ANALIZĂ De ce este important Mariupol pentru războiul din Ucraina. De la ultranaționaliștii Batalionului Azov la legătura dintre Donbas și Crimeea/ Momentele cheie ale luptei pentru orașul-port de la Marea Azov

• Mariupol a reprezentat unul din cele mai importante teatre de operațiuni ale războiului ruso-ucrainean până în acest moment. Orașul a fost cucerit de trupele rusești la sfârșitul lunii aprilie, dar uzina siderurgică Azovstal, aflată pe teritoriul său, a oferit ultimilor apărători ai orașului, printre care și membri ai controversatului batalion Azov, posibilitatea de a continua să reziste invaziei ruse.

• Asediul uzinei a fost nu numai ultimul efort al forțelor ucrainene de a împiedica Rusia din a obține controlul total asupra orașului, ci și una din cele mai mari crize umanitare ale războiului, dar și o parte importantă a războiului propagandistic dintre cele două țări.

• Rusia a susținut sâmbătă că a „eliberat complet” uzina Azovstal din Mariupol, după ce „ultimul grup de 531 de militanți s-a predat”. Anterior, comandantul ucrainean al Regimentului Azov, locotenent-colonelul Denis Prokopenko, a dat ordinul de a înceta apărarea orașului Mariupol.

De ce este Mariupol important 

Mariupol reprezintă pentru Rusia o zonă de importanță strategică semnificativă. Se află exact între Peninsula Crimeea, dominată de Rusia din 2014, și regiunea Donbas din estul Ucrainei, care este de facto sub controlul grupărilor separatiste susținute de Rusia. Aici se află cele două enclave pro-ruse cărora Moscova le-a recunoscut independența înainte de începerea invaziei, așa numitele republici Lugansk și Donețk.

“Mariupol este chiar între ele. Deci capturarea Mariupolului este o parte a campaniei din Sud și Sud-Est de a conecta zonele controlate de Rusia, în esență” a declarat Margarita Konaev, analist asociat Centrului de Securitate și Tehnologie Emergentă (CSET) a Universității Georgetown, într-un interviu acordat NPR, în martie.

Prin cucerirea Mariupolului, Rusia a reușit să securizeze un cordon terestru care conectează regiunea Donbas și Peninsula Crimeea și controlează acum întregul mal nordic al Mării Azov.

Importanța orașului are, de asemenea, și o componentă economică. Pe timp de pace, portul din Mariupol, cel mai mare de pe malul mării Azov, reprezintă un punct important pentru exportul de produse ucrainene precum oțel, cărbune  și cereale spre Orientul Mijlociu și alte zone.

În final, rolul orașului este și unul propagandistic. Pe lângă importanța economică și strategică, orașul reprezintă din 2014 baza principală de operațiuni a controversatului batalion Azov, o grupare ce conține multe elemente de extremă-dreapta. Deși reprezintă o parte extrem de mică a forțelor ucrainene, batalionul a fost o unealtă de propagandă utilă Moscovei, oferind un pretext pentru a afirma că invadarea Ucrainei are ca scop curățarea sa de astfel de “organizații neonaziste”.

Pentru ucraineni, pierderea unui punct economic și strategic atât de important este o lovitură morală semnificativă. Pe deasupra, pagubele masive create în Mariupol reprezintă o amenințare pentru orașele ucrainene care ar putea încerca să se împotrivească Rusiei în viitor, după cum a afirmat la sfârșitul lunii martie generalul britanic Sir Richard Barrons: “Rușii nu au putut pătrunde în Mariupol, nu au reușit să intre cu tancurile așa că l-au făcut țărână. Iar asta ar trebui să ne așteptăm să vedem în orice loc este cu adevărat important pentru ei.”

Batalionul Azov și uzina Azovstal 

Batalionul Azov este o unitate militară de infanterie, estimată a avea undeva între 900 și 2.500 de membri în 2022. Unitatea a fost creată inițial în mai 2014 ca un grup de voluntari format din membri ai grupării ultranaționaliste Patriot of Ukraine și a organizației neonaziste Social National Assembly (SNA). Ambele grupări prezentau idealuri neonaziste și xenofobe, atacând în repetate rânduri imigranți, minorități etnice și opozanți politici.

În cadrul războiului ruso-ucrainean din 2014, regimentul Azov a luptat în primele linii împotriva separatiștilor pro-ruși în Donețk.

După ce Mariupolul a fost recapturat din mâinile separaștilor, batalionul Azov a fost integrat în mod formal în Garda Națională Ucraineană.

În timp ce Rusia declară în mod oficial că existența batalionului reprezintă o dovadă a unei probleme structurale la nivelul guvernului ucrainean, tabăra ucraineană susține că aceste declarații sunt bazate pe falsități și exagerări, fapt ce pare a fi susținut și de surse independente.

“Azov a atins un nivel de atenție în mass-media care depășește cu mult susținerea electorală redusă a grupului”, a declarat, într-un comentariu pentru Atlantic Council, Oleksiy Kuzmenko, un jurnalist de investigații care a cercetat ani de zile batalionul, transmite CBS news.

“Extrema dreapta, în general, și aparenta lor neobrăzare, au afectat în mod semnificativ reputația internațională a Ucrainei și au lăsat țara vulnerabilă în fața narațiunilor ostile care exagerează rolul grupărilor extremiste în Ucraina”, a concluzionat el.

Aceste afirmații par să confirme poziția oficială a guvernului ucrainean. Președintele Volodimir Zelenski a declarat, cu privință la Azov, că “Chemări la radicalism, consider eu, sunt foarte rare în țara noastră comparativ cu multe alte state. Aproape că nu le avem deloc, în ciuda faptului că trecem printr-un război. Tratăm chemările la radicalism cu multă seriozitate. Desființăm și oprim oricare astfel de inițiative”, adăugând că “noi considerăm că ceea ce face armata rusă în țara noastră este nazism”.

Uzina Azovstal a fost deschisă în anul 1933, pe vremea când Ucraina era parte a Uniunii Sovietice, sub conducerea dictatorului Iosif Stalin.

Acoperă o suprafață de 11 kilometri pătrați (ca referință, stațiunea Mamaia ocupă un teritoriu de aproximativ 3,5 kilometri pătrați) și este un adevărat labirint de șine, ateliere, furnale și depozite, multe dintre clădiri având pereți groși, făcuți să reziste temperaturilor înalte. Sub ea se află un sistem de tuneluri și buncăre. Generalul-locotenent Mark Hertling, analist militar, a declarat într-un interviu acordat CNN că este practic un oraș subteran cu șase niveluri și cu multe opțiuni pentru atacarea agresorilor.

Azovstal nu este numai o poziție strategică ușor de apărat, este și un obiectiv economic important. Înainte de invazia rusească, producea anual aproximativ 4.3 milioane de tone de oțel.

După ce apărarea orașului propriu-zis a devenit imposibilă, apărătorii din Mariupol, care au supraviețuit luptelor inițiale, în mare parte membri ai brigadei 36 de marină a Ucrainei și ai batalionului Azov, au hotărât să stabilească o ultimă linie de apărare în uzină, folosind sistemul subteran de tuneluri și buncăre pentru a se adăposti de bombardamentele rusești. Numărul inițial al soldaților a fost greu de stabilit cu exactitate, dar purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konashenkov, a declarat în luna aprilie, citat de agenția de știri rusească Tass, că numărul lor nu depășește 2.500.

Pe lângă aceștia, în Azovstal s-au adăpostit pe parcursul conflictului un număr neconfirmat de civili, majoritatea membri ai familiilor militarilor.

Momentele cheie ale luptelor din Mariupol și Azovstal

• 24 februarie – Rusia invadează Ucraina, trupele rusești avansând spre Mariupol din zonele estice ale Ucrainei, controlate de separatiști.

• 2 martie – primarul Vadym Boychenko declară că orașul a rămas fără apă curentă și gaz. Sursele locale numesc acest moment începutul blocadei rusești. Rusia insistă că nu atacă în mod intenționat civili.

• 9 martie – Un raid aerian rusesc lovește o maternitate. Autoritățile locale identifică patru victime, între care și o femeie gravidă. Incidentul stârnește indignarea comunității internaționale. Rusia susține că spitalul nu avea pacienți, dar poze de la fața locului sugerează opusul.

• Pe parcursul conflictului, în Mariupol are loc o criză umanitară. Ucraina acuză Rusia în repetate rânduri că atacă obiective civile. Rusia neagă vehement toate acuzațiile. Procesul de evacuare al civililor este constant, dar întâmpină eșecuri repetate. Ambele părți se acuză reciproc.

• 21 aprilie – Rusia declară orașul Mariupol “eliberat” în întregime, cu excepția uzinei Azovstal, care adăpostește încă câteva mii de militari și civili.

• 8 mai – Ultimii civili sunt evacuați din Azovstal, încheind eforturile umanitare ale Crucii Roșii.

• 16 mai – 264 de militari sunt evacuați din Azovstal. 53 dintre ei, grav răniți, sunt trimiși în Novoazovsk pentru îngrijiri medicale, 211 sunt trimiși în Olenivka pentru o eventuală schimbare de prizonieri. 

• 17 mai – Ucraina declară operațiunea de apărare a Mariupolului încheiată și cedează în mod formal controlul orașului Rusiei. 

• 18 mai – Consiliul Municipal din Mariupol a postat pe canalul său de Telegram că atacul asupra Azovstalului a provocat scurgerea unei mari cantități de hidrogen sulfurat, care poate provoca un dezastru ecologic de mari proporții în Marea Azov. 

• 20 mai – comandantul batalionului Azov, Denys Prokopenko, a postat un videoclip pe rețelele de socializare în care a confirmat ordinul guvernului de la Kiev de a înceta lupta. Soarta soldaților care s-au predat Rusiei și a celor aflați încă în Azovstal este, pentru moment, incertă. 

• 21 mai – Rusia a susținut că a „eliberat complet” uzina Azovstal, după ce „ultimul grup de 531 de militanți s-a predat”. Anterior, comandantul ucrainean al Regimentului Azov, locotenent-colonelul Denis Prokopenko, a dat ordinul de a înceta apărarea orașului Mariupol.

Surse: NPR, BBC, CBS News, Interfax-Ukraine, Tass, Al Jazeera, Kyiv Independent

foto deschidere: Twitter/ Орест/ @Kozatsky_D