TRECEM PRUTUL. Centenarul Unirii Basarabiei cu România, prin ochii elevilor moldoveni

Republica Moldova, 27 martie 2018

La 100 de ani de când Basarabia revenea României, Info Sud-Est a vorbit cu copiii moldoveni și cu profesorii lor de istorie despre Unire și România. Am vrut să înțelegem cum sunt văzute țara noastră și posibilitatea unirii prin ochii lor. Ne-am lovit de scepticism, dar și de entuziam. De sentimente filoruse, dar și unioniste, în funcție de raioanele în care trăiesc și în funcție de cum sunt acestea conectate la influența rusească. A ieșit un reportaj croit din declarațiile sincere ale unor copii care ne-au povestit ce-au auzit în casă, ce le spun părinții și ce îi învață profesorii despre momentul în care trăiam, toți, într-o singură țară.

În Anul Centenarului, când pe ambele maluri ale Prutului au loc evenimente ce omagiază oamenii, valorile și credințele care au contribuit la semnarea Actului Unirii din 27 martie 1918 a Basarabiei cu România, am cules câteva imagini despre România, văzute prin ochii elevilor basarabeni. Produsul fizic și intelectual al societății în care trăiesc, copiii îndemnați de profesorii lor de istorie au reflectat sincer și deschis despre ce știu ei legat de Marea Unire de la 1918 și cum văd o eventuală nouă Unire, despre care se vorbește din abundență în presă și care este votată simbolic de tot mai multe localități din Republica Moldova.

Dacă la nivelul administrației centrale discursul despre unire este unul ideologizat și îndoctrinat – șeful statului, Igor Dodon, declarându-se de nenumărate ori împotriva unirii Republicii Moldova cu România și numind acest proces „fenomen care presupune război civil și dispariția ca stat a Moldovei” -, multe administrații publice locale tind să îl contrazică. După ce la 23 ianuarie 2018 primarul și majoritatea consilierilor locali din satul Parcova, raionul Edineț, au votat o declarație simbolică de unire, acest proces a luat avânt. În prezent, numărul localităților moldovenești care au votat Unirea cu România depășește cifra simbolică de 100, iar punctul culminant al acestui fenomen a fost semnarea Declarației de Unire, la 11 martie 2018, a satului Sadova, din raionul Călărași, localitate de baștină a președintelui Igor Dodon.

OPTIMISM ÎN TÎRNOVA, EDINEȚ

Suntem în satul Tîrnova, din raionul Edineț, aproape de granița cu Ucraina, unde unul din patru târnoveni salută la amiază cu „Dobrîi Deni”. 

Aici, 25% din cei 2050 de locuitori sunt de etnie rusă sau ucraineană.

Cei mai mici dintre elevii gimnaziului din Tîrnova, raionul Edineț, sunt fascinați de frumusețile naturale ale României, de care au aflat din cărți, filme, din spusele părinților sau vizitele făcute împreună cu profesorii lor în dreapta Prutului. Limba română, istoria Republicii Moldova și a României, dar și tradițiile și obiceiurile comune sunt valori pe care cei mai mici dintre copii le învață din primii ani de școală, în timp ce cei mai mari dintre elevi cochetează deja cu ideea stabilirii lor definitive în România.

• Valeria Pastușenco, clasa a IV-a

Chiar dacă sunt încă mică știu foarte multe despre România. România a fost și este mare și frumoasă iar din oamenii ei facem parte și noi. Știu că România a fost nedreptățită de popoarele mari, dar fiind puternică a rezistat și a devenit cândva o țară unită din care și noi am făcut parte, dar care a fost distrusă. Îmi dau seama că tradițiile, obiceiurile și sărbătorile românești sunt și ale noastre, acest lucru ne unește foarte mult. Chiar dacă la noi în țară unii greșesc spunând că vorbesc limba moldovenească, eu am învățat la școală că noi scriem și citim în limba maternă care este limba română. Noi, moldovenii, mergem în vizită în România și ne place ceea ce vedem: drumuri bune, clădiri și locuri frumoase și oameni care nu se deosebesc prin nimic de noi. Vreau ca și țara mea să fie la fel de bogată, prosperă și frumoasă și să devină înapoi sora României, pentru ca să ne dezvoltăm ca neam.

• Ilinca Medrigan, clasa a V-a

România este o țară frumoasă și bogată. Locuitorii ei sunt oameni harnici, pricepuți și ospitalieri. Această țară are toate formele de relief – câmpii, dealuri, podișuri, munți, fiind străbătută de râuri, pârâuri, fluviul Dunărea și având ieșire la Marea Neagră. Eu sunt mândră de trecutul nostru istoric comun cu această țară și de faptele de vitejie ale înaintașilor noștri care ne-au transformat într-un neam de cinste. Îmi place limba noastră și îmi face plăcere să trăiesc alături de o țară atât de frumoasă.

• Xenia Capșa, clasa a V-a

România este țara mea. Una din cărțile de vizită a României care mă încântă sunt munții ei, care prin măreția și frumusețea lor atrag mulți turiști. Locuitorii acestei țări sunt oameni harnici, pricepuți, ospitalieri, veseli, credincioși, ambițioși, inteligenți, oameni cu suflet frumos. Noi suntem mândri de strămoșii noștri. Când voi crește mare vreau să mă stabilesc în România, întâi pentru a studia, apoi pentru a trăi.

• Anastasia Cotilevici, clasa a V-a

Eu nu am fost în România. Nu am avut ocazia să fac cunoștință cu frumusețile și bogățiile acestei țări, însă mi-am făcut o imagine despre ea din cărți, filme și din cele auzite de la familia mea. Am aflat că țara de lângă noi este o țară mare, cu munți măreți și monumente naturale de o frumusețe rară. Construcțiile frumoase ca mănăstirile și castelurile ei mă ademenesc să o descopăr. Mi-aș dori mult să vizitez România, vreau să o descopăr și să o îndrăgesc și mai mult.

• Denisa Denisiuc, clasa a V-a

România este o țară plină de farmec și frumusețe. Am aflat că această țară găzduiește multe locuri de odihnă ca munții și marea, pe care noi nu îi avem. Știu că România este bogată, atât în pământuri cât și în tradiții care sunt la fel ca ale noastre. Locurile românești par de basm, dar sunt reale. Nu am fost în România niciodată, dar din auzite am aflat că instituțiile de învățământ sunt mai performante și mai bune. Din acest considerent, după terminarea gimnaziului din sat aș vrea să merg la studii în România. Ea este țara din visul meu.

• Victoria Scutaru, clasa a VI-a

Care este părerea mea referitor la o eventuală unire în prezent a acestor două state? Nu pot nega faptul că deși existăm ca state independente avem o istorie comună de devenire a unei identități naționale. Totuși consider că între noi basarabenii de peste Prut și români ar fi nevoie mai degrabă de stabilirea și menținerea unor relații de colaborare decât de unificare într-un singur stat, cel puțin în viitorul apropiat. Totuși susțin veridicitatea afirmației „Un popor care își neagă trecutul nu poate avea un viitor”.

• Mădălina Cosovan, clasa a IX-a

România este o capodoperă naturală,o țară extraordinară. O poți iubi din primul pas, prima imagine, prima vedere. Te fascinează cu vraja sa melancolică. Am avut ocazia să o văd de multe ori, prima dată în treacăt, alte ori vizitând-o intenționat. Ce să zic, am rămas amuțită de farmecul ei, începând să o iubesc până a face primul pas în ea. Mulți încearcă să-i afle istoria, chiar poate cu un bob de invidie, părându-le prea uşoară calea ei spre glorie, dar puțini ştiu că duşmanii au încercat de multe ori s-o oblige să-și plece capul în fața lor, făcând-o în două cu pământul, dar ea parcă printr-un mister își ridica fruntea sus, devenind parcă mai puternică decât fusese până atunci. Noi la fel vorbim limba română, însă, din gura românilor nativi, cuvintele ies parcă mai altfel, ai sta să-i asculți si parcă nu ai avea saț. Dacă ai vrea să vezi toate locurile pitoreşti ale acestui pământ ROMÂNESC, cu siguranță ai nevoie de două, trei vieți în plus. ROMÂNIA – o țară de vis, o gură de rai.

• Laura Sircovschi, clasa a IX-a

România este o ţară unică, o ţară de legende şi basme, un colţ pitoresc al continentului, cu peisaje care îţi taie răsuflarea. Încărcată de o istorie zbuciumată, România este cea care şi-a câştigat demnitatea prin lupte şi războaie. Istoricii afirmă: ,,România a fost un puternic jucător pe tabla de şah a forţelor lumii, un adversar redutabil, dar şi un aliat de nădejde”. Nu înţeleg practic nimic în politică, dar pot spune că Moldova nu are un viitor sigur dacă nu este alături de patria-mamă. M-am născut în Republica Moldova, dar pot să afirm cu demnitate că iubesc cu inimă română. Deşi am vizitat doar o singură dată acest plai, pot spune că am rămas cu sufletul la gură: oameni extraordinari, simpli, educaţi; peisaje formidabile, încântătoare. Am fost întrebată de ce iubesc România? Ar părea un răspuns absurd, dar n-o iubesc pentru ceva anume, o iubesc pentru că ea există şi mă poate ajuta să devin om şi un cetățean mai bun. Iubesc, simt şi cânt românește! Trăiască România!!!

În Republica Moldova, elevii termină ciclul gimnazial în clasa a IX-a, iar liceul cuprinde clasele a X-a – a XII-a. Elevii care hotărăsc să își facă studiile liceale în România sunt nevoiți să mai repete încă o dată clasa a IX-a.

SCEPTICISM ÎN BĂLȚI

Suntem în Bălți, municipiu situat la 135 de kilometri de capitala Chișinău, în nordul Moldovei. 

Aici, unul din trei locuitori este de etnie rusă sau ucraineană.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, orașul Bălți a trecut printr-o perioadă de industrializare profundă, menținându-și statutul de cel mai dezvoltat centru din nordul RSSM-ului (Republica Socialistă Sovietică Moldovenească), cu 35 de unități industriale. Populația, care astăzi se declară de etnie rusă și ucraineană, este rodul economiei planificate și centralizate din timpul URSS-ului, care a contribuit la strămutarea și înlocuirea localnicilor cu funcționari și alți muncitori din spațiile rusești, cărora li se promiteau locuri de muncă în orașele moldovenești.

Elevii din clasa a XII-a de la Liceul „George Coșbuc” din Bălți recunosc în textele lor importanța covârșitoare pe care a avut-o semnarea Declarației de Unire a Basarabiei cu România, de la 27 martie 1918, atât din punct de vedere al realizării idealului național de reîntregire istorică, cât și din perspectiva reformelor modernizatoare implementate ca urmare a acestui proces. Cu toate acestea, tânăra generație consideră că posibilitatea unei eventuale (re)Uniri este pierdută, fapt condiționat de vitregiile istorice, de interese politice și de afaceri și de necesitatea menținerii independenței statului moldovenesc în vederea posibilității de dezvoltare pe cont propriu.

• Diana Șemanschi, clasa a XII-a

Unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari. Eu consider că Marea Unire a fost rodul muncii a tuturor românilor disperați din afara granițelor României dinaintea anului 1918. Astăzi, unirea Republicii Moldova cu România ar fi nedorită, după părerea mea, pentru că fiecare stat se dezvoltă destul de bine de sine stătător, fiind independent. Respect România ca stat, dar cred că se dorește unirea mai mult pentru avantaje economice, spre exemplu pentru a obține forță de muncă ieftină.

• Cristian-Dumitru Dodi, clasa a XII-a

Redobândirea teritoriilor românești a fost principala cauză pentru care România a intrat în Primul Război Mondial. Personal, nu văd în prezent posibilă unirea dintre Republica Moldova și România, deoarece teritoriul dintre Prut și Nistru s-a dezvoltat prea mult timp în afara României aflându-se sub o dominație rusă excesivă, ceea ce a dus la formarea unei națiuni diferite cu o mentalitate diferită.

• Natalia Vrînceanu, clasa a XII-a

Marea Unire a fost un proces important pentru principatele române, fiindcă în anul 1918 s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național Basarabia, Bucovina, Transilvania cu Regatul României. Cred că procesul dat a avut o însemnătate deosebită, fiindcă acesta corespunde adevărului istoric și realității etnice. Chiar dacă sunt de acord cu o eventuală unire, nu cred că ar fi posibilă, dat fiind existența în țara noastră a unei mari diversități etnice și a prea multor vorbitori de limba rusă.

• Radu Malancea, clasa a XII-a

Marea Unire din 1918, a fost un eveniment ce a schimbat cursul vieții în Țările Române, s-a creat un stat unit cu o economie și armată unică. În opinia mea, acest eveniment a avut o importanță deosebită atât pentru Basarabia cât și pentru celelalte teritorii românești. Marea Unire a fost unica cale de scăpare de sub jugul rusesc. Eventuala unire, la fel, ar schimba mult situația economică și socială din țara mea. Cu toate acestea, consider că unirea nu va avea loc din cauza intereselor persoanelor influente cât și a unor anumite state mari. Pot spune că unirea ar schimba multe, dar toate spre bine oare?!

• Mihaela Mușet, clasa a XII-a

Recunoașterea internațională a Marii Uniri a fost făcută la Conferința de Pace de la Paris. După unire, suprafața țării a crescut și numărul populației s-a mărit. De asemenea economia a înregistrat o dezvoltare vertiginoasă. În opinia mea, o eventuală unire nu ar fi favorabilă.Cel mai bine ar fi ca Moldova să rămână stat independent. Nu agreez faptul că România acordă multe împrumuturi și ajutoare financiare Moldovei, pentru că acesta poate fi un plan strategic pentru ca să îndatoreze Moldova și să o facă să accepte unirea fără voia ei.

• Dan Gorobeț, clasa a XII-a

Marea Unire din 1918 este unicul eveniment istoric care a trezit duhul unei națiuni unitare. Efectele provocate de Unire în teritoriul basarabean au fost înfloritoare. Consider eventuala unire a țării noastre cu România imposibilă deoarece marea majoritate a poporului moldovenesc este influențată de ideologia pro-rusă și consideră unirea cu Rusia un factor ce poate readuce înapoi vremurile regimului sovietic.

Însă au fost și doi elevi, de la același liceu din Bălți, care, deși au acceptat să le fie publicate textele, au hotărât să nu le fie divulgată identitatea:

• Marea Unire a fost procesul istoric în care s-au unit toate teritoriile locuite de români. În anul 1918 se unesc într-un singur stat România, Basarabia, Bucovina și Transilvania. Acest eveniment a fost o consecință a destrămării imperiilor după Primul Război Mondial. Consider că Marea Unire a fost un eveniment important în istoria României și celorlalte teritorii integrate, întrucât s-au înfăptuit reforme agrare, ale învățământului etc. Datorită monarhiei constituționale care era forma de guvernământ a României, Basarabia- un teritoriu aflat practic permanent sub dominație străină- cunoaște termenul de democrație și ce semnifică acesta. În prezent Republica Moldova este un stat independent care se dezvoltă încet atât sub aspect economic, social, cât și științific. Acești factori sunt cei ce determină numărul mare de emigranți. Consider că independența unui stat este sfântă și nu trebuie încălcată de nimeni, însă în cazul în care nu se vor efectua schimbări, Moldova riscă să rămână cu mult în urmă. Unirea cu România ar fi o soluție eficientă pentru a stimula dezvoltarea tuturor acestor sectoare și a bunăstări.
  
• În următorii ani eu nu văd posibilă realizarea unei eventuale uniri a României cu Republica Moldova. Adevărul este că deși ambele state au aceeași limbă, aceeași istorie și aceeași dorință de a trăi bine cu statele vecine, unirea poate genera haos atât în plan politic cât și economic. Poporul are un rol decisiv în unirea a două state, însă în cazul țării mele poporul nu este sigur de decizia pe care trebuie să o facă. Despărțirea noastră de români, după câțiva ani de la Marea Unire ne-a determinat să trăim o viață mai „diferită”: avem alte obiceiuri, alte viziuni despre patriotism și Patrie, ale tendințe. Consider că independența Moldovei este cea mai mare comoară pe care aceasta o are, luând în considerație cât de mult a suferit populația de aici în lupta pentru independență.

IERI ȘI AZI. PROFESORI BASARABENI,
DESPRE MAREA UNIRE

Unii dintre mesagerii adevărurilor istorice sunt profesorii, care, la fel ca întreaga societate moldovenească, au ei păreri dispersate cu privire la viitorul țării și calea care ar trebui parcursă pentru binele comun. Prin activitatea lor, profesorii încearcă să educe o generație conștientă și aptă de a hotărî corect soarta țării.

• Viorica Iurcu, profesor de istorie în cadrul liceului „George Coșbuc” din Bălți, consideră că cel mai bun parcurs pe care îl poate urma Republica Moldova este menținerea independenței, care susținută de colaborarea internațională multilaterală a țării ar deschide calea progresului și dezvoltării:

Un secol a trecut de când Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, ziua de 27 martie 1918 devenind o nouă filă în istoria neamului nostru. De fapt, unirea Basarabiei cu România a fost o reunificare teritorială a îndureratelor teritorii dintre Nistru și Prut, rupte din corpul viu al Moldovei și o încercare de corectare a greșelii politice intenționate de anexare la Rusia în 1812. Astfel, Basarabia devine prima provincie dintre provinciile românești înstrăinate care s-a unit cu România. Acest pas de cotitură a simbolizat începutul conturării hotarelor statului național România Mare.

Calea unirii Basarabiei, dar și ale celorlalte provincii românești era creionată de intensificarea luptei naţionale, contextul relațiilor internaționale dar și, nu în ultimul rând, de conștiința națională, aceasta reprezentând calea corectă, în viziunea mea, care a dat naștere nu doar noului stat, dar a renăscut tradițiile, valorile neamului și a fost realizată dorința de secole a românilor.

Regretabil, dar aspirațiile basarabenilor au fost spulberate de nota ultimativă din 28 iunie 1940, când URSS a reanexat din nou Basarabia, în baza protocolului adițional secret al ”înțelegerilor de împărțire a sferelor de influență” (Protocolul adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, prin care Germania nazistă şi URSS împărţeau teritoriile statelor independente din Europa Centrală şi de Nord- Est- n.red.).

Astăzi, cu toate că se intensifică mișcările unioniste, este precoce o nouă etapă a unirii, oportună este independența, calea care a fost aleasă de marea majoritate a cetățenilor în 1991. Independența consolidată cu democratizarea, soluționarea problemei transnistrene, cu integrarea europeană și colaborarea internațională multilaterală ar fi formula care ar permite dezvoltarea și prosperarea Republicii Moldova.

• Daniela Comarnițchi, fostă studentă în România, în prezent profesoară de limbă și literatură română la Gimnaziul Tîrnova, muncește zilnic pentru a le cultiva copiilor o limbă română corectă, și spune că „Tot ceea ce sunt astăzi datorez celor nouă ani de carte trăiți în România”.

Aveam cinci ani când, în casa bunicilor mei, am auzit pentru prima oară intonându-se suavul și duiosul nume România, denumire care mi s-a întipărit profund în mintea și sufletul meu de copil.

Bunicii se pregăteau pentru a-și vizita frații care se refugiaseră acolo în perioada stalinistă. Era mare vervă în casa lor: se discuta despre acte, se făceau bagaje, se pregăteau cadouri pentru rudele pe care nu le văzusem niciodată. Iar eu îmi imaginam că e o țară de vis, un pământ al făgăduinței, un paradis pe care trebuia să-l văd. Anii au trecut… În toamna anului 1991, la vârsta de 15 ani, călătoream spre România – țara de poveste, ce mă ispitise atât de mult în copilăria mea. Plecam să învăț la liceu, undeva la o margine de picior de plai, în Muntenia, în Oltenița, oraș ce stă santinelă lângă apele Dunării. Frumusețea traseului Iași – București m-a sedus, m-a subjugat, tăindu-mi răsuflarea. Dar surprizele aveau să continue: aici am avut parte de cea mai bună instruire, de cei mai talentați dascăli, aici am trăit primele prietenii și iubiri ale adolescenței, aici am învățat să fiu independentă, aici mi-am conturat profilul personalității mele.

România a continuat să mă uimească și în anii studenției, în inima Transilvaniei. În bibliotecile orașului Sibiu am trăit cele mai profunde satisfacții intelectuale care m-au format ca om și profesor. România îmi oferea tot ce avea mai bun, mă călea, mă sprijinea financiar, mă învăța să prețuiesc valorile, să fiu autodidact, să-mi iubesc rădăcinile, ea m-a ajutat să mă regăsesc și să mă descopăr vocațional. Ea, România, mi-a metamorfozat spiritul din omidă în fluture. Procesul a fost anevoios, dar a meritat să investesc în el. Tot ceea ce sunt astăzi datorez celor nouă ani de carte trăiți în România.

• Cornelia Rusu, implicată atât la catedra de istorie a Gimnaziului Tîrnova, cât și în administrația publică, fiind primarul satului unde predă, declară că, deși nu este împărtăşit de către mulți dintre elevi și consăteni, idealul unirii vine din stricta realitate istorică, pe care nimeni nu o poate nega.

România este țara pe care o cunosc de mică. Mai întâi am făcut cunoștință cu ea în casa bunicilor mei dintr-o localitate a aceluiași raion. De acolo am primele amintiri despre ea. În acea casă, în special seara, programele de la TV pe care le vizionam erau cele de la TVR. Trebuie să mai spun că, îndeosebi, casa bunicilor era amplasată la câțiva kilometri de Prut. Prin anii `80 nu toți prindeau acel program de televiziune. Seară de seară, bunelul nu rata nici un program de știri. Acolo l-am văzut pentru prima dată pe Ceaușescu. Și azi țin minte acele demonstrații și mitinguri în care era preamărit conducătorul: Ceaușescu PCR, Ceaușescu și poporul etc.

Au trecut anii. Și iată-mă elevă în clasa a IX-a, atunci când deja puteam să-mi fac o opinie. Se întâmpla prin decembrie 1989, când s-a produs revoluția în țara vecină. Urmăream seară de seară acele evenimente și așteptam să văd finalul. Cam pe atunci, grație profesorului de istorie, am înțeles că suntem un neam, iar prin vine ne curge același sânge.

Am purtat apoi România cu mine prin anii de studenție. Atunci am înțeles că nu există limbă moldovenească și că noi, cei de peste Prut, suntem ostaticii Pactului Ribbentrop-Molotov, ale cărui consecințe se fac simțite și azi. Timp de secole, imperiile europene au ciopârțit teritoriul Moldovei de azi, schimbând o bucată pentru alta între ele, cârpindu-le la loc, adăugând una deasupra, rupând alta dedesubt. Unele părți s-au rupt, altele mai atârnă, fiind legate doar de-o ață de restul țării, care se poate rupe în orice moment. Asta încerc să le explic la lecțiile de istorie elevilor mei și copiilor care au urechi să audă. Acum, Moldova e o țară precară cu o populație multietnică și un conflict nerezolvat, cu aproape o cincime din proprii cetățeni plecați peste hotare. Acest teritoriu a fost ba al României, ba al Rusiei, pe tot parcursul ultimelor două secole, înainte de a se rupe de URSS în 1991 și a-și consolida ambițiile de independență, încât a rămas dezorientat în timp și acum nu știe încotro să o apuce.

Dacă mâine ar fi un referendum în Republica Moldova pentru unirea cu România aș vota cu ambele mâini: „da”. Cu toate astea, știu foarte bine că cei mai mulți dintre cetățenii Moldovei nu-și doresc acest lucru – o arată sondajele de opinie. Dar e și firesc. Atunci când ți s-a spus viața întreagă că e atât de bine lângă fratele mai mare (Rusia), poți să accepți alt lucru? Pe de altă parte, frica că jandarmii au să-i conducă mai persistă și azi. Moldovenilor le-au fost clonate mințile, pentru unii din ei și azi licoarea vine de la răsărit. Melancolia după anii tinereții, când „la kolhoz pe dealul mare, cine fură acela are” mai persistă și azi.
Foarte mulți cetățeni ai Moldovei privesc România ca o punte spre Europa, iar pașapoartele românești deschizându-le ușile multor țări rămân să îi facă cetățeni numai cu numele.

Republica Moldova nu are șanse de supraviețuire și unica soluție să iasă din această criză e unirea cu România. E părerea mea, dar și a multor moldoveni. Până la urmă, necunoscute sunt căile Domnului… În anul Centenarului, dar poate și după, multe se pot întâmpla…

VISUL ROMÂNILOR DE PE O PARTE ȘI ALTA A PRUTULUI

Anul 1918 schimbă destinul României și a provinciilor care se întind din Câmpia Tisei la Nistru, din Carpații Păduroși la Dunăre și Marea Neagră: Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul și este un preludiu pentru modernizarea acestor regiuni. Dezmembrarea Imperiului Rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au accelerat lupta pentru afirmarea identităţii naţionale şi pentru propria organizare în state naţionale proprii, pe baza principiului autodeterminării. Basarabia, care fusese ruptă din Moldova în 1812, se găsea în situaţia unică de a se putea desprinde definitiv de Rusia. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în cei 100 de ani de dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit mai întâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România.

Într-o atmosferă de entuziasm naţional şi revoluţionar, în toamna anului 1917 s-au desfăşurat alegerile pentru reprezentanţii care urmau să formeze Sfatul Ţării. În total au fost aleşi 150 de deputaţi, din cele mai variate straturi sociale, curente politice, reprezentanţi de judeţe şi comune, ai clerului, cadre didactice, corporaţii prefesionale, instituţii, funcţionari etc. La 25 septembrie 1917, Sfatul Ţării proclama autonomia Basarabiei. Succesiv, la 2 decembrie 1917, a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Noul stat continua să fie legat de Rusia ca stat federativ. Pentru că în Rusia puterea era preluată de bolşevici, basarabenii au fost nevoiţi să ia o decizie radicală şi, la 24 ianuarie 1918, la scurt timp după ce vecina Ucraina se rupea de Rusia, Republica Democratică Moldovenească şi-a declarat şi ea independenţa.

La 27 martie 1918, în baza hotărârii marii majorități a populației, reprezentată prin Sfatul Țării, s-a hotărât unirea teritoriilor dintre Prut și Nistru cu România. În acest mod, s-a realizat visul românilor de pe o parte și alta a Prutului de a desăvârși unitatea politico-identitară care îi legitima ca pe un singur neam-românesc.

A contribuit Cristian Andrei Leonte