Când interesul public e mai presus decât orgoliile jurnaliștilor: “Nu vrem să circulăm pe contrasens, cu farurile stinse”

Text publicat inițial în ziarul Libertatea

Pentru prima dată în presa locală din Constanța, peste 45 de jurnaliști s-au solidarizat și au semnat o scrisoare deschisă. Ce i-a unit? Interesul public.

Prima dată am avut contact cu presa locală acum 16 ani, când făceam practică în redacția unui cotidian care astăzi nu mai există. Cel puțin de-atunci nu-mi amintesc ca, vreodată, jurnaliști din aproape toate redacțiile să transmită la unison un mesaj pentru o cauză anume.

Dar îmi amintesc că n-aș fi crezut ca, vreodată, să văd anumite nume semnate pe aceeași listă cu altele. Disprețul, ranchiuna, dezamăgirea, trădărea, cenzura sau pur și simplu ideea de a avea un site de făcut bani, toate astea au fărâmițat breasla presei din Constanța până când a ajuns o puzderie de redacții mici și mari.

Însă nevoia de informații a produs un declic în fiecare dintre noi, iar neînțelegerile, antipatiile sau orgoliile au dispărut preț de câteva secunde, cât a durat să-și iscălească fiecare numele.

Noi nu ne panicăm atunci când informațiile despre coronavirus vin buluc peste noi, ci atunci când ele dispar. Așa începe pudrarea adevărului, așa începe cenzura.

Așa că 45 de jurnaliști din Constanța au semnat o scrisoare deschisă adresată mai multor instituții ale statului, prin care cer informații corecte și la timp referitoare la epidemia de coronavirus. După ei, alți jurnaliști au vrut să se alăture demersului, așa că cifra finală este semnificativ mai mare. Apelul nostru poate fi citit aici.

Am cerut asta pentru că Guvernul României și Grupul pentru Comunicare Strategică au hotărât că nu trebuie să mai știm câți din jurul nostru sunt infectați. Avem voie să știm doar statistica de la nivel național și aia cu întârzieri.

Autoritățile au obținut exact efectul invers.

Decizia lor a fost o tâmpenie greu de explicat, care nu a reușit decât să ridice întrebări peste întrebări în jurul nostru. Isteria și conspirațiile s-au amplificat inutil, pentru că asta se întâmplă când informațiile oficiale dispar.

În 80% din mesajele pe care le primesc, oamenii mă întreabă dacă autoritățile ne ascund adevărul. Nu știu ce să le răspund, dar le explic cât de periculos este să alunecăm în zona de paranoia doar pentru că unii înțeleg foarte prost cum să comunice.

Noi putem ști câte persoane sunt infectate în județul nostru, pentru că obținem informațiile pe surse. Nu le putem publica însă pentru că suntem amenințați cu dosare penale, deși nu am face fake-news, ci am publica niște informații reale, care există. Dar pe care nu le putem publica pentru că autoritățile nu vor.

Iar când autoritățile îți limitează nejustificat accesul la informații care sunt de interes pentru noi toți, lucrurile nu merg sigur în direcția bună. De fapt, ăsta este primul indiciu că am intrat pe contrasens. Cu farurile stinse.