 |
| foto: Casa Regală |
Atitudinea afectivă a casei regale românești manifestată constant față de Republica Moldova a evoluat, în ultima perioadă de timp, într-o relație specială caracterizată mai degrabă de un puternic accent cultural și spiritual decât de un caracter oficial sau formal.
Redimensionând relațiile politice dintre Chișinău și București, legătura ,,intimă’’ dintre regalitatea românească și autoritățile moldovenești s-a tradus aproape complet prin realizarea actelor de caritate de către reprezentanții fami-liei regale pentru diverse instituții culturale și de învățământ din Moldova. Venită pentru prima dată în Republica Moldova în recenta dată de 7 octombrie, perechea princiară Radu și Margareta au avut parte de un incident neplăcut, a cărui ecou vine să ne vorbească despre lucruri și fenomene concrete ce se desfășoară în rândul societății moldovenești.
,,Prințul român în Moldova e străin’’
Încărcătura simbolică pe care o aduce prezența principelui și a principesei în teritoriul dintre Nistru și Prut, unde istoria este disputată și interpretată diametral opus, a produs eruperea unei atitudini sociale a cărei convingeri sunt exclusiv antiromânești și în totalitate moldovenești. Ajunsă în fața monumentului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul capitalei, perechea regală a fost huiduită de un pumn de simpatizanți comuniști și obstrucționată de aceștia în momentul depunerii coroanelor de flori la statuia domnitorului. Lozinci precum ,,Prințul român în Moldova e străin’’, ,,Trăiască și-nflorească Republica Moldovenească’’ sau ,,Afară din Moldova’’ au constituit mesajele pe care reprezentanții organizației obștești neînregistrată legal ,,Eu sunt moldovan și grăiesc moldovenește’’ le-a adresat altețelor regale, exprimându-și în acest mod iritarea, antipatia și sentimentele românofobice față de purtătorii prin titlu a apogeului monarhic al națiunii române. Motivației unei asemenea atitudini merită a-i fi acordată o atenție specială.
,,Aici nu este nici un rege, nici un prinț’’
Liderul organizației obștești menționate anterior prezintă, într-un scurt interviu, originea atitudinii sale anti-regale. Ivan Muntean (atenție la Ivan și nu Ion), fratele secretarului Partidului Comuniștilor Iurie Muntean, declară următoarele: ,,El [principele] vine aici ca la el acasă. Își aduce aminte de 22 de ani de ocupație și arată simbolismul acesta că moldovenii sunt dobitoacele fa-miliei regale a României. Noi am arătat că suntem cetățeni liberi, suntem moldoveni liberi, fără ocupație. Să știe că aici nu este nici un rege, nici un prinț. E un simplu turist’’.
Discursul în cauză este mai mult decât elocvent pentru a înțelege fondul reacției civile la vizita cuplului princiar la Chișinău. Astfel, adepții ,,moldovenismului’’ interpretează istoria Basarabiei interbelice ca pe o perioadă de ,,ocupație românească’’ de care se face responsabilă monarhia românească. În consecință, principesa Margareta și principele Radu sunt tratați ca și ,,agresori ancestrali’’ în calitatea lor de exponenți ai regalității românești. Negarea momentului de istorie a românilor pe care l-a trăit teritoriul dintre Nistru și Prut are, bineînțeles, un scop major bine determinat: promovarea unei identități originare moldovenești nealterate de simpatii proromânești și evocarea principiului alterității moldovenilor față de români.
Cu toate că o atare poziție față de cuplul regal a fost vociferată doar de 8 persoane, gravitatea incidentului constă în faptul că acesta este expresia unei atitudini specifice aproape unei jumătăți din societatea moldovenească, exceptând minoritățile rusofone și rusofile. Românofobia ca și fenomen comun în Republica Moldova este, practic, dovadă supremă a rătăcirii și a dezechilibrului identitar care a produs scindarea societății moldovenești. Ca și fapt real, mai mult decât limba vorbită, valorile sau originea, istoria este fundamentul ireconciliabilului în Republica Moldova. În același context, antiromânismul demonstrează un model de comportament necivilizat. Lăsând la o parte profunda implicație emoțională în relația cu Casa Regală românească și însăși, cu România, din punct de vedere obiectiv, pentru a câta oară, moldovenii își justifică comportamentul de departe neoccidental.
Atitudinea regalității față de Republica Moldova
Proba ce demonstrează contra-riul caracterului ,,agresiv’’ al atitudinii regalității față de Republica Moldova este invocată de Regele României prin celebra sa cuvântare ținută de la 1941 încoace. Am considerat importantă revederea discursului regelui Mihai din parlamentul României din 2011. Cu acest prilej, Maiestatea sa declara: ,,Nu trebuie niciodată uitați românii și teritoriile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați’’. Fraza rostită de Regele Mihai, impregnată de un profund spirit de conștiință românească, certifică, la adăpostul realităților prezente, dreptul românilor din Republica Moldova de a-și alege singuri soarta. Mesajul este cu atât mai mult destinat românilor basarabeni, din moment ce aceștia sunt singurii din românii înstrăinați care își mai pot decide soarta având ca reper România. Prin urmare, mesajul monarhului neagă orice ingerință politică în Republica Moldova menită să satisfacă obiectivul unei națiuni românești întregite, apelul la conștiința națională fiind singura ,,armă’’ posibilă și legitimă pe care România o poate folosi în relația cu Republica Moldova, în contextul prezentului său tumultuos.
Regele decorează Chișinăul
Probabil, expresia de maximă cordialitate ce o manifestă Casa Regală pentru Republica Moldova este reflectată de premiera decorării lui Dorin Chirtoacă cu ordinul Coroana României în grad de ca-valer, la 10 septembrie, a.c.. În ca-litatea sa de prim cetățean al Republicii Moldova care a obținut o distincție din partea regelui Mihai, primarului Chișinăului îi aparține meritul ca, prin propria sa activitate, să obțină o medalie pentru statul moldovenesc. În această ordine de idei, asentimentul familiei regale pentru Republica Moldova devine din ce în ce mai mult o formă de sprijin moral și cultural a cărei importanță este primordială pentru însuflețirea conștiinței naționale în combaterea tertipurilor identitare cu efect distrugător în rândul societății moldovenești.
Concluzii
Puțin cunoscuta relație dintre Republica Moldova și Casa Regală a României se situează, la momentul actual, în umbra relației oficiale dintre București și Chișinău. Nefiind un factor de decizie politică, regalității îi rămâne să promoveze față de Republica Moldova o atitudine de paternitate spirituală imuabilă, conformă cu declarația Maiestății sale regele Mihai că ,,jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii’’. În asemenea circumstanțe, este evident că prezența oricăror exponenți ai monarhiei române în Republica Moldova nu poate decât să repre-zinte alternativa românească la discursul public învrăjbitor (politic, social și cultural) al ,,moldovenismului’’.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
