Ultimul discurs al lui Putin: ”Lasă loc negocierilor, arată slăbiciunea sa/ Rușii pregătesc o falsă opoziție cu Prigojin, pentru alegerile din 2024"/ De ce sunt avantajați ucrainenii de amânarea contraofensivei

Discursul lui Vladimir Putin din 9 mai, o zi extrem de importantă în tradiția rușilor, atunci când aceștia celebrează victoria sovieticilor împotriva naziștilor din Al Doilea Război Mondial, arată slăbiciunea liderului de la Kremlin și lasă loc negocierilor, explică istoricul Cosmin Popa într-un interviu pentru G4Media. Istoricul mai arată că monologul lui Putin nu a făcut decât să repete retorica propagandei despre Occident, dar cu accente diferite, fără a aduce însă nimic nou pe fond.

Discursul aduce o scădere a intensității războinice, dar nu are legătură cu faptul că la defilarea din Moscova a apărut un singur tanc, mai spune acesta. Parada din 9 mai a respectat tiparele PR-ul politic, arată specialistul în probleme ruse și sovietice: La Moscova, acolo unde majoritatea populației nu susține războiul sau o face doar într-o manieră formală, accentul a căzut pe analogiile istorice. Dar în provincie, mai spune Popa, acolo unde se concentrează cea mai mare parte a susținătorilor lui Putin și ai războiului, accentul a căzut pe etalarea tehnicii militare moderne a Rusiei.

Cât despre conflictul cu Evgheni Prigojin, șeful mercenarilor Wagner care se identifică și cu rezistența rusă în Bahmut, Cosmin Popa consideră că este un fals conflict, iar prin aceste ieșiri cu accente isterice din ultima vreme ale lui Prigojin, sistemul politic de la Kremlin pregătește, de fapt, o falsă opoziție a lui Vladimir Putin, în apropierea alegerilor prezidențiale din 2024. La începutul anului viitor, Putin poate candida pentru a cincea oară. În ce privește contraofensiva, Popa este de părere că o amânare a contraofensivei a avantajat ucrainenii care, astfel, produc efecte politice cu potențial negativ în Rusia, dar permite Kievului să-și antreneze și organizeze mai bine trupele.

Istoricul Cosmin Popa (sursa foto: Petru Solomon)

Reporter: Cum a arătat și ce înțelegem din discursul de 9 mai susținut de Vladimir Putin? Ne spune ceva discursul său despre viitorul războiului? Și dacă da, ce trebuie să citim printre rânduri?

Cosmin Popa: În primul rând trebuie să remarcăm faptul că a fost un discurs construit după toate regulile propagandei sovietice: reguli retorice, reguli de conținut. Putin a ținut să specifice că Rusia nu duce războaie cu popoarele de la vest sau la est, ci de fapt cu liderii lor politici, ceea ce este o continuare a retoricii de tip sovietic, care disocia, popoarele de lideri, cel puțin la nivel discursiv. A amintit și de momentul aslianței cu statele occidentale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și de lupta de eliberare a Chinei de sub ocupația japoneză, fapt care ține de actualul context politic sino-rusesc. Asta poate să fie un semnal care arată disponibilitatea pentru negociere, dar o negociere bazată pe ideea împărțirii sferelor de influență, așa cum s-a petrecut la sfârșitul Războiului Mondial, ceea ce este de-a dreptul fantezist din partea lui Putin.

Pe fond, discursul nu a schimbat nimic. Sigur, el a adus o modificare de accente, dar nimic de mare însemnătate. A fost reluată ideea Rusiei aflate în pericol, aflată sub atacul concertat al Occidentului, aserțiune care nici nu merită comentată. Din nou s-a reluat și ideea fixă a unui război civil ideologic, de natură să împartă lumea între „globaliștii imperialiști” și „suveraniști”. Este ceea ce a a potențat foarte mult, în ultimii ani propaganda rusă, cam în toate țările în care acționează, nu doar în Rusia. Pe fond, vehicle poziții propagandistice ale regimului de la Kremlin au fost păstrate, desi în spatele obișnuite durități discursive transpare ideea compromisului, dar desigur în termenii Moscovei.

Rep.: A fost un discurs de forță?

C.P.: Mi s-a părut un discurs care proiectează destul de fidel situația de pe teren, una de așteptare, dacă avem în vedere evoluțiile din război, dar face și dovada slăbiciunii lui Putin, care începe să semene din ce în ce mai mult cu Brejnev.

Rep.: La ce vă referiți, cu ce din Brejnev seamănă?

C.P.: Un lider previzibil, steril, deconectat de la adevăr și obiectivitate, dar atent să nu strice echilibrul regimului, așa cum era Brejnev în a doua parte a perioadei în care a exercitat puterea. Mă refer la perioada „înghețului” a „stabilității” brejneviste, din a doua jumătate a anilor ’70 și începutul anilor ’80. De fapt, un regim atât de „stabil”, cum este cel al lui Putin, mai devreme sau mai târziu se transformă într-un soi de gerontocrație, fapt care nu-l face mai puțin periculos.

Rep.: Suntem mai aproape decât vreodată în acest război de o înfrângere a Rusiei sau, dacă nu de o înfrângere, măcar de o apropiere a negocierilor?

C.P.: Ce aș mai observa în același timp: O scădere a intensității militarismului din întreaga ceremonie. În timpul lui Putin, 9 mai s-a transformat dintr-o comemorare a victimelor, o marcare a Victoriei, într-o festivitate militaristă, o sărbătorire a ideii de război, de unde și celebra butadă „putem să repetăm, dacă trebuie”, care i-o datorăm de fapt perioadei lui Hrușciov, care totuși nu a transformat-o în ideologie de stat. Acum, judecând nu numai după discurs, dar și după felul în care a fost organizată parada, accentul a căzut mai mult, nu atât pe etalarea mijloacelor militare moderne de care dispune astăzi Rusia, urmare și a crizei de credibilitate a armatei ruse, ci pe sublinierea continuității istorice, conceptuale dintre cel de Al Doilea Război Mondial și războiul pe care Rusia îl duce în Ucraina. Așa îmi explic apariția unui singur tanc. Sigur că deficitul de armament modern pe care îl are Rusia astăzi este o realitate, dar el nu explică punerea în scenă de la Moscova, cu atât mai mult cu cât într-o serie de alte orașe, de exemplu la Samara, au fost etalate rachete iskander și alt armament modern.

Etalarea de tehnică militară a respectat niște tipare specifice PR-ului politic. În sensul în care la Moscova, unde presupunem că majoritate populației nu susține războiul sau o face doar într-o manieră formală, accentul a căzut pe analogiile istorice. În provincie, acolo unde se concentrează cea mai mare parte a susținătorilor războiului împotriva Ucrainei, unde se află nucleul dur al susținătorilor lui Putin, accentul a căzut pe etalarea tehnicii militare moderne a Rusiei, de natură să insufle optimism și încredere acestora. Asta dovedește, în opinia mea, că regimul are în vedere și o serie de considerente de imagine, în perspectiva așa-ziselor alegeri prezidențiale din 2024, la care cel mai probabil Putin are intenția să participe. De altfel, presupusul conflict între Prigojin și Ministerul Apărării din Rusia sunt tentat să-l interpretez în această cheie, căci nimic nu arată că el este unul autentic. Prigojin se comunică pe sine ca lider al unei „opoziții patriotice” radicale, dar îmi este tare greu să cred că acest joc de imagine nu este aprobat de Kremlin.

Rep.: Ce înseamnă pentru Rusia că nu a putut câștiga Bahmutul până la 9 mai? Cât de grav este pentru Kremlin, dacă nu militar, măcar simbolic acest eșec?

C.P.: E o chestiune care creează mari probleme de imagine Rusiei. Seria de intervenții critice a lui Prigojin, „recrutarea” lui Mihail Mizințev, de curând destituit de Putin, de către Wagner, arată că regimul Putin depune serioase eforturi pentru a crea în jurul eșecului militar de la Bahmut o poveste aproape credibilă. Nu este exclus ca însuși Șoigu sau Gherasimov să fie în cele din urmă sacrificați de către Putin, pentru a da satisfacție „turbo-patrioților”, dar mai ales pentru a ilustra ideea unei trădări din interior sau a unei incompetențe echivalente cu trădarea, care să explice eșecul de la Bahmut. Cu alte cuvinte, eterna poveste a armatei neînvinse care pierde lupta doar pentru că trădătorii din interior îi înfig cuțitul în spate. Cert este că această preocupare obsesivă a regimului, mai multe pentru imaginea sa decât pentru rezultatele concrete, arată că Putin și cei din cercul apropiat se simt încă destul de siguri pe forțele lor și pe capacitatea lor de a rezista la putere, în pofida eșecurilor din război.

Rep.: Adică opoziția ar fi reprezentată de Prigojin la alegerile din 2024?

C.P.: Da, da, o opoziție, dacă vreți, venită de la dreapta, dar desigur una loială regimului.

Rep.: Ucrainenii spun că e o capcană, o strategie a rușilor, în complicitate cu Prigojin.

C.P.: Nici eu nu cred în deficitul extrem de la Bahmut, cu atât mai mult cu cât luptele nu au încetat niciun moment pe acest fond declarativ. Succesele militare înregistrate de Wagner au fost unele modeste, chiar și atunci când Prigojin nu acuza deficitul de muniție. Nu sunt convins nici de eficiența trupelor Wagner, de pregătirea lor de luptă și de capacitatea lor de a lupta în condițiile unui consum rațional de proiectile. Ei sunt sigur capabili de atrocități, au și arătat-o, dar nu și de acțiuni inteligente de luptă. Disponibilitatea comandanților de a proiecta acțiuni de luptă creative și inteligente este data atât de pregătirea lor, dar și de dorința de a-și proteja oamenii, limitând pierderile. Prigojin nu a dat niciun semn în acest sens. Sunt trupe formate, în marea lor majoritate, din deținuți, din voluntarii strânși din toate zările lumii, dar cu precădere din Rusia, în rândul cărora disciplina se ține cu barosul sau plutonul de execuție, și cu un grad scăzut de competență militară, dar numai bune pentru a fi „consumate” în obținerea unor succese militare de imagine.

Rep.: Dar de ce le convine rușilor să piardă și oameni, și muniție la Bahmut? De ce nu-l acaparează dacă au posibilitatea și ”deficitul nu e extrem la Bahmut”?

C.P.: Pentru că nu pot din cauza rezistenței ucrainene. Ceea ce au sperat cu siguranță rușii a fost ca ucrainenii să concentreze resurse militare mult mai semnificative în zona Bahmutului, astfel încât să complice planurile pentru ofensivă. Ceea ce au reușit ucrainienii în schimb a fost ceva extraordinar, anume să consume semnificative resurse rusești, folosind în acest sens trupe reduse numeric, dar bine pregătite, care au beneficiat de susținere masivă din partea celorlalte arme. Nu știm nimic despre pierderile ucrainene, dar cu siguranță ele sunt mai mici decât pierderile pe care le-au înregistrat soldații lui Prigojin. În momentul de față, armata rusă nu mai duce acțiuni de lupte semnificative, pe niciunul dintre segmentele frontului, ceea ce arată clar că se dorește conservarea trupelor pentru a respinge viitoarea ofensivă, oricum s-ar desfășura ea.

Rep.: Când începe contraofensiva și cum va arăta?

C.P.: Cred că nici ucrainenii nu știu când va începe și nici nu știu în amănunt cum va arăta, pentru că sunt cu siguranță mai multe scenarii. Rareori, în istoria războaielor, marile ofensive s-au desfășurat întocmai cum au fost planificate. Dar cred că pot spune, cu un anumit grad de certitudine, trei lucruri. Și anume:

Este extrem de inspirat că ea a fost amânată. Pe lângă faptul că dă armatei ucrainene posibilitatea de a se pregăti mai bine, de a se dota mai bine, dă și posibilitatea producerii unor efecte politice în Rusia, ceea ce ar putea afecta solidaritatea din jurul lui Putin, dar mai ales moralul trupelor rusești și unitatea de comandă a armatei ruse. Presiunea psihologică și politică asupra armatei ruse este imensă, iar acest lucru predispune la decizii proaste.
Sunt convins că va fi o campanie militară extrem de creativă și care se va duce în termeni și parametri care vor depăși capacitatea de imaginație a militarilor ruși din Statul Major General. Nu există trupe și nici armament pentru a vedea ceva similar cu cel de-al Doilea Război Mondial, cu încercuiri, direcții principale și secundare și pregătiri de artilerie pe durata unor întregi săptămâni.
Intuiesc faptul că în atenția militarilor ucraineni va fi nu atât eliberarea imediată de teritorii, cât distrugerea lanțurilor logistice ale armatei ruse, ceea ce sigur că va determina rezultate și pe teren, dar în a doua fază a operațiunii. S-a văzut foarte clar că distrugerea lanțurilor logistice a produs retragerea voluntară a rușilor de pe teritorii destul de însemnate din Ucraina, iar acest lucru a permis multor mii de apărători să trăiască.

Context

Președintele Vladimir Putin a deschis marți, în Piața Roșie din Moscova, parada de Ziua Victoriei în Rusia, o celebrare bombastică a victoriei Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste, umbrită de eșecurile militare din Ucraina, a transmis AFP. Televiziunea de stat l-a arătat pe Putin poziționat alături de veterani din cel de-al Doilea Război Mondial în Piața Roșie, unde mii de membri ai armatei ruse în uniforme de ceremonie s-au adunat pentru a mărșălui în acompaniamentul unei fanfare militare.

Într-un discurs susținut în Piața Roșie, liderul de la Kremlin i-a felicitat pe comandanții „operațiunii militare speciale” a Rusiei, bazându-se pe „victoria” țării. Vladimir Putin a susținut că Rusia se apără împotriva „terorismului internațional” și că își va „apăra cetățenii”.

Președintele rus a susținut din nou că „orice ideologie a supremației nu este acceptabilă” pentru Moscova și a acuzat elitele occidentale și globaliștii că „provoacă conflicte… încurajează rusofobia și naționalismul”. Putin a acuzat alte țări că încearcă să „șteargă memoria adevăraților eroi” prin distrugerea monumentelor comemorative ale luptătorilor și generalilor sovietici

Ziua Victoriei s-a desfășurat la o săptămână după ce două drone s-au prăbuşit deasupra Kremlinului. Oficialii ruşi au susţinut că dronele au fost lansate de Ucraina într-o încercare de a-l ucide pe Putin, dar au fost doborâte de apărarea antiaeriană. Ucraina a negat orice implicare în acest incident. Unii observatori internaţionali au sugerat că Rusia ar putea să fi înscenat ea însăşi presupusa tentativă de atac.

Tot de Ziua Victoriei, secretarul de Stat american Antony Blinken a declarat marți, citat de CNN, că Ucraina are resursele de care are nevoie pentru a-şi recuceri teritoriul de la Rusia într-o contraofensivă. Declaraţiile au venit după ce Statele Unite au anunţat că acordă Ucrainei un ajutor suplimentar în valoare de 1,2 miliarde de dolari, menti să consolideze apărarea Kievului.