Apologia unui regim criminal și umbra nazismului în America Latină: Cine este José Antonio Kast, noul președinte ales din Chile

Alegerile prezidențiale din Chile au fost câștigate la mijlocul lui decembrie de către un candidat descris de presa internațională drept „ultra-conservator”, un termen care nu îl descrie nici măcar pe jumătate pe José Antonio Kast, un politician extremist care face apologia dictatorului Augusto Pinochet Ugarte și al cărui tată ar fi fost, potrivit documentelor consultate de jurnaliști și a confirmărilor obținute din arhivele germane, membru al Partidului Nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Oricât de absurdă poate părea această situație, adevărul este că noul președinte ales al Chile este aproape ca acasă în peisajul politic actual din America Latină, un continent în care dezamăgirea și lipsa de încredere aproape totală a oamenilor în structurile politice tradiționale, criminalitatea în continuă creștere și implicarea tot mai agresivă a Statelor Unite sub conducerea lui Donald Trump au creat furtuna perfectă pentru apariția “băieților duri” și a politicilor de extremă dreapta care îi definesc.

“Învață istorie”

În politica chiliană din ultimii ani, este greu de găsit un președinte al cărui carieră să nu fi fost marcată de controverse semnificative. În anii recenți, de pildă, Sebastián Piñera, care a fost președinte între 2010-2014 și 2018-2022, a scăpat doar post-mortem de o investigație deschisă de autorități asupra unor afaceri suspecte ale familiei sale, care au fost aduse în atenția publicului în scandalul Pandora Papers.

De asemenea, în 2024, administrația fostului președinte Gabriel Boric a fost zguduită de două acuzații de agresiune sexuală de profil înalt: una împotriva președintelui însuși, cealaltă împotriva ministrului de Interne Manuel Monsalve, care a fost arestat anul trecut pentru viol. Ambele acuzații au reprezentat lovituri imense pentru Boric, un președinte de stânga care și-a construit identitatea politică, printre altele, pe premiza susținerii pentru mișcarea feministă și alte probleme sociale cu care se confruntă țara. 

În  orice caz, președinția lui José Antonio Kast începe deja cu un “scandal” care mocnește de decenii întregi, dar care a fost adus în atenția publicului relativ recent de un document vechi de peste 70 de ani: un card de membru al Partidului Nazist care poartă numele Michael Kast, tatăl președintelui-ales, pe care întreaga societate chiliană îl suspecta deja de ani de zile că ar fi făcut parte din partidul lui Adolf Hitler. 

Aceste suspiciuni au ieșit la suprafață încă din primele momente în care Kast a început să se afirme pe scena politică națională drept unul dintre cei mai serioși candidați pentru funcția de președinte și au dus la o serie de momente virale, cel mai faimos fiind o discuție tensionată din 2018, care a avut loc în timpul emisiunii „Llegó tu hora” a postului chilian TVN, între José Antonio Kast și jurnalistul Ignacio Franzani.

Discuția nu a pornit de la nazism, însă, ci de la mișcarea politică inițiată de Kast în 2016, Acción Republicana (Acțiunea Republicană), și imaginea extremistă a acesteia: Franzani l-a adus în discuție pe un susținător al lui Kast, care a apărut la un meeting al mișcării purtând un tricou pe care scria „Pinochet Helicopter Tours” – o referință evidentă la dictatorul chilian Augusto Pinochet Ugarte, infam pentru uciderea disidenților politici în așa numitele “zboruri ale morții”, care se sfârșeau cu aruncarea victimei din elicopter. 

Franzani l-a provocat pe Kast să „își asume responsabilitatea pentru ceea ce generează discursul său”, apoi a trecut la istoria familiei sale și l-a întrebat direct „Cine era Michael Kast?” Mai precis, care este povestea ofițerului nazist care a venit în Chile? 

Kast a respins de la bun început ideea că tatăl său ar fi fost nazist și a insistat că el a luptat, într-adevăr, în al Doilea Război Mondial, dar nu toți germanii care au luptat în acest conflict erau și naziști, apoi a încheiat discuția cu o replică care a devenit celebră în spațiul public chilian în anii care au urmat: „Învață istorie”.

Practic, apărarea lui Kast s-a bazat, de atunci, pe ideea că tatăl său, Michael Kast (1924 – 2014), a fost doar un alt tânăr înrolat fără voia lui în armata germană, a cărui viață a fost acaparată de un conflict militar în cadrul căruia nu a avut, de fapt, de ales.

Această narațiune a fost, pusă la încercare în 2021, în timpul campaniei prezidențiale în care Kast s-a remarcat drept unul din competitorii principali ai lui Gabriel Borci. La acea vreme, agenția americană de știri The Associated Press a publicat o investigație despre care mulți observatori sunt de părere că i-a distrus lui Kast orice șansă de a deveni președinte în acel an: jurnaliștii AP au obținut de la autoritățile germane o confirmare a veridicității unei cărți de de identitate din Arhiva Federală a țării care se scursese inițial în presa chiliană și care arată că un tânăr de 18 ani numit Michael Kast s-a înscris în Partidul Național Socialist German al Muncitorilor (NSDAP) la 1 septembrie 1942, în plin război al lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice. 

Reprezentanții Arhivei Federale a Germaniei nu au putut confirma direct faptul că tânărul Michael Kast din acest document și tatăl actualului președinte ales al Chile sunt unul și același, însă au notat faptul că data și locul nașterii se potrivesc întocmai.

Investigația AP a făcut rapid înconjurul presei internaționale, deoarece contrazicea în mod direct afirmațiile lui Kast din ultimii ani: după cum au explicat mai mulți istorici consultați de AP, deși armata germană în timpul celui de al Doilea Război Mondial era o forță formată în principal din soldați înrolați obligatoriu, apartenența la Partidul Nazist nu a fost niciodată impusă soldaților germani, nici măcar în cele mai negre zile ale războiului. Una peste alta, un tânăr de 18 ani proaspăt înrolat în 1942 aproape sigur ar fi putut intra în partid doar din proprie inițiativă.

În fața acestor acuzații, Kast nu a negat veridicitatea documentului sau a informațiilor publicate de AP, dar a continuat să susțină că familia sa “detestă” oricum naziștii. 

• “Indiferent de ceea ce spune un document vechi de 50 de ani, tatăl meu, eu și întreaga noastră familie detestăm naziștii”, a fost primul răspuns oferit de Kast presei după publicarea investigației AP, noatează The Irish Times.

Familia Kast – fuga din Germania și colaborarea cu regimul lui Pinochet

Ceea ce este important de amintit este că întrebarea lui Franzani nu a venit de nicăieri. Investigația AP din 2021 nu este primul demers jurnalistic care a abordat legăturile familiei Kast cu Partidul Nazist German – în 2014, jurnalistul chilian Javier Rebolledo a publicat volumul “A la sombra de los cuervos. Los cómplices civiles de la dictadura” (În umbra corbilor. Complicii civili ai dictaturii) în care a scris, în detaliu, despre povestea sosirii familiei Kast în Chile în începutul anilor ‘50, bazat în principal pe un volum de memorii al soției lui Michael, Olga Rist, atribuit autoarei María Angélica Arteaga Lyon, intitulat “Olga Rist: Mision de Amor”.

În volumul biografic citat de Rebodello, soția lui Kast povestește despre cum acesta a fost convins să se alăture Partidului Nazist de către un sergent din armata germană, despre cum a luptat pe frontul de Răsărit, după care în Italia aproape de finalul războiului și despre cum a reușit să ajungă înapoi în Bavaria, regiunea sa natală, unde a trăit încă câțiva ani după finalul războiului. În final, arată Rebodello, Kast a plecat din țară în 1950, la fel cum au făcut mulți alți foști membri ai Partidului Nazist în anii care au urmat încheierii războiului.

• Notă: După al Doilea Război Mondial, mii de membri ai Partidului Nazist au fugit din Germania pentru a scăpa de răspunderea penală, iar America Latină a fost una dintre destinațiile lor principale. Deși unii naziști de rang înalt au fost de-a lungul anilor capturați de serviciile israeliene sau alte grupări dedicate urmăririi fugarilor naziști după război, mulți alții au rămas până la sfârșitul vieții în țările în care au ajuns, deseori fără a fi nevoiți măcar să-și ascundă identitatea, scrie The Wiener Holocaust Library.

“Istoria ascunsă” a familiei Kast a devenit astfel un subiect infam în Chile, însă până în 2021 nu existau documente oficiale care să poată confirma legătura lui Michael Kast cu Partidul Nazist: informațiile publicate de Rebodello în 2014 se bazau în principal pe mărturiile Olgăi, care s-a căsătorit cu Michael Kast în 1945, abia după încheierea războiului, și care susținea că soțul ei a distrus toate documentele care îl legau de Partidul Nazist înainte să plece din Germania, cu ajutorul unui judecător care îl simpatiza.

Ceea ce este cert despre Michael Kast este faptul că, odată ajuns în Chile, a reușit să construiască o afacere de familie de succes: conform ziarului chilian Interferencia, a început în agricultură, dar la finalul anilor ‘50 a intrat în industria cărnii: inițial, producea doar cârnați în stil bavarez în Paine, orășelul aflat la sud de capitala Santiago unde se stabilise inițial, dar produsele familiei Kast s-au dovedit a fi deosebit de populare pe piața locală, iar în următorul deceniu și-au extins afacerea și au deschis carmangerii în mai multe orașe din țară.

Când Augusto Pinochet a preluat puterea prin lovitură de stat la 11 septembrie 1973, familia Kast era deja bine cunoscută și destul de influentă la sud de Santiago, în special în Paine, un orășel care a devenit teatrul unora dintre cele mai brutale acțiuni ale noului regim, în special în perioada turbulentă care a urmat loviturii de stat: conform mărturiilor localnicilor și, mai târziu, a investigațiilor de presă, oamenii din Paine au suferit un număr extraordinar de mare de omoruri, execuții și dispariții în timpul dictaturii raportat la mărimea populației orașului, scrie SWI Swissinfo.

În total, arată un studiu din 2017, în jur de 70 de locuitori din Paine și-au pierdut viețile din cauza regimului Pinochet: executați, uciși în episoadele de violență stradală incitate de susținătorii regimului, printre care se numărau și mulți membri ai familiei Kast, sau dați dispăruți. 

• Notă: În cei 17 de ani ai dictaturii lui Pinochet, mii chilieni au fost răpiți, torturați și, în multe cazuri, executați fără desfășurarea unui proces sau fără ca familiile să fie informate despre soarta lor. Conform NPR, în 2023, soarta a peste o mie de persoane care au dispărut între 1973 și 1990 era încă necunoscută. 

Presa chiliană îi pictează în general pe toți membri familiei drept “colaboratori” ai regimului Pinochet, dar cel mai notabil este Miguel Kast Rist, primul fiu al lui Michael și fratele mai mare al lui José Antonio Kast, un tehnocrat care a ajuns să ocupe mai multe funcții de conducere importante în perioada dictaturii. El a fost unul dintre arhitecții proiectului economic al lui Pinochet, aparatul de planificare cunoscut sub numele de ODEPLAN (Oficina de Planificación Nacional).

În acest sens, o publicație ODEPLAN din 1975, Mapa de la Extrema Pobreza, îl menționează pe Miguel Kast drept coordonator al unor programe sociale de stat, în principal menite să măsoare și să găsească soluții pentru populațiile cele mai sărace din țară.

Din 1975, Miguel a continuat să se ridice în ierarhia regimului ca parte a „Băieților din Chicago”, un grup de economiști, adepți ai pieței libere, care au ocupat multe dintre posturile cheie în regimul lui Pinochet. Miguel însuși a ocupat funcția de ministru al Muncii sub Pinochet și apoi, în timpul crizei economice de la începutul anilor ‘80, pe cea de președinte al Băncii Centrale a țării, amintește The Wall Street Journal.

Jose Antonio Kast: apologia lui dictaturii și politicile de extremă dreapta

Deși Kast respinge până în prezent orice fel de asociere cu ideologia nazismă, cel puțin în public, el nu a făcut niciun efort de a se distanța de moștenirea lui Pinochet. În fapt, întreaga sa carieră politică este definită de laudele și apologia făcută pentru dictatorul al cărui regim a lăsat în urmă zeci de mii de victime: oameni uciși la ordinul lui Pinochet, dați dispăruți până în prezent sau torturați, scrie Center for Justice and Accountability.

În 1988, Kast, în vârstă de 22 de ani la acea vreme, a apărut într-o videoclip de campanie care a devenit din nou viral în Chile în 2018 și în care transmitea mesaje de susținere pentru regimul lui Pinochet, în contextul referendumului național organizat în acel an pentru a determina dacă Pinochet urma să rămână la conducerea țării pentru încă opt ani. Peste 55% din populația țării a votat împotriva dictatorului, amintește Encyclopedia Britannica.

După îndepărtarea lui Pinochet de la putere, Kast a petrecut următoarele decenii întâi în politica locală, apoi în parlamentul țării, în calitate de membru al Unión Demócrata Independiente (UDI), unul dintre cele mai mari partide de dreapta din Chile.

Virajul său public către dreapta extremă și momentul în care a început să atragă atenția electoratului din întreaga țară a avut loc în 2016, când a părăsit UDI și și-a lansat prima campanie pentru președinția țării, dar a obținut puțin sub 8% din voturi la alegerile din 2017. 

Acesta a fost momentul în care Kast a început să adopte discursul specific extremiștilor de extremă dreapta: de la opoziția virulentă față de avort, căsătoriile persoanelor de același sex și “ideologia de gen” până la apelurile pentru o “nouă dreapta” care să înlocuiască curentele politice actuale, aflate în cădere liberă, scrie ziarul spaniol El Pais.

În timpul campaniei, Kast nu a depus niciun efort să-și ascundă simpatia față de Pinochet. Ba din contră, a argumentat că dictatorul a condus țara mai bine decât mulți dintre liderii aleși democratic în ultimele decenii, a declarat că el este candidatul cu “cele mai puține complexe” legate de Pinochet și că „recunoaște o parte din munca” depusă în timpul dictaturii militare, scrie ziarul chilian Emol.

În anii următori, retorica sa pro-Pinochet a devenit din ce în ce mai agresă: în 2018, de pildă, Kast a afirmat că, în 1973, Chile a “ales libertatea” și că poporul s-ar fi ridicat împotriva “revoluției marxiste”, scrie CNN Chile.

În final, Kast a ajuns să vehiculeze pe față ideea de a-i grația pe unii dintre cei mai mari criminali condamnați în țară pentru crimele comise în timpul dictaturii, conform El Pais, iar din 2021 a început să militeze pentru desființarea Institutului Național pentru Drepturile Omului din Chile și retragerea țării din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.

Ambele propuneri au fost incluse în programul său electoral, publicat cu ocazia campaniei din 2021, alături de promisiuni de a lupta împotriva ideologiei de gen, de a promova valorile familiei tradiționale și de a trata imigrația ilegală ca pe o problemă de securitate națională, printre multe altele.

Pe fondul acestui discurs, Partidul Republican înființat de Kast în 2020 a devenit în termen de doar câțiva ani una dintre principalele forțe politice din Chile, iar dezvăluirile din 2021 despre originile tatălui său s-au dovedit a fi doar un obstacol temporar: Kast a câștigat peste 58% din vot în 2025, în urma unei campanii pe parcursul căreia sondajele de opinie l-au dat mereu cu aproximativ 10 puncte procentuale în fața contracandidatei principale, Jeannette Jara, care a fost ministru al Muncii în timpul mandatului lui Gabriel Borci, amintește DW.

Extrema dreaptă în America Latină 

Această victorie poate părea surprinzătoare la mai puțin de cinci ani după ce Kast a pierdut în fața unui candidat de stânga, dar realitatea este că Chile nu a făcut decât să se alăture unui număr în continuă creștere de state din America Latină care au virat dur spre dreapta în ultimii câțiva ani, pe fondul nemulțumirii față de guvernele de stânga din ultimii ani care, în general, au dezamăgit așteptările electoratului și au eșuat în gestionarea unora dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă continentul. 

După cum arată o analiză Politico, acest val de dezamăgire a adus victorii importante liderilor autoritari și altor politicieni de dreapta și extremă dreapta pe întregul continent în ultimul an: Javier Milei în Argentina, Daniel Noboa în Ecuador, Rodrigo Paz în Bolivia sunt doar câteva exemple. 

În acest context, nu este de mirare că președintele american Donald Trump l-a lăudat pe Kast, pe care l-a numit o “persoană foarte bună” și că secretarul american Marco Rubio a declarat că deja au început conversațiile despre “extinderea relațiilor economice și stoparea migrației ilegale”, sau că steagurile americane și semnele cu “Make Chile Great Again” au început să apară pe străzile din Santiago la scurt timp după anunțarea victoriei lui Kast.

În decursul primului an de mandat al lui Donald Trump, Casa Albă a demonstrat o afinitate deosebită pentru lideri “duri” a căror discurs se aseamănă cu cel al președintelui american. În utlimele luni, de pildă, SUA au trimis Argentinei zeci de miliarde de dolari, dar Donald Trump a explicat clar în octombrie că va continua acest ajutor economic doar atâta vreme cât Javier Milei rămâne președinte, iar victoria electorală din acea lună a liderului de dreapta este atribuită, în mare măsură, susținerii de care se bucură din partea Casei Albe, scrie Encyclopedia Britannica.

În speță similară, președintele american a devenit cel mai important aliat al lui Nayib Bukele, președintele din El Salvador cunoscut pentru campania brutală pe care a purtat-o împotriva crimei organizate din țara sa și principalul susținător din America de Sud al planului lui Trump de a deporta imigranții ilegali din SUA către țări terțe fără a mai ține cont de țara lor de origine. 

Între timp, conflictul dintre Trump și dictatorul venezuelan Nicolas Maduro, unul din puținii reprezentanți rămași ai “valului roz” al politicii de stânga care a dominat America Latină până recent, a dus la o creștere fără precedent a prezenței militare a SUA în Marea Caraibilor, iar președintele american a afirmat deja că “ia în calcul” până și o acțiune militară directă împotriva Venezuelei. 

Faptul că un politician asociat de ani de zile cu relativizarea dictaturii lui Pinochet a reușit să câștige președinția în Chile poate părea de neconceput și, în urmă cu mai puțin de un deceniu, chiar așa era, însă lumea s-a schimbat considerabil într-un timp extrem de scurt.  Rămâne de văzut cum vor arăta efectele pe termen lung ale acestei schimbări într-o țară în care mii de familii încă nu știu ce s-a ales de tații, bunicii și frații lor în închisorile ultimului “lider dur de dreapta” care a preluat puterea.