La aniversarea a 141 de ani de la eliberarea oficială a Bulgariei de sub dominaţia Imperiului Otoman (3 martie 1878), preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a trimis o scrisoare de felicitare omologului său, Rumen Radev. În acelaşi timp, la Sofia a sosit prim-ministrul Rusiei, Dmitri Medvedev, în fruntea unei numeroase delegaţii. A fost întâmpinat cu o paradă oficială în faţa Catedralei Aleksandr Nevski, din centrul capitalei bulgare, o construcţie a secolului al XIX-lea menită să eternizeze prietenia dintre Rusia şi Bulgaria.
Nu aniversarea istorică, ci doar gazul natural este acela care uneşte acum Rusia şi turcia pe teritoriul Bulgariei.
Dmitri Medvedev vine cu gaz natural şi fonduri pentru centrala atomică de la Belene dar pune condiţii
Prim-ministrul rus este pentru a doua oară în Bulgaria, prima vizită petrecându-se în 2008, cu puţin înainte să câştige alegerile prezidenţiale. Şi-a adus perfect aminte de acest lucru într-un lung interviu acordat cotidianului bulgar de mare tiraj „Trud”, tipărit la 4 martie.
Gazdele, preşedintele Rumen Radev şi prim-ministrul Boiko Borisov, s-au pregătit cu declaraţii prietenoase şi cu bune intenţii. Şeful guvernului a arătat că Bulgaria este gata să construiască cei aproape 500 de km de conductă care ar lega frontierele cu Turcia de cele cu Serbia, parte a proiectului energetic al Gazprom, TurkStream2.
Prima conductă de gaz rusesc care a ajuns în Turcia aprovizionează cu aproximativ 16 miliarde metri cubi anual piaţa acestei ţări. A doua conductă, a aceluiaşi proiect, urmează să lege Turcia de Europa Centrală, fie pe teritoriul Greciei, fie pe acela al Bulgariei. Conducta ocoleşte evident teritoriul Ucrainei (ca şi Nord Stream2) şi, cel puţin la prima vedere, nu pare a mai interesa în mod deosebit Grecia. Prim-ministrul Alexis Tsipras a bătut palma, la sfârşitul anului 2018, cu şeful statului cipriot şi cu şeful guvernului israelian pentru o alianţă energetică în Mediterana răsăriteană, care ar putea face din Cipru un rival energetic zonal al Rusiei, după ce rezerve marine imense au fost descoperite în largul coastelor insulei.
La 28 februarie 2019, compania naţională Bulgartransgaz a anunţat că a reluat licitaţia pentru construcţia unui gazoduct în valoare de 1,4 miliarde euro, o conductă care este aşteptată să transporte gaze naturale ruseşti de la graniţa cu Turcia până la cea cu Serbia. Acordul de principiu fusese dat încă din luna mai 2018, în timpul vizitei la Moscova a prim-ministrului bulgar, Boiko Borisov.
Nu este prima dată când Bulgaria se angajează să transporte gaz rusesc pe teritoriul ei. Un alt proiect asemănător al Gazprom, numit SouthStream, a fost anulat în 2014 după ce Rusia a anexat peninsula Crimeea şi a fost supusă sancţiunilor internaţionale. Guvernul de la Sofia a respins, atunci, orice colaborare în domeniul resurselor energetice deşi Bulgaria depinde în totalitate de importurile de gaze ruseşti.
Acum, prim-ministrul rus, Dmitri Medvedev, a venit cu condiţii extrem de categorice, devoalate în interviul acordat cotidianului „Trud”: cum Rusia nu mai doreşte repetarea scenariului refuzului, ca în proiectul cu SouthStream, este nevoie de „garanţii temeinice”, obţinute de guvernul bulgar din partea Uniunii Europene, pentru ca instituţiile centrale de la Bruxelles să nu mai intervină.
Dar cine poate obţine un astfel de acord?
Acum o lună, România, în calitate de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene, tocmai a obţinut schimbarea conţinutului proiectului NordStream2, care va aproviziona Germania cu gaz rusesc. Conducta urmează să fie supusă regulilor Uniunii Europene, după ce România a fost puternic susţinută de Polonia şi de cele trei republici baltice şi, din umbră, de SUA.
Dacă Bulgaria va reuşi, însă, să convingă Bruxelles-ul să accepte regulile ruse pentru TurkStream2, Moscova a pregătit deja un cadou, anunţat la Sofia de prim-ministrul Dmitri Medvedev. Ministrul bulgar al Energiei, Temenuika Petkova, a declarat cotidianului „24 Ceasa”, la 5 martie, că este vorba despre mai bine de 4 miliarde euro pe care compania rusă Rosatom este pregătită să îi investească în construirea a două reactoare ale centralei nucleare de la Belene. „Interesul nostru naţional – arăta ministrul Petkova în „24 Ceasa”- şi politica noastră energetică sunt foarte clar definite şi sunt îndreptate spre asigurarea securităţii aprovizionării cu resurse energetice şi spre diversificarea surselor şi rutelor de import ale gazului natural.”
Totuşi, şi centrala atomică de la Belene are o istorie a eşecului: anunţată cu pompă în 2006, ca o colaborare bulgaro-rusă, lucrările au fost anulate în 2012, după ce guvernul de la Sofia a considerat „nerealiste” sumele cerute de compania rusă. Acum, însă, ministrul Temenuika Petkova susţine că atunci Bulgaria era „în plină criză financiară” şi „nu mai aveam resurse”. Acelaşi demnitar a ţinut să precizeze, în cotidianul sofiot „Trud”, la 5 martie, că în nici un caz nu se poate vorbi despre „o creştere a dependenţei Bulgariei faţă de Rusia” în cazul în care cele două proiecte energetice vor fi puse în aplicare.
Preşedintele Rumen Radev a asigurat şi el, într-un interviu acordat agenţiei naţionale bulgare de presă BTA, că „dialogul dintre Bulgaria şi Rusia contribuie la reluarea încrederii dintre Uniunea Europeană şi Rusia”. Declaraţia survine după ieşirea extrem de radicală a ministrului Apărării, Krasimir Karakacianov, lider al formaţiunii extremiste Frontul Patrioţilor, potrivit căreia Uniunea Europeană aplică standarde duble în domeniul energiei, criticând Rusia dar făcând afaceri de miliarde de euro cu companiile de la Moscova.
Şi preşedintele Gazprom, Aleksei Miller, preluat de agenţia naţională rusă de presă TASS şi de cea bulgară BGNes, a ţinut să toarne apă rece peste aşteptările guvernului de la Sofia, confirmând condiţiile categorice ale prim-ministrului Dmitri Medvedev. Gazprom – a declarat Aleksei Miller – nu are în plan să participe la construirea unui centru energetic în Bulgaria, solicitare făcută încă din 2015 dar asupra căreia Comisia Europeană a emis numeroase rezerve.
Dacă nu este sigur gazul rusesc, atunci măcar turiştii mai vin la Marea Neagră?
Nu prea.
O spune chiar ministrul bulgar al Turismului, Nikolina Anghelkova: vin tot mai puţini ruşi pe litoralul Mării Negre, în condiţiile în care în 2018 Bulgaria a cunoscut un record istoric de străini. Ministrul susţine că în 2017 aproape 600.000 de ruşi au vizitat Bulgaria, în vreme ce în 2018 numărul lor a scăzut la doar 500.000. Preşedintele Camerei de Turism din Varna, Stoian Marinov, spune că motivul principal ar fi reorientarea turiştilor ruşi spre staţiunile din Turcia şi Egipt. Ministrul Turismului, Nikolina Anghelkova, explica în cotidianul „Dnevnik”, acum un an, în martie 2018, că există un număr de aproximativ 400.000 de cetăţeni ruşi care deţin proprietăţi pe litoralul bulgar al Mării Negre şi în staţiunile montane şi că valoarea acestor proprietăţi poate ajunge la aproximativ 1,5 miliarde euro. Prin urmare, nu prea ar mai fi atât de mulţi ruşi care să vină ca turişti.
Se poate.
Cauza principală a scăderii fluxului de turişti ruşi în Bulgaria ţine, desigur, de scăderea puterii de cumpărare a cetăţenilor obişnuiţi, mai ales după 2014, când au fost impuse sancţiunile internaţionale. În acelaşi timp, vizele de intrare în Uniunea Europeană se acordă tot mai greu, chiar dacă oportunităţile sunt mari în domenii precum activităţile hoteliere. De pildă, în timpul convorbirilor dintre prim-miniştrii Boiko Borisov şi Dmitri Medvedev, Bulgaria a anunţat că va deschide în Federaţia Rusă centre de vize în 39 de oraşe (în afară de Moscova şi St. Petersburg), pentru a încuraja turismul la Marea Neagră. Rămâne de văzut ce succes vor avea dar, mai ales, cât de facil se va putea obţine o viză bulgară.
În acest sens, postul naţional de radio informa, la 5 martie, că şefii celor două guverne au mai decis şi deschiderea unei linii maritime de călători, în Marea Neagră, între porturile Burgas (Bulgaria) şi Novorossiisk (Rusia).
Nici schimburile comerciale bilaterale nu mai sunt ce erau altădată.
Şi o spune chiar şeful guvernului de la Moscova, Dmitri Medvedev. Dacă înainte de impunerea sancţiunilor internaţionale la adresa Rusiei, în 2014, comerţul dintre cele două state însuma aproape 5 miliarde euro, în 2018 abia a mai trecut de 3 miliarde euro, în condiţiile în care aproape întreaga energie electrică consumată în Bulgaria este cumpărată de pe piaţa rusă. Aceste schimburi sunt asemănătoare, ca dimensiuni, cu acelea dintre România şi Federaţia Rusă, cu precizarea că între Bucureşti şi Moscova nu există nici un fel de dialog politic sau diplomatic, la nici un nivel.
Abia în 2018, a anunţat prim-ministrul Medvedev, după trei ani de îngheţare, a început să funcţioneze din nou Comisia Interguvernamentală pentru Comerţ, Economie şi Cooperare Tehnologică şi Ştiinţifică.
Toate acestea vin într-o realitate geopolitică extrem de limpede pentru Bulgaria: de stat membru al Uniunii Europene şi al NATO.
Nu mai departe de două zile înaintea sosirii la Sofia a prim-ministrului rus, Dmitri Medvedev, şeful guvernului, Boiko Borisov, l-a primit la 1 martie pe secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Boiko Borisov a ținut să precizeze la conferinţa comună de presă că, „în ciuda a ceea ce vorbeşte lumea”, „nu numai că Bulgaria nu este calul troian al Rusiei în NATO ci ea este unul dintre membrii cei mai disciplinaţi şi loiali ai NATO”. Cei doi au sosit în Bulgaria venind de la reuniunea la nivel înalt a nouă şefi de state şi de guverne din Europa Centrală şi de Sud Est, aşa-numitul Grup Bucureşti 9, desfăşurată în oraşul slovac Košice, unde Declaraţia comună a condamnat ferm Federaţia Rusă pentru atacurile „asupra integrităţii teritoriale şi suveranităţii Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova, în frontierele lor recunoscute de comunitatea internaţională”.
Preşedintele rus Vladimir Putin nu a căzut în capcana declaraţiilor de dragoste rostite în limba bulgară. La mijlocul lunii ianuarie, el a efectuat o fastuoasă vizită oficială în Serbia, fiind primit cu cele mai mari onoruri la Belgrad. Acolo, el a dat garanţii ferme că TurkStream2 nu va ocoli teritoriul sârb şi că interesele comune dintre Belgrad şi Moscova sunt istorice şi mai presus de condiţionalităţile europene. La Sofia, în schimb, a ajuns abia prim-ministrul Medvedev, un fel de Viorica Dăncilă longevivă a Rusiei, care nu a promis nimic ci a exprimat doar o serie de condiţii.
Rămâne de văzut cum va aplica Bulgaria cerinţele Uniunii Europene, presiunile SUA şi ale NATO de întărire a flancului din Marea Neagră la adresa ameninţărilor Moscovei, cu promisiunile miliardelor de metri cubi de gaz rusesc. Fie va fi un meci nul, în care bulgarii vor primi resursele necesare supravieţuirii economiei, dar cu un strict control european, fie prim-ministrul Boiko Borisov va număra iarăşi levele bulgăreşti şi va anunţa, din nou, că nu are banii necesari pentru proiectele comune cu Rusia.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
