Actuala Mongolie este un stat cuprins între China şi Rusia, pe o suprafaţă de peste 1,5 milioane kilometri pătraţi şi cu 3 milioane de suflete. Fără alţi vecini, statul mongol modern a trecut în balanţa de forţe, în cei peste 100 de ani de existenţă, când la Moscova, când la Beijing.
De la începutul lunii septembrie, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a trecut Mongolia în rândul partenerilor strategici. Din 2014, Mongolia este partener strategic al R.P. Chineze şi, între timp, şi al S.U.A. Ce vor puterile decidente ale lumii de la o întindere de stepe şi deşert din Extremul Orient?
Vladimir Putin la Ulan Bator: memorie pentru trecut, comerţ pentru prezent, strategie pentru viitor
Prima vizită a lui Vladimir Putin în calitate de preşedinte, în Mongolia, a avut loc în anul 2000. Atunci, Rusia încerca să menţină stabilă o relaţie veche de opt decenii, cu un vecin care depinsese în tot acest timp doar de Moscova. În 1924 puterea sovietică recent instalată în Rusia a contribuit decisiv la proclamarea Republicii Populare Mongole. Prăbuşirea URSS, apoi a comunismului în Mongolia, în 1991, au provocat fisuri în relaţia strategică dintre cele două ţări şi s-a produs inevitabilul: de două decenii, locul Rusiei a fost preluat de R.P. Chineză.
Acum, la începutul lunii septembrie 2019, tot Vladimir Putin a venit cu un proiect ambiţios, menit să concureze puternicele ofensive strategice ale Beijingului şi Washingtonului. Mai ales că, cu câteva săptămâni înaintea lui, la Ulan Bator a sosit într-o vizită surpriză secretarul Apărării al SUA, Mark Esper, care a asigurat Mongolia că America este gata să o protejeze de influenţe străine.
Într-un interviu acordat cotidianului mongol „Udriin Sonin” şi preluat de agenţia rusă de presă TASS, Vladimir Putin a explicat că Tratatul de prietenie şi parteneriat strategic, semnat la 2 septembrie, a ridicat relaţiile bilaterale la un „nivel nemaiîntâlnit”.
Intrarea Mongoliei în rândul partenerilor strategici ai Rusiei a fost completată de încheierea altor 10 acorduri importante, prin care Moscova promite implicare şi finanţare de proiecte. Cel mai important este cel care priveşte modernizarea infrastructurii feroviare a ţării, în principal a tronsonului care leagă capitala Ulan Bator de reţeaua rusă. Media ruse au anunţat, însă, că a fost discutată şi configurată într-un document comun şi colaborarea militară. Acordul din 2004 s-a dovedit depăşit, a considerat Moscova, mai ales în condiţiile ofensivei strategice venite dinspre R.P. Chineză, SUA şi chiar Japonia.
În plus, preşedintele Vladimir Putin a declarat deschis un fond comun de investiţii, menit să aducă bani în infrastructura Mongoliei, şi să dezvolte parteneriate economice. Totul pe fondul nemulţumirilor publice exprimate la Ulan Bator, inclusiv în timpul întrevederii comune între cei doi şefi de stat, în care preşedintele mongol Halmaagiin Battulga a amintit carenţele semnificative din schimburile comerciale. În 2018 acestea s-au ridicat la o sumă modestă, de 1,68 miliarde dolari, iar exasperarea mongolilor este că 99,5% din sumă o reprezintă exporturile ruseşti în Mongolia. Oficialii ruşi au promis că, în schimbul sporirii exportului de energie, Moscova se va deschide total pentru produsele mongole din carne.
Spre deosebire, au declarat oficialii mongoli, schimburile bilaterale cu China vecină depăşesc de câteva ori cuantumul celor cu Rusia iar mongolii exportă spre Beijing aproape tot ce produc. Aceasta chiar dacă, într-un alt domeniu, al educaţiei, Rusia este cea care are prioritate: Vladimir Putin a ţinut să anunţe explicit acest lucru la Ulan Bator. În 2019, mai bine de 3.000 de studenţi mongoli sunt înmatriculaţi în universităţile ruseşti, cei mai mulţi cu burse acordate de Moscova.
Chiar dacă preşedintele Vladimir Putin a explicat cititorilor mongoli ai cotidianului „Udriin Sonin” că relaţia bilaterală a devenit „cuprinzătoare” şi acoperă domenii atât de diverse, de la cooperare militară la sport, şi de la comerţ şi agricultură la întreţinerea statuii mareşalului Gheorghi Jukov, din Ulan Bator, ridicată în 1981, este greu de crezut că locul şi rolul R.P. Chineze, acum, poate fi luat de Federaţia Rusă în Mongolia.
Mongolia: o şansă de a ieşi din strânsoarea chineză?
Pentru Mongolia, vizita preşedintelui Vladimir Putin la Ulan Bator şi intrarea în rândul partenerilor strategici reprezintă un balans important în relaţia cu singurii vecini: Rusia şi R.P. Chineză. Chiar dacă SUA au devenit, şi ele, parteneri strategici ai Mongoliei în ultimii ani, influenţa americană este destul de puţin vizibilă în economie şi în structurile financiare. Uniunea Europeană se străduieşte, şi ea, să intre pe piaţa parteneriatelor strategice ale Mongoliei. De pildă, de scurtă vreme, blocul comunitar a desemnat un ambasador al UE la Ulan Bator în persoana diplomatului român Traian Laurenţiu Hristea, cu studii în anii 1990 în Mongolia. Într-un interviu acordat agenţiei naţionale mongole de presă, Montsame, la 9 mai 2019, ambasadorul UE făcea Mongoliei o ofertă de nerefuzat: 6.200 de produse pot intra fără taxe pe piaţa Uniunii Europene.
La mijlocul lunii iulie, când a sosit la Ulan Bator, vicepreşedintele R.P. Chineze, Wang Qishan, a oferit investiţii surprinzătoare, pentru ca, potrivit cotidianului oficial al Partidului Comunist Chinez, „Ziarul Poporului”, parteneriatul strategic cu Mongolia „să se îmbogăţească”. Astfel, chinezii vor construi în timp record o autostradă care va lega Ulan Bator de aeroportul internaţional şi numeroase alte şosele pe cuprinsul arid al ţării.
Agenţia rusă de presă TASS scria la 3 septembrie că Rosgo, compania de explorări geologice a Federaţiei Ruse, şi Autoritatea pentru Resurse Minerale şi Petrol din Mongolia (MRPAM) au promis că vor colabora pentru cercetări în vederea descoperirii de resurse minerale şi de rezerve de petrol pe întinsul teritoriu mongol. Acest lucru exclude, desigur, prezenţa chineză în depistarea eventualelor locaţii precum şi în luarea deciziilor strategice de exploatare.
Totodată, Vladimir Putin a anunţat că Mongolia s-a oferit să stabilească „relaţii deschise, mai strânse” cu Uniunea Economică Eurasiatică (din care fac parte, alături de Rusia, şi aliţi precum Belarus şi Kazahstan), ceea ce a sporit rumorile potrivit cărora Moscova gândeşte un proiect strategic eurasiatic mai extins decât fostele frontiere al URSS, mai ales după ce, de ani buni, influenţa în Ucraina a fost pierdută iar sancţiunile economice aplicate de Uniunea Europeană şi SUA sunt extrem de severe.
Acest proiect de extindere strategică a fost amintit şi de preşedintele Halmaagiin Battulga, într-o declaraţie surprinsă la 4 septembrie de agenţia naţională mongolă de presă Montsame. Liderul de la Ulan Bator a exprimat intenţia mongolă de a deschide o reprezentanţă comercială în Extremul Orient rus, la Vladivostok, în condiţiile în care Mongolia poate folosi porturile ruseşti din acea regiune pentru exporturile de mărfuri. Chiar şi aşa, însă, după cum relatează şi influentul cotidian economic moscovit „Kommersant”, creşterea volumului exporturilor mongole în Rusia a reprezentat un deziderat principal pe agenda discuţiilor dintre cei doi preşedinţi şi pare că ţine în loc inclusiv redefinirea priorităţilor investiţionale ruseşti în Mongolia. Una dintre cele mai mari deţinătoare de metale rare în subsolurile sale, Mongolia se află de câţiva ani buni în mijlocul unei competiţii acerbe strategice între Rusia, RP Chineză şi SUA. Moscova, pe fondul memoriei istorice vechi de un secol de colaborare ideologică şi instituţională, insistă să păstreze primatul influenţei, în vreme ce chinezii au acaparat schimburile comerciale iar americanii planurile militare de apărare.
În acest context, rămâne întrebarea cum îşi va gestiona Mongolia viitorul: ca un fost mare imperiu, ca un cadou în braţele Chinei sau ca o sucursală economică rusă?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
„În acest context, rămâne întrebarea cum îşi va gestiona Mongolia viitorul: ca un fost mare imperiu, ca un cadou în braţele Chinei sau ca o sucursală economică rusă?” Ori ca un ghimpe militar american în coasta amândurora?