După ce la mijlocul lunii iunie, în zona de frontieră din munţii Himalaya trupele chineze au atacat şi ucis grăniceri indieni, la două săptămâni distanţă Beijingul a anunţat oficial că revendică teritorii aparţinând micului regat Bhutan, cu care se învecinează.
Lovită puternic în imagine pe plan mondial, după apariţia şi evoluţia pandemiei coronavirus, R.P. Chineză a anulat cele patru decenii de reformă paşnică, iniţiate la sfârşitul anilor 1970 de Deng Xiaoping, şi a trecut la o politică externă agresivă. Aceasta a fost soluţia găsită de preşedintele Xi Jinping şi de Partidul Comunist Chinez pentru a recupera legitimitatea puterii şi pentru a instrumenta ideologic coeziunea şi solidaritatea internă. Pe rând, Taiwan, India, Vietnam, Filipine, SUA, Uniunea Europeană, Australia, Canada, state africane au intrat în vizorul critic şi ameninţător al oficialilor de la Beijing.
Acum a venit rândul Regatului Bhutan.
La o reuniune internaţională dedicată animalelor sălbatice, Bhutanul a aflat că R.P. Chineză revendică 11% din teritoriul său
La cea de-a 58-a şedinţă a Consiliului pentru Facilităţi Mondiale de Mediu, organism creat după „Summit-ul Pământului” de la Rio de Janeiro (1992), şedinţă desfăşurată la 2 şi 3 iunie, reprezentantul Regatului Bhutan a cerut ajutor financiar pentru rezervaţia naturală cu animale sălbatice din provincia Sankteng. Nu mică a fost mirarea participanţilor când reprezentantul R. P. Chineze a anunţat că această finanţare este exclusă deoarece regiunea, de 650 kilometri pătraţi, ar fi în „litigiu”, mai precis pe „agenda negocierilor de frontieră” dintre cele două state. A fost prima dată când Regatul Bhutan a auzit că marele său vecin, R.P. Chineză, îi revendică părţi din teritoriu.
Banii au fost alocaţi, în ciuda opoziţiei marcante a delegatului chinez, Zhongjing Wang, care a criticat decizia iar reprezentanţii din Bhutan, într-o rară intervenţie referitoare la politica externă, au respins categoric cererile Beijingului. Rezervaţia Sankteng- au spus ei- este un „teritoriu integral suveran al Bhutanului” şi în nici un moment nu s-a pus problema unui „litigiu” asupra provinciei.
La cererile chineze privind Sankteng se adaugă, de câteva decenii, cererile de anexare a altor două provincii din Bhutan: Jakurlung, de aproximativ 500 de kilometri pătraţi, şi Doklam, de aproape 270 kilometri pătraţi.
Astfel, în lanţul muntos al Himalayei, R.P. Chineză revendică, acum, 11% din teritoriul Bhutanului.
La începutul lunii iulie, Ministerul de Externe al R.P. Chineze a difuzat un comunicat în care se arăta şi mai clar că „graniţa dintre China şi Bhutan nu a fost niciodată delimitată. Au existat dispute pentru sectoarele estice, centrale şi occidentale”. Într-adevăr, din 1984, cele două state s-au întâlnit de 24 de ori pentru a delimita, pe teren, o graniţă extrem de solicitantă, pe înălţimile Himalayei. Ambasada Regală a Bhutanului la New Delhi, în India, una dintre cele şapte misiuni diplomatice ale ţării, explica la 22 iulie, într-un punct de vedere tipărit de cotidianul indian „The Hindu”, că „graniţa dintre Bhutan şi China este în curs de negociere şi nu a fost demarcată în întregime”. Acelaşi lucru îl întărea, la 23 iulie, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei chineze, Wang Wenbin, care insista asupra faptului că frontiera bilaterală „nu a fost demarcată”.
Regatul Bhutan nu poate face nimic în faţa colosului chinez. Aceasta este singura ţară vecină Chinei care nu întreţine relaţii diplomatice cu Beijingul şi care nici nu a exprimat această intenţie.
Ţara cu doar 800.000 de locuitori este o enclavă între India şi R.P. Chineză, fără ieşire la mare şi situată geografic exclusiv la înălţime geografică. Cu chinezii, Bhutanul împarte o frontieră în lungime de 450 de kilometri, aproape în întregime contestată de Beijing. De fapt, această graniţă poate fi percepută ca un accident istoric de vreme ce, până în anii 1950, Bhutanul a fost vecin cu statul Tibet, ocupat şi anexat de armatele comuniste ale lui Mao Zedong. La momentul ocupării Tibetului de către chinezi, au fost anexate şi alte opt provincii de frontieră din Bhutan. Intervenţia energică a comunităţii internaţionale, atunci, în anii 1950, l-au obligat pe Mao să se retragă din micul regat.
După ce, în 1996, R.P. Chineză a solicitat Bhutanului să facă un schimb de teritorii, între cele două ţări s-a semnat, în 1998, un tratat bilateral privind respectarea păcii la frontieră. Un document inutil de vreme ce Bhutan nu are armată. Chiar dacă paşnice, relaţiile dintre cele două state au rămas mai departe extrem de reduse ca nivel de schimburi: ultima vizită în Bhutan a unui oficial chinez este din iulie 2018 şi aparţine viceministrului de Externe, Kong Xuanyou.
Privind spre Himalaya: China comunistă rivalizează cu India şi atacă Bhutan
La frontiera dintre India şi R.P. Chineză, cele mai populate state ale lumii, nu a fost niciodată pace. Războiul din 1962 a fost urmat de frecvente ciocniri de frontieră şi de evoluţii interne şi internaţionale diferite. În spaţiul munţilor Himalayei, R.P. Chineză a obţinut controlul deciziilor în Nepal, stat vecin Indiei, pe care preşedintele Xi Jinping l-a introdus între primele în proiectul geopolitic „Un Drum, O Centură”.
Regatul Bhutan are, din 1949, un tratat privind stabilirea de relaţii speciale cu India, între altele New Delhi căpătând atributele de decizie în ceea ce priveşte politica externă şi cea militară a regatului. În 2007 acest tratat a fost renegociat iar Bhutanul a căpătat mai multă autonomie în ceea ce priveşte activitatea diplomatică, tocmai pentru a atenua suspiciunile Chinei comuniste vecine. În 1971, cu sprijinul Indiei, regatul a devenit membru al ONU rămânând, însă, într-o izolare autoimpusă pe plan internaţional.
Disputa recentă de la frontiera dintre India şi R.P. Chineză a reaprins cererile Beijingului privind teritoriile revendicate de la Bhutan. Rezervaţia naturală Sakteng, ultima cerere a chinezilor, este situată în regiunea răsăriteană a Bhutanului şi se învecinează cu cele două mari puteri asiatice. Dacă chinezii ar ocupa Sakteng, ar deveni vecini cu statul indian Arunachal Pradesh, acolo unde Beijingul revendică oficial aproape 100.000 de kilometri pătraţi.
Bhutan este pedepsit pentru că s-a aliat cu India, rivalul Chinei, relata Rabilal Dhakal, profesor la Colegiul Regal din Thimphu, capitala ţării, pentru mass-media de la New Delhi. China- a continuat el- a avut întotdeauna o problemă cu prezenţa trupelor indiene în Bhutan şi la graniţa dintre China şi Bhutan. „Avem probleme cu China doar pentru că India are probleme cu China”, a concluzionat Rabilal Dhakal.
Desigur că o presiune armată chineză în Bhutan ar fi încununată de succes, regatul neavând forţe militare şi nici capacitatea instituţională şi materială de a rezista. Cu toate acestea, presiunea asupra Bhutanului nu ar face decât să înrăutăţească atmosfera de la frontierele R.P. Chineze, din regiunea Asiei de Sud-Est şi, mai grav, ar deteriora imaginea destul de şifonată a regimului de la Beijing. China comunistă este obligată, la rândul ei, să găsească soluţii de agresiuni externe- diplomatice, măcar- pentru a remodela evoluţiile dezastruoase din plan intern, acolo unde virusul covid-19 a lovit fundamentele statului totalitar şi evoluţia economică şi financiară redutabilă până acum ceva vreme.
Regatul Bhutan este un stat independent, în munţii Himalaya, cu o suprafaţă de 47.500 kilometri pătraţi şi aproximativ 800.000 locuitori, care se învecinează cu R.P. Chineză şi India. Regatul este o monarhie constituţională ereditară, a cărui independenţă formală a fost recunoscută în 1910 de Marea Britanie, puterea colonială în India.
La 8 august 1949, prin tratatul semnat cu India, aceasta din urmă preia reprezentarea intereselor externe ale Bhutanului iar, din 1961, şi ale politicilor militare şi apărării.
Regatul Bhutan a devenit membru al ONU în 1971 dar a păstrat o reprezentare diplomatică extrem de redusă. Are legături cu 52 de state ale lumii dar cu niciunul dintre cei 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU., deci nici cu R.P. Chineză. În Bhutan sunt deschise doar 3 misiuni diplomatice (India, Bangladesh şi Kuweit) şi dispune în străinătate de 7 misiuni diplomatice (în India, Bangladesh, Kuweit, Thailanda, Belgia şi două la ONU, la New York şi la Geneva).
Primele alegeri parlamentare din Bhutan au avut loc în 2008, după ce, în 2005, a fost adoptat şi introdus textul unei Constituţii. Din 1999 în Bhutan a început să funcţioneze televiziunea şi a fost permis accesul la Internet. Ţara nu dispune de căi ferate şi autostrăzi, are o economie bazată pe agricultură şi turism şi este între cele mai fericite state din lume, conform mai multor investigaţii sociologice.
- EXPLICATIV Ce este Transnistria, fâșia dintre Republica Moldova și Ucraina pe care Putin ar putea să o anexeze după Congresul extraordinar de la Tiraspol din 28 februarie - 24 februarie 2024
- What is the Gaza Strip, from where the Hamas terrorists launch their rockets: Conceptualized to be the Hong Kong of the Middle East, today it is one of the world’s poorest and most densely populated territories - 9 octombrie 2023
- Ce este Fâşia Gaza, locul de unde pleacă rachetele teroriștilor Hamas: Gândită să devină Hong Kong-ul Orientului Mijlociu, astăzi este unul dintre cele mai sărace și dens populate teritorii din lume - 8 octombrie 2023