De Ziua Regelui Willem Alexander, care este şi Ziua Naţională, Olanda a anunţat schimbarea denumirii reprezentanţei sale din Taiwan. Din 27 aprilie, în locul unui Birou pentru Comerţ şi Investiţii, Regatul Ţărilor de Jos are un Oficiu la Taipei.
“Ceaiul taiwanez merge bine cu prăjitura delicioasă stroopwafel”, a scris pe Twitter, fericită, preşedintele Tsai Ing-wen, în vreme ce ministrul de Externe de la Taipei, Joseph Wu, a vorbit despre un “pas pozitiv” în relaţiile bilaterale. În schimb, oficiosul “Global Times”, editat în limba engleză de Partidul Comunist Chinez, a transmis Olandei, la 1 mai, că “se joacă cu focul”. O ameninţare la adresa unui stat membru al Uniunii Europene care vine la puţine zile după ce China comunistă a şantajat public Australia.
Republica China (Taiwan) şi Olanda, o poveste veche, din secolul al XVII-lea
Olandezii cunosc de multă vreme frumoasa insulă Formosa (Taiwan) de vreme ce ei au fost primii colonişti europeni care s-au aşezat aici, în 1624. Comerţul cu ceai şi mirodenii, precum şi controlul rutelor maritime care duceau spre China şi India, i-au atras pe olandezi care au rămas pe insulă până spre sfârşitul secolului al XVII-lea când, nemaiputându-se apăra, şi-au găsit refugiu în marele şi bogatul arhipelag al Indoneziei.
Chiar dacă relaţiile dintre Olanda şi Republica Populară Chineză datează din 1954, foarte vechi pentru un stat din Europa de Vest, niciodată raporturile cu Taiwan nu au încetat. În 1981, între Haga şi Beijing relaţiile diplomatice au fost suspendate după ce industria militară olandeză a vândut preferențial două submarine către marina militară taiwaneză. Iar astăzi, Olanda este primul investitor străin din Taiwan (după China) şi al doilea partener comercial din Europa, cu schimburi care au depăşit în 2019 cifra de 10 miliarde dolari taiwanezi (aproximativ 330 milioane dolari americani).
Insula Taiwan (Republica China) nu a fost niciodată parte a ceea ce astăzi desemnăm drept Republica Populară Chineză. Din 1949, de când Mao Zedong a proclamat comunismul la Beijing, şi până la începutul anilor 1970, Republica China (Taiwan) a fost membru al ONU şi a avut relaţii oficiale cu cele mai multe ţări ale lumii. Recunoaşterea internaţională a Republicii Populare Chineze de către SUA şi o mare parte a statelor occidentale, precum şi accederea ţării comuniste în ONU, la începutul anilor 1970, au redus importanţa internaţională a Republicii China (Taiwan). Astăzi, insula mai are relaţii diplomatice cu doar 15 state (inclusiv cu Vatican) dar dispune de o o reţea de aşa-numite “oficii” sau “birouri” de reprezentare în multe capitale, un fel de misiuni diplomatice neoficiale. Şi, în plus, Taiwan se bucură de protecţia militară şi strategică nestingherită oferită de SUA şi de susţinerea multor state din Europa de Vest, America de Nord şi Pacific.
Olanda a deschis la Taipei, în anii 1970, un Birou pentru Comerţ şi Investiţii, în fond o ambasadă informală. Din 27 aprilie el a devenit ceva mai mult: Oficiul Regatului Ţărilor de Jos. Într-un comunicat oficial difuzat la 28 aprilie, guvernul de la Haga a explicat că modificarea titulaturii instituţionale “reflectă activităţile actuale” în relaţiile bilaterale şi că aceasta nu va modifica schimbarea relaţiilor cu R.P. Chineză pentru că Olanda “respectă cu stricteţe politica unei singure Chine şi nu menţine relaţii diplomatice sau politice cu Taiwan”.
Cu toate acestea, o imagine difuzată de Ministerul de Externe din Taiwan cu prilejul modificării denumirii misiunii olandeze spune mai mult: titularul departamentului, Joseph Wu, cu un buchet superb de lalele olandeze, înfăşurate în panglică tricoloră, alături de Guy Wittich, şeful Oficiului Regatului Ţărilor de Jos.
Primele ameninţări directe ale R.P. Chineze asupra unei ţări din U.E. : “un grup de internauţi” a cerut boicotarea produselor olandeze
Reacţia oficială a Beijingului la mişcarea diplomatică olandeză din Taiwan a fost rapidă, violentă şi ameninţătoare. Ambasada R.P. Chineze la Haga a cerut “clarificarea problemei” în procedură de urgenţă şi a atras atenţia că “principiul unei singure Chine este fundamentul politic al relaţiilor dintre China şi Olanda”.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Geng Shuang, declara pentru cel mai important cotidian olandez, “De Telegraaf”, la 1 mai, că “există o singură Chină în lume, iar Taiwan face parte din China”. Un alt oficial chinez vorbea pentru publicaţia olandeză “Leeuwarder Courant”, la 28 aprilie, despre o “provocare” la adresa Beijingului şi despre “regretele” pe care Olanda ar urma să le împărtăşească. Iar un editorial tipărit de oficiosul Partidului Comunist Chinez în limba engleză, “Global Times”, la 28 aprilie, insista să informeze că “mişcarea provocatoare” a Olandei “este distructivă pentru stabilitatea regională” şi că vor urma “reacţii”.
Ce fel de regret? Ce reacţii?
Prima dată, un cotidian de limbă engleză din Taipei, “Taiwan News”, a informat la 30 aprilie că R.P. Chineză “este pregătită” să boicoteze produsele olandeze. Informaţia a apărut şi în media chineze, acolo unde “un grup de internauţi” ar fi cerut organelor de partid şi de stat să se renunţe la importul produselor olandeze şi să se “revizuiască” investiţiile venite din Ţările de Jos. Ameninţarea nu este nouă, ea reprezintă şi ceea ce Beijingul a transmis recent Australiei, ţara care a cerut o anchetă independentă referitoare la evoluţia pandemiei coronavirus.
Aceste “solicitări” au venit după ce relaţiile dintre R.P. Chineză şi Olanda abia s-au mai încălzit, după mai multe decenii de legături strânse doar în planul colaborării economice şi financiare. În martie 2014, preşedintele Xi Jinping a efectuat prima vizită de stat din istorie în Olanda pentru ca în octombrie 2015 Regele Willem Alexander şi Regina Maxima să facă, la rândul lor, un turneu la fel de istoric în China comunistă. În acest context, Olanda a decis să deschidă punga şi să devină membru fondator al Băncii Asiatice de Investiţii şi Infrastructură, cu sediul la Beijing. Un apel la istoria recentă ne trimite, de asemenea, la o declaraţie fără precedent a unui oficial chinez: la 11 octombrie 2018, Gao Feng, purtătorul de cuvânt al Ministerului Comerţului, vorbea despre “relaţiile dintre China şi Olanda” care intrau în “cea mai bună perioadă din istorie”.
De atunci nu a trecut decât un an şi jumătate: gestionarea de către Beijing a pandemiei coronavirus şi reacţiile R.P. Chineze pe scena internaţională din ultimele luni au atras serioase reţineri şi critici. La sfârşitul lunii martie, inclusiv Olanda anunţa că măştile trimise de chinezi nu sunt conforme cu protecţia. În plus, autorităţile de la Haga au mulţumit Taiwanului pentru ajutoarele medicale trimise şi pentru expertiza oferită de medicii sosiţi de la Taipei.
Retragerea produselor olandeze de pe piaţa chineză se poate face, desigur, pentru că decizia ar fi politică, nu economică, iar Partidul Comunist Chinez nu face compromisuri când este vorba despre relaţiile cu Taiwan.
Dar este foarte complicat pentru Beijing să ajungă aici, şi nu doar pentru că Olanda este o ţară de bază a Uniunii Europene şi o voce extrem de respectată în comunitatea internaţională.
La sfârşitul anului 2017, investiţiile chineze în Olanda valorau aproape 19 miliarde dolari iar comerţul bilateral se apropia de 80 miliarde dolari. În 2018, Olanda a importat bunuri chineze în valoare de aproximativ 40 miliarde dolari, din care 2/3 au fost reexportate pe pieţele Uniunii Europene. Prin portul Rotterdam se gestionează mai bine de 25% din mărfurile chineze importate pe continental european iar Banca Asiatică de Investiţii şi Infrastructură, unde Olanda contribuie financiar, este un instrument esenţial al R.P. Chineze în proiectul geopolitic “Un Drum, O Centură”, de cumpărare şi control ale statelor asiatice vulnerabile.
Ridicarea nivelului reprezentării în Taiwan nu a venit oricum ci pe fondul unei rupturi deja anunţate în bilanţul relaţiilor dintre R.P. Chineză şi Olanda. La începutul acestui an, guvernul de la Haga a anunţat că Huawei nu va fi parte a procedurilor de participare la licitaţiile pentru construirea infrastructurii 5G.
În ianuarie 2020, Olanda a informat oficial că opreşte exportul companiei ASML pe piaţa chineză. Compania în cauză este un furnizor mondial de echipamente necesare fabricării cipurilor de computer. Exporturile ASML ajung în proporţie de 54% în Taiwan, de 26% în SUA, 11% în Coreea de Sud şi doar 7%, până în 2019, pe piaţa chineză.
Decizia guvernului de la Haga, de a opri exportul de componente esenţiale pentru fabricarea milioanelor de calculatoare în fabricile chineze, a provocat reacţia imediată a ambasadorului Xu Hong. După modelul colegului său de la Canberra, care a ameninţat grosolan Australia în aprilie 2020, ambasadorul R.P. Chineze la Haga a ţinut la un punct de vedere în cea mai serioasă publicaţie economică olandeză, “Het Financieele Dagblad”. “Suntem preocupaţi de faptul că Olanda politizează relaţia noastră comercială sub presiune americană” a declarat ambasadorul Xu Hong. “Dacă această mişcare continua, vor exista desigur efecte asupra relaţiilor bilaterale” a ameninţat el. Mai explicit a fost diplomatul în publicaţia chineză “Caixin”, la 17 ianuarie 2020, unde a susţinut că “Decizia de a lăsa ASML să exporte utilaje în China nu este o simplă problem de tehnologie. Este vorba despre orientarea politicii viitoare a guvernului olandez şi urmărim foarte atent acest punct”.
Stricarea echilibrului relaţiilor dintre R.P. Chineză şi Olanda este o noutate în ceea ce priveşte raporturile Beijingului cu blocul Uniunii Europene. Răsfăţate multă vreme în mare parte a continentului european, investiţiile chineze au devenit, în ultimii ani, mai anemice şi mai puţin importante. Nici relaţiile politice şi diplomatice, cu puţine excepţii (Grecia, Italia, Ungaria, Portugalia), nu au mai strălucit ca odinioară.
Criza pandemiei coronavirus a subliniat ceea ce deja plutea: despărţirea discretă de China a Europei. Actuala schimbare a regulilor internaţionale nu va face decât să fotografieze şi mai bine distanţa. Iar Olanda poate reprezenta, cel mai bine, disperarea pierderii atâtor avantaje economice, tehnologice, financiare, diplomatice. Europa îşi poate aranja, dacă vrea, un alt început în relaţia cu Asia.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
