Înainte de obţinerea preşedinţiei Consiliului UE de către România, la 1 ianuarie 2019, prim-ministrul Viorica Dăncilă şi ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, au efectuat vizite oficiale în aproape toate statele din fosta Iugoslavie, desemnate geopolitic drept Balcanii de Vest.
În cadrul întâlnirilor cu omologii din Serbia, Macedonia, Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, cei doi oficiali români au vorbit despre extinderea Uniunii Europene ca despre o prioritate a preşedinţiei Consiliului UE. Serbia şi Muntenegru sunt cele mai avansate în acest parcurs, având deschise dosare de aderare, Macedonia a aşteptat până la începutul acestui an reglementarea diferendului identitar şi istoric cu Grecia vecină, în vreme ce Bosnia-Herţegovina a înaintat o cerere de aderare la UE în anul 2016 şi aşteaptă un răspuns în timpul preşedinţiei române.
La sfârşitul anului 2018, obiectivele României privind aderarea la UE erau diferite faţă de cele de astăzi: prim-ministrul Viorica Dăncilă avansa numele Bosniei-Herţegovina şi al Macedoniei, în vreme ce ministrul de Externe Teodor Meleşcanu paria pe Serbia.
Din ianuarie 2019, doar Muntenegru a rămas un obiectiv mai clar pentru preşedinţia română a Consiliului UE în ceea ce priveşte aderarea la blocul comunitar deşi nici acestui stat oficialii de la Bucureşti nu i-au mai dat asigurări ferme.
La reuniunea Consiliului Afaceri Generale a miniştrilor pentru Afaceri Europene ai statelor membre ale UE, desfăşurată la Bucureşti, la 11 martie, sub preşedinţia ministrului delegat George Ciamba, România nu a mai promis nimănui nimic în ceea ce priveşte aderarea.
Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, George Ciamba, a evitat să facă promisiuni vreunui candidat, afişând o rezervă evidentă, puţin încurajatoare pentru candidaţii la aderare. O fotografie complet diferită faţă de cea oferită de demnitarii români în turneele prin capitalele balcanice în anul 2018. De data aceasta, la Bucureşti au fost invitate Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia şi Turcia. Bosnia-Herţegovina, căreia prim-ministrul Viorica Dăncilă i-a promis accelerarea discuţiilor, nici măcar nu a fost prezentă.
„Pentru România – afirma ministrul George Ciamba la încheierea reuniunii UE de la Bucureşti – extinderea Uniunii Europene este un aspect important al Preşedinţiei rotative la Consiliul UE şi trebuie să ne asigurăm că în timpul acestui mandat fiecare ţară candidată va face progrese.”
Extinderea – a explicat George Ciamba – este un proces crucial care va aduce stabilitate în zona Balcanilor şi de aceea ea este foarte importantă pentru România.
Dar când se va produce prima extindere a Uniunii Europene în Balcanii de Vest?
Prezent la Bucureşti, viceprim-ministrul delegat cu Afaceri Europene al Republicii Macedoniei de Nord, Bujar Osmani, a încercat un răspuns: „summit-ul Uniunii Europene de la Sibiu, din 9 mai, va fi cel mai important eveniment pentru viitorul Europei”. Totuşi, este greu de crezut că la prima reuniune la nivel înalt a Uniunii Europene după retragerea Marii Britanii blocul comunitar îşi va asuma extinderea şi va anunţa numele viitorului membru. România nu are nici timpul, nici resursele necesare pentru a grăbi procedurile (Muntenegru este cel mai avansat candidat, din punct de vedere tehnic) iar Uniunea Europeană nu este pregătită în aceste luni pentru o deschidere.
Ceilalţi invitaţi au fost mai realişti decât reprezentantul macedonean, cerând României gestionarea mai rapidă şi mai atentă a dosarelor de aderare.
Jadranka Joksimović, ministrul pentru Integrarea Europeană a Serbiei, a fost extrem de explicită când a afirmat că „noi, în Serbia, ne aşteptăm ca Uniunea Europeană să înceapă să discute cu o singură voce despre viitorul lărgirii UE. Astfel, noi, ca ţară candidat, ne putem pregăti o agendă de reformă realistă şi să gestionăm cât mai bine aşteptările poporului nostru”. La rândul lui, negociatorul-şef al Muntenegrului pentru aderarea la UE, Aleksandar Drljević, a reamintit gazdelor române şi oficialilor europeni că „Balcanii de Vest au perspective europene şi un viitor european”.
De data aceasta, nici asigurările date de Bucureşti pentru o deblocare a negocierilor dintre Turcia şi UE nu au mai apărut în cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Generale şi nici la conferinţele de presă. Refuzul categoric al candidatului Partidului Popular European la preşedinţia Comisiei Europene, creştin-democratul german Manfred Weber, de a accepta continuarea negocierilor de aderare cu Turcia în cazul probabilei sale succesiuni la conducerea blocului comunitar, a adus după sine şi o nuanţare la Bucureşti. A spus-o explicit, de altfel, şi Faruk Kaymakci, ministru adjunct de Externe al guvernului de la Ankara: „În ciuda politizării procesului de accedere al Turciei la UE, Turcia îşi menţine încă angajamentele de a intra în Uniunea Europeană. (…) Dacă Turcia era membru UE din 2003, nu cred că războiul din Irak s-ar mai fi desfăşurat. Dacă eram membru al UE în 2010, cred că am fi putut preveni criza siriană să ajungă până în punctul în care a ajuns azi”.
Nimic de zis, o abordare frontală şi extrem de provocatoare. Mai ales că relaţiile României cu Turcia sunt extrem de solide şi de ample, în toate domeniile. Turcia este cel mai important partener comercial al României din afara UE iar acțiunile de sprijin acordat şi susţinut de Bucureşti pentru deblocarea relaţiei îngheţate dintre Ankara şi Bruxelles au fost multe şi consistente. Acesta este şi un pariu al diplomaţiei române: are sau nu puterea de a convinge blocul comunitar european că Turcia merită să negocieze mai departe aderarea la Uniunea Europeană?
Acest articol face parte din campania
”România conduce Uniunea Europeană”,
un demers Info Sud-Est în care urmărim și analizăm cele mai importante evenimente de pe agenda blocului comunitar, în perioada în care acesta va fi condus de autoritățile de la București.
- Istoricul britanic Dennis Deletant este român - 24 mai 2022
- Doar 5% dintre bulgari consideră Rusia drept un exemplu de bună guvernare. Sprijinul pentru Vladimir Putin a coborât la 32% iar pentru R.P. Chineză la 1% - 7 martie 2022
- OPINIE Rusia va fi înfrântă. Achită Kremlinul datoriile istorice restante față de Europa? - 7 martie 2022
