INVITAȚI: Ancuța Belu, primarul comunei Mihail Kogălniceanu și Ștefan Ilie, primarul comunei Luncavița
Azi pare imposibil să reconstruiești o societate putrezită de corupție și sufocată de interesele politice. Educația, Sănătatea și Infrastructura sunt pilonii principali pe care comunitățile din mediul rural se cațără stângaci, ba cu ajutorul finanțărilor europene, ba cu finanțări guvernamentale. În cele mai fericite cazuri, foarte rar însă, cu ajutorul propriilor finanțări, datorită colectării unor sume importante din taxe și impozite.
În mod paradoxal, interesul parlamentarilor aleși în colegii rurale este, de cele mai multe ori, invers proporțional cu procentul cu care câștigă alegerile. Într-un context intern viciat de corupție, șubrezit de factorul politic și slăbit de incompetență și birocrație, pare că reformarea și modernizarea societății în care trăim vor rămâne simple promisiuni electorale.
Problema care pornește jocul de domino este cea a investițiilor din mediul rural. Inițierea, finanțarea și derularea ”proiectelor de modernizare” a comunităților din afara zonelor urbane reprezintă principala provocare pentru primarii localităților respective. Nu de puține ori, primarii, fie din lipsă de interes, fie din incompetență, fie din lipsa sprijinului politic sau din cauza unui Consiliu Local potrivnic, pierd pariurile cu oamenii care le-au acordat încrederea.
Invitații acestei ediții, care ne vor ajuta să înțelegem mai bine cum funcționează raportul dintre primărie-comunitate-Guvern, prin prisma finanțării proiectelor, imixtiunii factorului politic și stabilirea bugetului anual, sunt Ancuța Belu, primar al comunei constănțene Mihail Kogălniceanu, și Ștefan Ilie, primar al comunei tulcene Luncavița.
„Dacă vorbim însă despre fonduri guvernamentale, atunci apare problema factorului politic. Degeaba ai proiectul dacă ei nu îți vor da banii necesari doar pentru că nu ai culoarea politică potrivită“
„Noi funcționăm cu 1/12 din bugetul de anul trecut, deci, momentan, nu reprezintă o problemă faptul că mai întârzie bugetul puțin, nu putem să spunem că suntem blocați. Funcționăm într-un fel de sistem de avarie. În ce privește sumele care ne sunt distribuite anual, eu nu pot să mă plâng din simplul motiv că niciodată nu mi-am făcut planuri cu alte finanțări în afara resurselor proprii sau a fondurilor europene. Astfel, când îmi conturez bugetul nu mă bazez decât pe ceea ce știu că voi încasa. Dacă este ceva ce am accelerat, atunci asta a fost colectarea impozitelor și taxelor și astfel am ajuns la 90% grad de colectare. Așadar, eu nu am emoții la începutul anului, atunci când vin bugetele, pentru că eu mă bazez doar pe ce știu că pot încasa și lucrez cu strategii pe termen mediu și lung. Așa se face că anul acesta am două mari proiecte. Fiecare dintre acestea valorează 400.000 de euro. Este vorba de asfaltarea a 1,2 km e drum și de construirea unui after-school. De asemenea, ambele proiecte sunt finanțate cu bani europeni. Și, dacă ne ajută Dumnezeu și colectăm taxe într-un procent la fel de mare, vom construi și o grădiniță cu program prelungit. Suma este cam mare, dar sper să ne descurcăm. În ce ne privește, momentan, nu avem nici o problemă, cu nici un proiect. Dacă vorbim însă despre fonduri guvernamentale, atunci apare problema factorului politic. Degeaba ai proiectul dacă ei nu îți vor da banii necesari doar pentru că nu ai culoarea politică potrivită. În ceea ce privește proiectele pe fonduri europene, atunci nu există nici o problemă. Atunci când firma de construcții cu care lucrezi este serioasă, nu există nici o problemă. Implementarea o facem cu societăți specializate cu care avem o bună comunicare. Așa se face că în anul 2014, 90% din proiectele noastre sunt realizate cu fonduri europene. Fiind la primul mandat, am prins sfârșitul axei 2007-2013, dar cu toate astea am reușit să aducem în comună 120 de miliarde de lei vechi. În concluzie, pentru anul 2015 știu sigur că vom reuși să construim un after-school. Proiectul meu de suflet este asfaltarea tuturor drumurilor pentru că toate sunt într-un stadiu avansat de degradare. Noi suntem pregătiți și așteptăm deschiderea axelor!“
„Consider că acum, în aceste momente, a trecut timpul primarilor care se laudă, care apar la ziar sau la tv cu „realizări mărețe”.Mai sunt atâtea de făcut încât îmi este rușine de neputința noastră, a autorităților locale și mai ales de a mea“
„Am fost într-un sat din Republica Moldova și am văzut colegul primar moldovean, care se bucura că a reușit după lupte îndelungate să schimbe un acoperiș vechi, sau să monteze o băncuță. Am simțit atunci cât de puternică este Luncavița și ce mică este acea localitate. M-am lăudat față de ei și m-am fălit, chiar și față de mine.
Am fost apoi într-un sat din Letonia (nu am vrut să spun Franța, Germania, etc) și am realizat neputința Luncaviței și micimea mea, atunci când am văzut cât de avansați sunt la nivel public sau cât de civilizată este populația. M-am simțit aproape de zero, dar mi-a fost greu să recunosc, poate chiar am vorbit și de proiecte viitoare ca și cum erau realizate.
Nu am altceva de făcut decât să reușesc să termin ce am început și să descopăr alte ace (de siguranță) în imensul car (de programe) național.
Sunt nemulțumit și dezamăgit.“
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
