Ce resurse are Marea Neagră: De la energie, la acvacultură și până la orașe subacvatice

Resursele Mării Negre reprezintă un subiect care a fost deseori supus dezbaterii publice și în multe situații diferite, iar o privire de ansamblu asupra descoperirilor ultimilor ani dezvăluie o serie de provocări, dar și un potențial încă puțin valorificat. 

Ce resurse are Marea Neagră: De la gaze naturale la forme alternative 

Potențialul energetic al Mării Negre și avantajele pe care această resursă o reprezintă pentru România nu mai reprezintă de mult timp un secret. Un studiu din 2015, făcut disponibil de agregatorul online de studii științifice ScienceDirect punctează existența resurselor semnificative de gaze naturale, care au fost menționate drept unul din punctele puternice ale României pentru atingerea independenței energetice. Alte surse menționate de studiu sunt, spre exemplu, energia regenerabilă (precum cea eoliană) și energia nucleară.

Studiul a mai menționat și avantajele geopolitice ale României în această situație, fiind cea mai mare țară cu deschidere la Marea Neagră care face parte atât din Uniunea Europeană cât și din NATO.

Atât importanța acestei surse de energie cât și interesul internațional au fost reiterate de-a lungul anilor. În 2021, spre exemplu, think thank-ul american The Atlantic Council a explicat de ce marea ar putea deveni un adevărat “mare câmp de bătălie pentru energie”, iar resursele de gaze naturale au fost în capul listei: dintre țările cu deschidere la mare, Turcia avea cele mai mari rezerve de gaze în apele sale teritoriale, 405 de miliarde de metri cubi la acea vreme, urmată de Georgia cu o cantitate nesigură de peste 260 de miliarde de metri cubi, iar spre Vest România. Estimarea la acel timp, în cazul României, era de 150-200 de miliarde de metri cubi.

Și din acest punct de vedere, marea s-a dovedit a fi plină de surprize, iar descoperirile au început să creeze o imagine din ce în ce mai grandioasă. Potrivit Reuters, estimările gazului natural în apele turcești au ajuns la peste 700 de miliarde de metri cubi la sfârșitul lui 2022. Desigur, ambițiile turcești de a valorifica aceste resurse sunt întârziate de cutremurul care a devastat țara la începutul acestui an, însă acest fapt nu face rezervele de gaz natural mai puțin impresionante.

Deși cu mult în spatele Turciei la acest capitol, România se bucură și ea de rezerve însemnare – cu unele din cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale din Europa, doar gazele din Marea Neagră, care ar putea ajunge până la 200 de miliarde de metri cubi, sunt suficiente pentru a acoperi nevoile interne ale țării pentru următorii 20 de ani, a afirmat Centrului de Analiză a Politicii Europene la începutul lui 2023.

Vietățile Mării Negre: Ecosistem pe cale de prăbușire sau potențial economic semnificativ?

În vreme ce estimările în privința gazelor naturale par a fi optimiste, proiecțiile despre viețuitoarele din Marea Neagră rămân mai puțin fericite – evident, marea nu este doar un colos de gaz gata să fie exploatat, ci și casa multor specii de vietăți care au nevoie de atenția umană, acum probabil mai mult decât oricând.

ONG-ul World Wide Fund for Nature, una din cele mai mari organizații de acest tip din lume care se ocupă de conservarea ecologică, estimează peste 180 de specii de pești în Marea Neagră, dar acestora li se adaugă și o populație însemnată de mamifere marine- conform unui studiu din 2019, citat de BBC, în Marea Neagră se găseau peste 250 de mii de cetacee (un tip de mamifere acvatice), separate în trei specii:

• Delfinul comun – aproape 120.000 de exemplare

• Marsuinul de port – puțin peste 94.000 de mii de specimene

• Delfinul cu botul gros – peste 72.000 de exemplare, adică peste 10% din întreaga populație globală de aproximativ 600.000, potrivit WWF.

Afirmația puțin surprinzătoare că în mare există pește poate părea inutilă, dar potențialul economic ascuns de acest fapt nu este unul infim – conform unui raport al Națiunilor Unite, în 2020 bărcile de pescuit din Marea Neagră au adus la țărm peste 446.000 de tone de pește (numere care exclud speciile de ton). Ca termen de comparație, în Marea Mediterană în același an au fost aduse la țărm 743.000 de tone de pește, Dacă se ia în calcul faptul că Mediterana are o întindere de peste 5 ori mai mare decât Marea Neagră, performanța atinsă de marea mai mică nu este una prea rea.

Chiar mai bine de atât o duce sectorul acvaculturii – creșterea de plante și vietăți marine în scop comercial – care a experimentat o mică explozie în ultimii ani. ONU a monitorizat și acest sector, iar descoperirile ultimilor ani arată că producția de produse alimentare realizată de industria acvaculturii a Mării Negre a depășit 700.000 de tone în 2019, ceea ce reprezintă un trend ascendent considerabil. 

Citiți și: Puterea amintirii – Constanța Veche și hotelurile sale

Pentru România, cifrele nu arată tocmai îmbucurătoare. În 2019, 504 de operatori economici din țară produceau aproape 13 mii de tone de mâncare din acvacultură, în condițiile în care în același an, țara importa peste 100.000 de tone de asmenea produse, cu o valoare de puțin peste 338 de milioane de dolari.

Potrivit ONU, deși exporturile românești de produse marine sunt în creștere de la an la an, valoarea totală de la an la an rămâne foarte mică. În orice caz, ceva creștere este tot un rezultat mai bun decât stagnarea.

Un fapt interesant despre exporturile românești: Moluștele reprezintă peste 50% din produsele marine de crescătorie exportate de România, arată raportul ONU (excluzându-le pe cele la conservă). Deși au un nume total neapetisant și o înfățișare și mai rea, moluștele sunt chiar o sursă sănătoasă de hrană, pentru cine nu este alergic, spun experții Centrului Medical al Universității din Pittsburgh.

• În plus, pentru cei interesați de o aventură gustativă, site-ul culinar TasteAtlas a alcătuit o listă de 50 de rețete pentru moluște din întreaga lume.

Ruinele subacvatice – Un posibil nou punct de atracție

“Resursele Mării Negre” este o sintagmă care evocă, poate, ideile pe care deja le-am descris: gaze naturale, pești, poate ceva energie solară sau eoliană, dar poate să existe un nou element în această ecuație, mai precis cel turistic, însă de această dată mai departe de maluri.

Nu este un secret că zona din apropierea litoralului Mării Negre are o bogată istorie de peste două milenii, un fapt pe care toți cei ce cunosc un constănțean probabil că l-au auzit de zeci de ori.

Dar dincolo de cetatea Tomisului, de plaje și de orice atracție deja bine cunoscută, marea ascunde unele lucruri despre care puțină lume știe, deși este mai apropiată decât s-ar crede: ruinele subacvatice.

Un exemplu bun în acest sens este cel al orașului Nesebăr, din Bulgaria, lăcașul al unuia dintre cele mai vechi orașe de pe malul Mării Negre, fondat la sfârșitul Erei Bronzului de către traci, cu numele original Mesabria, explică Institutul American de Arheologie, cea mai veche societate arheologică din America de Nord.

În perioada anilor 1960-1983, 15 campanii arheologice au fost lansate pentru a dezvălui secretele subacvatice ale orașului, iar rezultatele au fost semnificative – fortificații, turnuri, scări, porți și alte diferite structuri datând din perioada preromană până în Evul Mediu au fost descoperite în jurul micuței peninsule pe care se află orașul modern, unele dintre ele la adâncimi de chiar șase metri.

Printre cele mai bine cercetate ruine subacvatice din Marea Neagră, Nesebăr e departe de a fi pe cont propriu, iar turismul subacvatic începe deja să capete o oarecare formă.

Spre exemplu, în Marea Egee, la doi kilometri de orașul turc Enez, a fost creat un muzeu subacvatic la o adâncime de 18 metri, relatează Euronews. Muzeul include reproduceri ale unor statui care fac parte din patrimoniul orașului Enez, coloane și o reproducere a zidului antic al orașului.

Inițiativa de a crea muzeul face parte din proiectul european “Treasure”, menit să evidențieze moștenirea culturală din zonele Mării Egee și a Mării Negre, iar ceilalți participanți sunt Bulgaria, Moldova și România.

“Proiectul are ca scop protejarea patrimoniului, construirea unui recif artificial și dezvoltarea turismului de scufundări în Enez. Pentru a face un muzeu subacvatic am folosit patrimoniul din Enez, deoarece este un loc foarte istoric și nimeni nu știe despre el în lume”, a declarat Remziye Irmak, coordonatorul local al proiectului. 

Un asemenea interes pentru ruinele subacvatice nu este o veste bună doar pentru pasionații de arheologie – popularitatea în creștere a acestor destinații puțin spus neconvenționale pare să înceapă să-i atragă și pe jucătorii din domeniul turismului, nu doar în Europa ci în întreaga lume.

În 2022, Discover Magazine a alcătuit o listă de 4 ruine subacvatice care să-i mulțumească pe turiștii care și-ar dori un Atlantis non-fictiv: Pavlopetri (Grecia), Heracleion (Egipt), Baiaie (Italia) și Atlit-Yam (Israel), 

Site-ul informativ HowStuffWorks a creat propria listă, care include unele din aceste monumente, dar lărgește aria și amintește și de ruine similare în Canada, America de Sud, Jamaica, China și în apropiere de Alexandria (Egipt).

Fiecare din aceste locații are propriile trăsături specifice, dar un element comun totuși există – aproape oriunde pot fi găsite, fie sunt deja valorificare sau sunt depuse eforturi pentru a le pune în valoare în viitorul apropiat. În acest context, Marea Neagră, cu propriile sale ruine, este deja pe drumul cel bun.

Citește și: Povestea celui mai vechi far de la Marea Neagră