Am văzut “Colectiv”… filmul (doar ce a fost lansat). Atunci a fost vorba de o tragedie națională, în timp ce aceasta de zilele, lunile acestea este una mondială. Luptăm cu un dușman nevăzut, în timp ce atunci tinerii aceia au luptat nu cu focul, ci cu criminalitatea șpăgii. Pentru că într-un stat normal un asemenea club nu ar fi avut voie să funcționeze.
Îmi amintesc că un domn respectabil mi-a spus cu un aer imperialist și mustrător, chiar a doua zi după incendiul acela: “Așa le trebuie; să se ducă în clubul acela și să asculte melodii diavolești (sic!), părinte?!”. Nu am răspuns nimic, dar duminică (incendiul a avut loc vineri seara) același om îmi spunea ispășit: “Fata mea (studentă fiind în București la acel moment) a fost acolo și a plecat cu o jumătate de oră înainte să se întâmple”. Dintr-o dată clubul acela nu mai era chiar așa rău famat (asta pentru că și fiica dumnealui îl frecventa – sic!).
Atunci autoritățile (căutând să ascundă mizeria sub preș) au mințit, susținând că sistemul medical român este capabil să facă față situației. Săracii tineri, au murit cu zile foarte mulți nu din cauza arsurilor, ci a infecțiilor nosocomiale pe care le-au luat din spitalele vechi, pline de bacteriile existente din cauza unui sistem absolut corupt în care dezinfectanții erau produși de o firmă al cărei patron a ales să se sinucidă în clipa în care s-a descoperit că majoritatea dezinfectanților folosiți de cam toate spitalele din România erau foarte diluați.
Atunci SRI a avertizat ani la rând existența acestor dezinfectanți diluați și nu s-a luat nicio măsură până când s-a întâmplat această tragedie și o anchetă jurnalistică a dovedit mizeria unui sistem absolut bolnav.
Acum suntem din nou avertizați. Și iarăși suntem fără auz, învârtoșați, văzând mai degrabă teorii conspiraționiste în existența și răspândirea acestui virus ucigaș și nicidecum acționând responsabil.
Cineva îmi explica astăzi că în Italia primul caz de Covid-19 confirmat a fost pe 31 ianuarie, iar primii oameni morți din țara unde mulți români s-au întors acasă au fost confirmați pe 1 martie. La noi, primul caz confirmat de coronavirus a fost înregistrat pe 26 februarie, ieri am avut primii morți confirmați ca urmare a infectării cu acest virus. Suntem cam cu o lună în urmă.
Nu vreau să îmi imaginez sistemul nostru medical solicitat iarăși la maxim.
Mai degrabă, m-aș bucura ca semenii noștri să fie responsabili și să asculte și să respecte cu strictețe regulile impuse. Am impresia ca doar blamăm copiii când nu respectă regulile impuse. În fapt, noi, adulții, nu suntem altfel, ci doar nu mai avem reguli multe de respectat, de aceea ni se pare că suntem maturi în gândire, în decizii.
Doar că vin aceste momente de criză în care înveți mult mai multe lucruri decât în vremurile normale și ies la lumină mult mai clar neputințele oamenilor. Așa încât în aceste momente este nevoie de empatie, de omenie și de ieșirea din Evul Mediu.
Și dacă tot ne-am oprit ar trebui să ne gândim (acesta fiind un moment de cotitură la nivel mondial) dacă vrem să ne întoarcem tot la minciună, răutate, egoism, mândrie, avariție sau să ne conducem după preceptele adevărate după ce repornim. Să fim sinceri cu noi și mai ales în fața lui Dumnezeu, nu egoiști cu cei de lângă noi și, dacă nu ne pasă de viața noastră (neascultând și expunându-ne), măcar să ne pese de cei de lângă noi pe care prin indiferența și neascultarea noastră îi expunem, putând să-i îmbolnăvim.
Ați văzut un om bolnav în faza terminală, cum se luptă pentru orice secundă pe care ar mai putea să o trăiască? Vă asigur că un asemenea om ar gândi mult mai responsabil în momentele acestea. De aceea am sentimentul acesta că fiecare acționează în viață după cât înțelege, dar mai ales după cât a experimentat în viața aceasta.
Un om trecut printr-o grea suferință (o boală gravă, spre exemplu) va prețui mult mai mult viața aceasta și va fi mult mai atent cu acest mare dar primit de la Dumnezeu.
Am sentimentul că din moment ce Dumnezeu a îngăduit această suferință mondială nu a îngăduit-o, dorindu-Și martiri ai coranovirusului, ci dorindu-Și să vadă cum oameni normali acționează în momente excepționale!
- Un preot, despre demonul depresiei și trimiteri la psihiatri de renume: ”Iadurile acestea de durere provocate de diferitele suferințe pe care le ai îți creează impresia că ți se amputează iar și iar același picior” - 30 aprilie 2023
- Săptămâna Patimilor. Învierea lui Lazăr ca o revenire, învierea Mântuitorului Iisus Hristos ca o devenire - 13 aprilie 2023
- Să ne apropiem de oameni: „O poziție cu putere este ca un cancer” - 11 noiembrie 2022
