Un fost imperiu colonial tranzacţionat la Beijing. Portugalia se împrumută în yuani chinezeşti

„Aici este locul unde pământul se sfârşeşte şi unde începe marea!”. Aşa s-a deschis discursul rostit la Lisabona, la începutul lunii decembrie 2018, de către preşedintele R. P. Chineze, Xi Jinping. Vorbele nu îi aparţineau, fuseseră scrise de poetul naţional portughez, Luis de Camoes, cel care acum jumătate de mileniu a trăit în Macao, fostă colonie lusitană, astăzi regiune autonomă specială chineză.

Preşedintele Xi Jinping tocmai semnase intrarea Portugaliei în proiectul geopolitic „Un Drum, O Centură”, insistând pe relaţiile vechi de secole dintre cele două state. Astăzi, deja, Portugalia este primul stat din zona euro care se împrumută în yuani, moneda naţională a Chinei comuniste.

Portugalia şi China au fost cândva imense imperii coloniale iar, apoi, republicile lor au traversat, vreme de decenii, prin mediocritate, crize şi insignifianţe internaţionale. În 1910, monarhia de la Lisabona a fost abolită, Regele Manuel al II-lea (1908-1910) fiind obligat să abdice. Doi ani mai apoi, în 1912, împăratul-copil al Chinei, Pu Yi, era şi el înlocuit de pe tron, fiind instaurată o anemică şi ineficientă Republică. Cele două imperii au murit în acelaşi timp, cele două republici sunt, astăzi, extrem de diferite în ceea ce priveşte influenţa şi potenţa geopolitică.

Epoca de Aur a Chinei în Portugalia a început în 2010

La începutul lunii mai 2018, o companie chineză de stat, China Three Gorges, anunţa că a pus la dispoziţie 9 miliarde euro şi a cumpărat aproape 77% dintre acţiunile companiei energetice portugheze de stat, Energia de Portugal (EDP). Celor neliniştiţi din Europa, preşedintele companiei chineze, Lu Chun, le-a transmis, prin intermediul cotidianului „Financial Times”, că R.P. Chineză va păstra „identitatea portugheză” a EDP, îi va menţine sediul companiei la Lisabona şi va fi de acord cu listarea publică la bursa din Lisabona.

Nu era prima cumpărătură chineză în Portugalia.

Mai bine de 12 miliarde euro au venit de la Beijing la Lisabona în ultimul deceniu iar chinezii au cumpărat tot ce s-a scos la vânzare de către statul portughez: compania aviatică de stat TAP Air Portugal, societatea de asigurări Fidelidade sau reţeaua de clinici şi spitale Grupo Luz Saude. Alături de acestea, o mulţime de acţiuni în bănci, companii private şi chiar în campionatul portughez de fotbal. Ultima cumpărătură chineză a fost tranzacţionată exact în timpul vizitei preşedintelui Xi Jinping la Lisabona, când se citeau versurile poetului Luis de Camoes, spre încântarea asistenţei lusitane.

Cu 3 miliarde de dolari, China a cumpărat un stat european: Muntenegru

Este vorba despre portul Sines, din Nord-Vestul Portugaliei, pe care autorităţile de la Beijing l-au achiziţionat şi l-au inclus în proiectul economic şi geopolitic al „Drumului maritim al mătăsii”. Detaliile tranzacţiei nu au fost făcute publice dar preşedintele Xi Jinping a declarat presei de la Lisabona, la 4 decembrie 2018, că „Portugalia este un punct important de conexiune între Drumul terestru al Mătăsii şi cel maritim”.

În fapt, Camoes avea dreptate în ce spunea acum 500 de ani: porturile portugheze reprezintă poarta de intrare în Europa pentru oricine vrea să aducă influenţă şi comerţ. Deci, şi pentru chinezi. Astăzi, Portugalia reprezintă a cincea cea mai importantă destinaţie pentru investitorii chinezi. În acelaşi timp, guvernul de la Lisabona a mediat intrarea banilor chinezeşti şi în alte două foste colonii portugheze din Africa, teribil de bogate în resurse: Angola şi Mozambic.

„Ziarul Poporului”, organul oficial de presă al Partidului Comunist Chinez, relata la 6 decembrie 2018 că preşedintele Xi Jinping a asigurat gazdele de la Lisabona că nu există nici un motiv de nelinişte în ceea ce priveşte obiectivele Beijingului în Portugalia, după ce aceasta a aderat oficial la proiectul „Un Drum, O Centură”. Relaţiile noastre bilaterale – a spus preşedintele Xi – sunt acum la cel mai bun şi înalt nivel din istorie.

Prim-ministrul portughez Antonio Costa a fost şi este de acord cu intrarea Portugaliei în sfera de interese economice chinezeşti. Şeful guvernului de la Lisabona este o mărturie vie a imperiului colonial portughez şi a evoluţiilor ţării sale în ultimul secol: familia sa este una aristocratică, stabilită la Goa, un teritoriu colonial în India, pe care Portugalia l-a abandonat după Al Doilea Război Mondial, iar tatăl lui a fost un membru marcant al Partidului Comunist, un opozant al dictaturii de jumătate de secol a lui Salazar şi urmaşilor acestuia (1926- 1974).

 Antonio Costa a căutat şi găsit resursa chineză pentru că este, de asemenea, o voce extrem de stridentă a Europei: Portugalia are nevoie de cel puţin 75.000 de noi rezidenţi anual pentru a continua dezvoltarea economică. „Avem nevoie de imigranţi şi nu vom tolera nicio retorică xenofobă” a declarat, în repetate rânduri, Antonio Costa. Ba mai mult, guvernul său a iniţiat şi aprobat o lege care permite aşa-numitele „vize de aur” pentru cetăţenii din afara Uniunii Europene care vor să se stabilească în Portugalia pe baza unor investiţii în economie. Conform acestei decizii, în ultimii ani mai mult de 4.000 de cetăţeni chinezi au obţinut paşaport portughez şi vize de reşedinţă. Iar paşaportul portughez, trebuie să se reţină, este unul dintre cele mai valoroase din lume: el este acceptat în 186 de state ale lumii (din 199) fără viză sau notificări.

La începutul lunii iunie, guvernul condus de Antonio Costa a emis aşa-numitele obligaţiuni financiare chinezeşti Panda, în yuani (moneda naţională a R.P. Chineze), în valoare de 2 miliarde yuani, adică 240 milioane euro. Obligaţiunile Panda nu pot fi accesate decât de cetăţeni sau companii din China şi doar în moneda naţională, prin urmare fiind excluse posibilităţi de achiziţionare de acţiuni portugheze de pe alte pieţe financiare. Demersul este parte a unui acord financiar semnat în octombrie 2018 între Banca Populară (centrală) a R.P. Chineze şi Caixa Geral de Depositos, una dintre cele mai importante din Portugalia.

Valoarea estimată a bondurilor şi certificatelor de trezorerie pe care guvernul de la Lisabona urmează să le emită în anul 2019 este de 16 miliarde euro. Aceasta în condiţiile în care anul trecut, în 2018, datoria publică a Portugaliei era una dintre cele mai mari din lume raportată la Produsul Intern Brut: 121,5% (faţă de 50,3% în 2000 şi 130,6% în 2014). La începutul anului 2019 era vorba, mai exact, de o datorie publică de 252 miliarde euro, raportată unei populaţii de 10 milioane de locuitori (ca o comparaţie, România are o populaţie dublă şi o datorie publică însumată de aproximativ 100 miliarde euro). Cum Uniunea Europeană insistă pentru scăderea acestui procentaj şi pentru plafonarea cheltuielilor bugetare, singura soluţie a guvernului de la Lisabona a rămas să tranzacţioneze fostul său imperiu colonial în yuani chinezeşti.

China şi Portugalia: mai bine de jumătate de istorie comună

La mijlocul secolului al XVI-lea, exploratorii portughezi au descoperit şi colonizat Macao, un mic teritoriu, de aproximativ 30 de kilometri pătraţi, situat în Sudul Chinei continentale. După aproape 500 de ani, jumătate de milion de suflete care locuiesc astăzi acolo se situează la unul dintre cele mai ridicate standarde de bogăţie din lume. Macao a devenit, de câteva decenii, cel mai important loc de pe glob în industria cazinourilor şi jocurilor de noroc. Din 1999, Portugalia a renunţat la colonia sa, Macao devenind, pentru următorii 50 de ani, un teritoriu autonom special, asemănător ca statut juridic Hong Kongului, părăsit de britanici în 1997.

Relaţiile oficiale dintre R.P. Chineză şi Portugalia s-au stabilit în 1979 iar din 2005 între cele două state s-a consemnat un parteneriat strategic.

Macao a reprezentat şi reprezintă punctul de convergenţă în relaţiile dintre R. P. Chineză şi Portugalia, precum şi în memoria imperială comună. De altminteri, când Portugalia s-a prăbuşit în criza economică şi financiară din 2008-2011, oamenii de afaceri din Macao au fost primii care au căutat soluţii pentru reglementarea deficitelor şi datoriilor imense ale Lisabonei.

China a cumpărat Principatul Monaco iar Uniunea Europeană nici nu a băgat de seamă. Ce va urma?

Atunci, la sfârşitul anului 2010, ministrul portughez de Finanţe, Fernando Teixeira dos Santos, a sosit la Beijing cerând de-a dreptul ca R.P. Chineză să cumpere întreaga datorie suverană a ţării sale. Beijingul are aceste resurse: rezervele valutare ale Chinei comuniste depăşesc 3.000 de miliarde euro. „Portugalia se bazează pe sprijinul Chinei la toate nivelurile, pentru a depăşi criza economică şi financiară prin care trece” , declara atunci presei de la Beijing ministrul portughez. China nu a oferit bani ci a propus să înceapă cumpărăturile: companiile portugheze bancare, de energie, transport aerian şi de asigurări. Banii au venit de la Uniunea Europeană pentru salvarea Portugaliei de la faliment: aproape 80 miliarde euro în 2011.

Astăzi, după ce a reuşit să achiziţioneze şi portul Sines, preşedintele Xi Jinping declara postului naţional de radio din Beijing că „relaţiile de parteneriat strategic dintre China şi Portugalia vor beneficia de un viitor şi mai frumos”. Şi mai clar a fost ambasadorul R.P. Chineze la Lisabona, Cai Run, care a acordat la 4 martie 2019 un amplu interviu agenţiei naţionale portugheze de presă Lusa, preluat şi de mass-media din Macao (dar nu şi în China propriu-zisă). Datoriile publice portugheze – explica ambasadorul – sunt pentru autorităţile de la Lisabona „o formă de finanţare” inclusiv din partea Beijingului iar pentru China ele acordă o „notorietate” nesperată acum câţiva ani şi o „formă de a fi binevenit în comunitatea internaţioală care contează”. Oficial, chinezii au cumpărat doar 1 miliard de euro din datoria publică a Portugaliei dar cumpărăturile făcute de băncile şi companiile chinezeşti s-au desfăşurat în domenii strategice şi la preţuri nesperat de mici.

Comisia Europeană a tras un serios semnal de alarmă în legătură cu masivele achiziţii chineze de pe teritoriul Uniunii Europene şi a comerţului bilateral. În 2018, spun experţii de la Bruxelles, R.P. Chineză a fost cel mai mare exportator în UE şi, totodată, a doua destinaţie (după SUA) pentru exporturile de produse europene. Balanţa comercială, însă, este înclinată semnificativ în favoarea Chinei, care realizează cu cele 28 de state un excedent de aproape 200 miliarde euro.

Portugalia este un stat european unde aproape totul se cumpără pe credit şi unde criza economică şi financiară declanşată acum un deceniu nu a reuşit să igienizeze structurile statului. De multă vreme, Lisabona a pierdut atât valenţele de fost imperiu colonial cât şi influenţa şi capacitatea de a reglementa situaţii interne din statele pe care le-a dominat vreme de cinci secole în Africa şi Asia. Astăzi, una dintre ţările cu un viitor financiar neclar, Portugalia rămâne să aştepte tranzacţionarea ei în yuani chinezeşti.