Păcatul de a nu vrea copii în România: Avortul și educația sexuală, cele două ”rușini” naționale. De ce?

Am 20 de ani, o relație de aproape patru ani cu un băiat, tot cam de-atunci am început să muncesc, ambele cu acordul părinților. De aproape un an lucrez în presă, la anul termin facultatea și cel mai probabil o să urmez un master, timp în care o să continui să muncesc. 

Pentru Stat sunt un contribuabil util și punctual cu plata taxelor, dar o ”rușine” dacă aș rămâne însărcinată și nu aș vrea să păstrez embrionul (sau, din a 10-a săptămână, ”fătul”, așa cum este considerat apoi). Sau, în orice caz, despre ”problema” mea ar fi de preferat să nu se vorbească deloc sau să se vorbească în șoaptă. 

Pentru Biserică, una dintre instituțiile cele mai nereformate din România, sunt și mai rău: o păcătoasă sinistră pentru că nu mă căsătoresc (o instituție în care cel puțin acum nu cred, dată fiind natura omului de a se schimba în permanență, mai ales când e tânăr) și ceva și mai rău dacă aș vrea să întrerup o sarcină.

Și, după ce am ajunge ”rușinile” comunității, am mai primi câte o palmă și de la spitalele unde am cere ajutor, pentru că ”rușinea” ar continua și acolo. Dar de ce este ”rușine” să faci sex, să întrerupi o sarcină pe care nu o vrei sau, mai ales, de ce este ”rușine” să vorbești despre asta, în 2024? 

Hai să vedem ce spun studiile, specialiștii și statisticile pe care le-am consultat.

Cei mai mulți copii care nasc copii

Suntem țara din UE care are cei mai mulți copii care nasc copii. Avem cele mai multe mame minore cu vârsta cuprinsă între 10 și 15 ani. Tot la noi 1 din 4 adolescenți care și-au început viața sexuală spun că nu folosesc niciun fel de protecție. 

În situația asta, statul, politicienii și societatea (cea mai mare parte din ei) consideră ”rușinos” să introducem educația sexuală obligatorie în învățământul preuniversitar. Asemenea unei persoane cu o afecțiune psihică, statul neagă realitatea în care oamenii lui trăiesc: Copiii fac sex, vorbesc despre asta, iar pentru că nu sunt educați constructiv în sensul ăsta ajung la sarcini pe care nu le vor. Este o realitate și nu poate fi oprită doar dacă nu vorbești despre ea. Dimpotrivă. 

În 2020, peste 45% de nașteri înregistrate în rândul fetelor care aveau sub 15 ani din UE erau din România, adică 731 de mămici din România aveau sub 15 ani. 

România a înregistrat în 2021 cei mai mulți copii născuți de mame minore din UE, respectiv 8.024, spune Institutul Național de Statistică, citat de Agerpres.

Iar în 2022, numărul mamelor minore a scăzut la 7.120, cu 4.40% față de anul precedent și cu 14,66% față de 2020.

Un studiu făcut de organizația ”Salvați copiii” arată că aproximativ 80% dintre gravidele sau mamele care nu au împlinit 18 ani și care au luat parte la studiul de caz nu au utilizat vreodată protecție sau alte metode contraceptive pentru că nu au fost destul de informate pe această temă.

Altfel spus, cu o educație sexuală adecvată am salva o bună parte din copii, pentru ca ei să nu mai nască alți copii. 

Educația pentru ”sănătate”, pentru că cea sexuală e ”păcătoasă”

În școlile din România, a fost introdusă, cu greu și după multe controverse, ”Educația pentru sănătate”, care include ore pentru educație sexuală, dar doar din clasa a VIII-a și doar cu acordul părinților, ceea ce este aproape egal cu zero. 

Copiii își încep viața sexuală și din clasa a V-a sau a VI-a, iar solicitarea acordului părinților pentru a participa la orele de educație sexuală este, în cele mai multe cazuri, egală cu neparticiparea la orele respective.

În octombrie 2023, Edupedu anunță că Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, a declarat că doar 5% din părinți își trimit copii la disciplina ”Educație pentru sănătate”, iar ministrul Educației, Ligia Deca, a arătat că mai puțin de 10% din elevi sunt înscriși la disciplina opțională. 

În multe cazuri, mentalitatea este că elevii care participă la educație sexuală ”învață prostii”, în timp ce statisticile arată că ”prostiile” sunt cunoscute sau experimentate de copii cu mult înainte de clasa a VIII-a și de orele de educație sexuală. 

Organizația ”Salvați copiii” a lansat la jumătatea lunii martie campania ”Vrem educație pentru sănătate în școli!”, care cere acces nelimitat la educația pentru sănătate copiilor de peste 14 ani, fără a mai fi nevoie de acordul părinților.  

Organizația mai arată că un exemplu de bună practică este Danemarca, unde educația sexuală s-a introdus în 1930 și care are una dintre cele mai scăzute rate de mame adolescente. Iată, deci, pentru contestatari, legătura directă dintre educația sexuală și informațiile despre sex însușite de copii la timp și procentul scăzut al mamelor minore. 

”Prin educație sexuală se poate face prevenție împotriva abuzurilor”

Cristina Praz, expertă în comunicare și egalitate de gen a Centrului FILIA, a vorbit pentru ISE despre principalele motive ale numărului mare de mame minore din România, beneficiile educației sexuale în rândul copiilor, cât și despre lipsa de acces a femeilor din România la întreruperile de sarcină. 

Un studiu realizat anul acesta de FILIA arată că peste 70% dintre femeile majore din România au declarat că nu au folosit nicio metodă contraceptivă în ultimii 10 ani. 

• ”Aceste cifre se referă, într-adevăr, la populația de femei cu vârsta începând cu 18 ani, însă ne dă un context general despre care este situația despre protecția împotriva bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite”.

Experta mai susține că o altă problemă care nu este destul de discutată când vine vorba de mamele minore sunt partenerii acestora. Statul nu deține date despre vârsta partenerilor mamelor minore, iar acest lucru este relevant, într-o țară unde relațiile sexuale cu un minor sunt de multe ori normalizate sau scuzate, una din principalele scuze fiind că fata ”A fost de acord”, chiar dacă are doar 12 sau 13 ani. 

• Pentru a combate fenomenul relațiilor sexuale cu minori, Statul a modificat legea considerând viol orice act sexual în care diferența dintre parteneri e mai mare de cinci ani, iar minorul are sub 16 ani.

Cristina este sigură că introducerea educației sexuale ar ajuta elevii să afle informații corecte despre contracepție, pentru a se proteja atât de sarcini nedorite, cât și de boli cu transmitere sexuală.

• ”Prin educație sexuală se poate face prevenție împotriva abuzurilor: ce este consimțământul și care sunt criteriile unui consimțământ valid, de ce e important să nu punem presiune pe cineva să înceapă viața sexuală sau să nu ne lăsăm influențate de această presiune, cum să identificăm semnele unui abuz și ce putem face dacă trecem printr-o astfel de experiență”.

Când vine vorba de accesul femeilor la avort în România, Cristina susține că unele femei din România decid să-și întrerupă sarcinile în țări vestice, unde legislația este deseori mai permisivă când vine vorba de limita de săptămâni, și unde nimeni nu va încerca să le constrângă să păstreze sarcina și le oferă libertatea de a decide când vine vorba de propriul corp. Însă, acest proces este dificil, iar această procedură ar trebuie să fie oferită în toate unitățile medicale publice, în mod normal, mai adaugă ea.

Conform activistei, o soluție pentru a face întreruperile de sarcină mai accesibile pentru toate femeile din România, dar și pentru a obliga spitalele să efectueze procedurile și să monitorizeze corespunzător numărul de proceduri, ar fi decontarea lui prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

• ”Un principal decident este Ministerul Sănătății. Însă din păcate nu comunică cu organizațiile din societatea civilă care au tras un semnal de alarmă de-a lungul timpului că accesul la întreruperile de sarcină devine din ce în ce mai limitat. Am încercat de-a lungul timpului prin scrisori deschise, mese rotunde, conferințe și alte evenimente să începem un dialog, însă fără răspuns, din păcate”.

Întrebată dacă știe cine este principalul responsabil pentru îngreunarea dreptului la avort în rândul femeilor, Cristina susține că este greu să dea vina pe o singură parte. Aceasta spune că organizațiile religioase și anti-choice depun efort în a convinge atât doctorii, cât și pacientele, că avortul este un păcat și că nu ar trebui să fie realizat, în principal pentru a speria femeile. Totuși, vina este aruncată și spre instituțiile care permit aceste probleme să devină din ce în ce mai mari și care tratează cu spatele această situație. 

• ”Avem nevoie de dialoguri și politici sociale care să vină în sprijinul femeilor care apelează la aceste proceduri, dar și care să interzică și să pedepsească propaganda cu informații false despre avort”.

Cu ce i-ar ajuta educația sexuală pe tineri?

Nu, educația sexuală nu îndeamnă copiii să se masturbeze sau să le placă sexul, după cum susțin și ventilează ”informația” unele persoane.

Indiferent că elevii studiază sau nu educație sexuală la școală ei oricum încep relații cu partenerii lor și, da, fac sex, iar conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), educația sexuală ar veni, dimpotrivă, chiar în ajutorul lor, ca să ”își protejeze sănătatea, să dezvolte relații sociale și sexuale respectuoase, să facă alegeri responsabile și să înțeleagă și să protejeze drepturile celorlalți”.  

De asemenea, OMS mai arată că tinerii care încep educația sexuală cât mai devreme sunt mai predispuși să își amâne începerea vieții sexuale, iar atunci când o încep, folosesc metode de protecție sigure, ce ajută la menținerea sănătății sexuale și la previne sarcinile nedorite. 

Și ce faci dacă rămâi însărcinată și nu vrei să devii mamă

Și ca și cum nu era de ajuns, în cazul sarcinilor nedorite avortul este greu de accesat în rândul femeilor din România, arată ultimul studiu făcut de Asociația Moașelor Independente (AMI). Raportul arată că din 959 de unități medicale publice și private din România, doar 66 (6,88%) acceptă să facă întreruperi de sarcină. Totuși, nicio unitate publică din cele 59 nu realizează ambele modalități de avort, iar din cele 7 unități medicale private, doar 3 oferă ambele variante de avort. 

• În România, avortul este permis, conform Codului Penal, până la 14 săptămâni. După această perioadă întreruperea de sarcină este considerată infracțiune și este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Din totalul de clinici și spitale care acceptă să efectueze întreruperi de sarcină, doar 17 acceptă să facă procedura unor cliente care au vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani fără a fi însoțite de un tutore legal.

Pe lângă faptul că femeile găsesc cu greu un loc care să efectueze întreruperi de sarcină, nici costurile nu sunt accesibile. Prețul avortului medicamentos, care se face până la maxim 9 săptămâni de sarcină, poate ajunge până la 1.800 de lei, iar cel chirurgical, care se recomandă până la 14 săptămâni, trece de 4.800 de lei.  

Dominique Ogreanu de la Asociația Moașelor Independente susține, într-un interviu pentru ISE, că tinerii nu primesc suficiente informații despre educația sexuală din cauza politicienilor și a persoanelor sceptice care consideră că implementarea disciplinei obligatorii va duce la ”sexualizarea” copiilor. 

• „Vorbim, apoi, de subfinanțarea cabinetelor de planificare familială și nealocarea fondurilor pentru contracepție gratuită. La AMI trimitem noi prezervative și contraceptive pentru cabinetele existente. Ministerul Sănătății a spus că se va face un Studiu despre Sănătatea Reproducerii realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului și apoi vor reorganiza programul, deși există un astfel de studiu din 2016 și recomandările din cadrul lui nu au fost implementate, iar cifrele legate de sarcina la minore, mortalitate maternă, mortalitate maternă nu au scăzut între timp, din contră. Adolescenții, tinerii și femeile vulnerabile nu au resurse la nivel local către care să se orienteze”.

La fel ca și Cristina Praz, Dominique scoate în evidență problema vârstei necunoscute a partenerilor mamelor miore. În unele cazuri, diferența de vârstă semnificativă dintre mamele minore și cei care le lasă gravide poate reflecta o realitate a abuzului și a exploatării sexuale:

• ”De multe ori, adulții nici măcar nu clasifică ce s-a întâmplat drept abuz. Femeile și fetele se confruntă cu un sistem care nu le oferă întotdeauna sprijinul și protecția necesare, iar stigmatizarea și presiunea socială adâncesc și mai mult rănile deja existente”. 

AMI susține că există femei care preferă să plece în alte țări pentru a întrerupe sarcina fără a fi judecate sau refuzate:

• ”Avem beneficiare care călătoresc în alte țări în al doilea trimestru de sarcină. Olanda este una dintre aceste țări, unde accesul la avort este până la 22 de săptămâni în clinici și unde femeile pot primi sprijin și îngrijire pentru a face alegeri informate și potrivite pentru ele. Pentru acestea, suntem în contact cu Abortion without Borders și Abortion Network Amsterdam, două inițiative care ajută persoanele gravide cu fonduri și informații despre procedura de avort în Olanda și în alte țări precum Germania, Polonia, UK. Femeile mai călătoresc și către UK, unde avortul în clinici este disponibil până la 24 de săptămâni, însă acum ai nevoie de pașaport pentru a merge, ceea ce îngreunează procesul”

Dar ce spun elevii despre asta?

Lorena Drăgușin, președintele Asociației Elevilor din Constanța (AEC), a declarat pentru ISE că elevii au o nevoie mare de educație sexuală în școli, mai ales în contextul în care majoritatea dintre ei ajunge să se informeze, întâmplător sau nu, din surse nesigure, precum din zvonuri de la prieteni sau de pe site-uri nesigure de pe internet. 

• ”Educația sexuală oferă elevilor cunoștințe corecte și actualizate despre anatomia și fiziologia reproducerii umane, despre relațiile sănătoase și consensuale, despre contracepție și prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Aceste informații sunt esențiale pentru a le permite elevilor să ia decizii informate și responsabile legate de viața lor sexuală și relațională”.

Întrebată dacă introducerea educației sexuale în școli ar putea reduce numărul de sarcini nedorite în rândul minorelor, Lorena spune că este sigură că această modificare ar reduce cu siguranță numărul mamelor minore din România.

Aceasta mai evidențiază că motivul pentru sarcinile din rândul elevelor ar fi faptul că multe fete ”folosesc metode «după ureche» de combatere a sarcinilor nedorite, de multe ori fiind ineficiente sau mai rău, le pot pune sănătatea în pericol”.

Totuși, când vine vorba de acest subiect tabu, unii elevi par să fie reticenți sau chiar să se rușineze la început, dar o abordare deschisă din partea specialiștilor i-ar ajuta să se deschidă la informare, susține președintele AEC.

Pe lângă orele de educație sexuală în școli, altă modalitate sugerată de Lorena Drăgușin pentru a informa tinerii cât mai mult despre viața sexuală ar fi programe introduse de autorități, care să ofere acces la cât mai multe cunoștințe despre educația sexuală și reproductivă. Aceste programe ar trebui să includă consiliere și metode de contracepție, cât și să le fie oferite elevilor teste pentru bolile cu transmitere sexuală, gratuite. 

În privința motivului pentru care sarcinile nedorite în rândul tinerilor sunt atât de puțin discutate, președinta AEC este de părere că unul dintre factorii principali ar fi rușinea de a vorbi liber despre subiecte legate de viața sexuală.

• „Cred că este atât de puțin discutat acest subiect în rândul tinerilor pentru că provenim din generații care nu doar că nu au primit o educație sexuală, ba chiar le-a fost perpetuată ideea unui concept strict al heteronormativității și rușinea de a exprima liber idei despre astfel de subiecte tabu, cum ar fi educația sexuală, preferințele sexuale etc. Cred că oamenii au devenit, firește, inhibați sexual, ceea ce a dus la înaintarea ideilor menționate anterior către următoarele generații, acestea însă având un acces mult mai larg la informații, devenind mai dispuși să exploreze astfel de subiecte”, a conchis Lorena Drăgușin.