VIDEO Egiptul construiește cu 50 de miliarde de dolari o nouă Capitală, de șapte ori mai mare ca Parisul/ Cairo, învechit, sufocat și fără resurse de apă

Egiptul, cu 100 milioane de locuitori adunaţi pe doar 4% din cei 1 milion de kilometri pătraţi ai ţării, va avea din vara anului 2021 o nouă capitală. Actuala, Cairo, are acum peste 20 milioane de suflete, din ce în ce mai puţine resurse de apă, o infrastructură precară, este foarte poluată şi se anunţă a fi locuită de mai bine de 40 de milioane de oameni în 2040. În plus, Cairo nu mai este un oraş sigur nici pentru cetăţenii lui dar nici pentru puterea politică.

Noua capitală a Egiptului se doreşte plasată mai departe de fundamentalismul Islamic şi mai apropiată de tradiţia piramidelor antice.

Noua capitală a Egiptului este imaginea noului stat: militar, laic şi mai centrat pe canalul Suez

Deşi se construieşte intens pe suprafaţa stabilită în deșert, de 714 kilometri pătraţi, viitorul oraş nu are încă un nume, urmând însă să îşi primească primii locuitori în iulie 2021.

Pentru început va fi vorba de 5 milioane de oameni. Aceştia vor avea la dispoziţie al doilea parc din lume ca dimensiune, un parc de distracţii de patru ori mai mare decât Disneyland, 700 de spitale şi clinici, 1.200 moschei şi biserici, 40.000 camere de hotel, 2.000 de şcoli, un stadion olimpic, cel mai mare aeroport de pe continentul african, universităţi, institute de cercetare, un imens muzeu de antichităţi, centre culturale, un teatru uriaş, clădiri monumentale de ministere, instituţii şi ambasade. Aici se vor reloca reşedinţele guvernului, Parlamentului şi preşedinţiei. Totul va costa între 45 şi 50 miliarde dolari şi este construit de compania chineză China State Construction Engineering Corporation.

Noua capitală a Egiptului va fi de 7 ori mai întinsă decât Parisul şi va însuma cartiere rezidenţiale şi pentru funcţionari, care vor avea la bază planuri inginereşti inspirate din construcţia piramidelor antice. De pildă, viitoarea reşedinţă a Parlamentului, ce îi va primi pe cei 1.000 de aleşi ai egiptenilor, va avea o cupolă înaltă de 64 de metri şi va fi străbătută de esplanade cu sfincşi, după modelul celor de la Karnak. Cel mai înalt turn din Africa, anunţa ministrul egiptean al Locuinţei, Asem al-Gazzar, se va ridica aici şi va avea 60 de etaje şi aproape 400 de metri înălţime.

Prima clădire inaugurată în noua capitală a Egiptului este Catedrala coptă a Naşterii Domnului. Este cea mai mare biserică din întregul Orient Mijlociu şi ea a fost deschisă, de Crăciunul anului 2019, de Papa Francisc şi de preşedintele Abdel Fatah al-Sisi, într-un moment în care ţara insistă că viitorul ei nu este nici islamist, nici radical. 10% dintre egipteni s-au declarat oficial creştini (cei mai mulţi de rit copt) şi vor mai avea în oraş şi alte lăcaşuri de cult. De asemenea, a mai fost construită cea mai mare moschee din Egipt, menită să poată aduna până la 12.000 de credincioşi la slujbă.

După o vizită de lucru pe imensele şantiere ale oraşului, preşedintele Abdel Fatah al-Sisi declara cotidianului egiptean “Al Ahram”, la 15 februarie 2021, că “noul oraş reflectă noul stat egiptean”. Iar noul Egipt nu se mai doreşte a se defini drept un stat vulnerabil, nemodernizat, aflat mereu în mijlocul unor crize politice, financiare, economice şi sociale, şi nici nu va mai fi legat de tradiţiile conservatoare islamice sau de poziţiile radicale care au marcat ţara după 2011.

Viitorul oraş va fi mai aproape de canalul Suez decât de Nil, artera vitală a Egiptului şi, în felul acesta, regimul militar de la putere insistă asupra unei noi strategii naţionale de dezvoltare. Obiectivul fundamental pare a fi, totodată, şi un control mai bun asupra peninsulei Sinai, astăzi un teritoriu în bună măsură pustiu şi neexploatat. Una dintre cele mai mari provocări va fi, însă, lipsa oricăror resurse naturale, descoperite, de apă.

Capitala Egiptului va aduce mai degrabă cu Dubai decât cu aglomeratele şi poluatele oraşe arabe din Orientul Mijlociu iar preţurile vor fi pe măsură. Experţii imobiliari din Cairo au anunţat deja că cele mai modeste apartamente din noua capitală se vând deja cu 75.000 de dolari, în condiţiile în care un salariu mediu anual în Egipt ajunge la aproximativ 5.000 de dolari.

Cairo: imaginea unui Egipt vulnerabil, fără resurse şi fără viitor

Mişcarea civică şi politică din 2011, care l-a demis pe preşedintele Hosni Mubarak de la putere, după o conducere de aproape 30 de ani, a declanşat o criză instituţională majoră în Egipt. Mai întâi, puterea a fost preluată de Frăţia Musulmană, a preşedintelui Mohammed Morsi, ţara alegând liber calea islamismului moderat. Apoi, o lovitură de stat militară, în 2014, a anulat multe dintre libertăţile castigate în 2011. Noul lider, Abdel Fatah al-Sisi, a declarat război islamismului şi a realiniat ţara pe orbita intereselor strategice regionale obişnuite, alături de SUA şi Israel.

Abdel Fatah al-Sisi a plecat de la convingerea că “primăvara arabă”din 2011 a fost corolarul unei prea mari deschideri politice în ultima parte a preşedinţiei lui Hosni Mubarak. În acest joc al simbolurilor, piaţa Tahrir, din centrul oraşului Cairo, locul demonstraţiilor masive ale studenţilor, femeilor şi a militanţilor anti-islamişti, a devenit indezirabilă pentru noul regim politic. Fără o consultare publică, fără vreo dezbatere privind alocările bugetare sau nivelul împrumuturilor necesare privind costurile noii capitale, în 2015 preşedintele Abdel Fatah al-Sisi a anunţat că Egiptul va avea în 2020 o nouă capitală. Doar pandemia coronavirus a amânat inaugurarea.

Cairo a devenit capitală a Egiptului modern la mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul kediv-ului Ismail (1863-1879), în momentul proiectării şi construirii, de către francezi, a canalului Suez. Este vremea în care modestul oraş de provincie al Imperiului Otoman a cunoscut primele transformări urbanistice moderne, sub ochii baronului Haussmann, creatorul Parisului modern. Cele mai vechi artere din Cairo, cele mai frumoase imobile în stilul imperial francez sunt din această perioadă.

După prăbuşirea Imperiului francez (1870), Egiptul a intrat pentru aproape 80 de ani sub influenţa şi dominaţia Marii Britanii, până la eliminarea monarhiei constituţionale (1952-1953). Britanicii au lăsat inconfundabilele stiluri Art Nouveau şi Art Deco dar şi infrastructura urbană modernă (reţeaua de apă şi canalizare, electricitate, sistemul de transport public, căile ferate, spitale, şcoli, universităţi).

După 1953, deşi a crescut exponențial ca număr de locuitori, până la 20-25 de milioane astăzi, Cairo a investit haotic şi insuficient în infrastructură iar cartierele sărace şi aglomerate au început să polueze masiv. În plus, de mai multe decenii, Cairo se confruntă cu o problemă esenţială: a început să lipsească apa.

Şi istoria politică de după 1953 a Egiptului este un motiv fundamental pentru mutarea capitalei.

Monarhia constituţională a folosit ca alternativă de reşedinţă oraşul-port Alexandria, de la Marea Mediterană, o localitate cosmopolită şi extrem de asemănătoare celor din Europa. După proclamarea Republicii, însă, Cairo a fost sediul administrativ al mai multor regimuri civile şi militare care nu au adus nici prea multă bunăstare, nici prea multă democraţie şi nici prea multă putere pentru Egipt în Orientul Mijlociu.

Chiar dacă un partener privilegiat al SUA de jumătate de secol, Egiptul nu a mai câştigat niciun război din 1956 deşi, în regiune, are cea mai numeroasă armată şi investeşte masiv în cheltuieli militare. Un astfel de trecut, împreună cu trezirea radicalismului islamic după 2011, a împins noul regim militar al lui Abdel Fatah al-Sisi să caute şi să găsească soluţia simbolică a unui nou început, al unui Egipt într-o altă capitală.