Nicușor Constantinescu. Drumul până la Poarta Albă

Ziua de 29 iunie 2016 i-a adus prima condamnare cu executare definitivă lui Nicușor Constantinescu, fostul președinte al Consiliului Județean Constanța în perioada 2004-2016. Dosarul a fost instrumentat de Andrei Bodean, procuror în cadrul DNA Constanța, iar decizia definitivă le-a aparținut judecătorilor Andreea Ianca și Dan Iulian Năstase, magistrați ai Curții de Apel Constanța.

Au trecut doi ani și jumătate de când Nicușor Constantinescu a fost ridicat din curtea Consiliului Județean Constanța și dus la audieri cu duba. Astăzi, episodul pare banal, dar în ianuarie 2014 decizia procurorului DNA Constanța de a-l lua pe sus pe Constantinescu din propria feudă a fost percepută drept o cutezanță fără precedent, deși procedura se înscria în normalitate.

Să ne amintim că scena s-a consumat pe vremea când inspectorii Curții de Conturi erau dați afară în șuturi de angajații lui Nicușor Constantinescu, cel care sfida orice instituție, lege sau persoană și se supunea doar propriilor sale mofturi.

Așadar, prin sentința definitivă din 29 iunie s-a încheiat, simbolic, una dintre etapele lugubre din istoria postdecembristă a județului Constanța. Odată cu aceasta s-a încheiat și un capitol de tristă amintire în istoria administrației publice locale de la malul mării, condusă despotic timp de 15 ani de structura polarizată în jurul celor trei prieteni: Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky.

Dar cum a ajuns un ploieștean să conducă destinul județului Constanța timp de 12 ani și, cum a fost posibil ca, împreună, cei trei camarazi să colecționeze nu mai puțin de 13 dosare penale și zeci de capete de acuzare?

Din Ploiești la Constanța

Nicușor Constantinescu s-a născut pe 29 noiembrie 1966, a absolvit Liceul Mihai Viteazu din Ploiești (1982-1985), iar de-abia doi ani mai târziu a devenit student la Facultatea de Electromecanică din cadrul Institutului de Marină Civilă din Constanța, susținându-și licența, în 1991, pe specializarea Inginer Electromecanic.

Radu Mazăre s-a născut doi ani mai târziu decât Nicușor Constantinescu, pe 5 iulie 1968, și a urmat cursurile secției de matematică-fizică în cadrul Liceului nr. 4 din București. Ulterior, în 1987, Radu Mazăre a devenit colegul lui Nicușor Constantinescu la Facultatea de Electromecanică din cadrul Institutului de Marină Civilă din Constanța.

Nici unul dintre cei doi nu a profesat în domeniul în care s-au specializat pe băncile facultății. Imediat după terminarea studiilor universitare, Mazăre și Constantinescu au intrat la braț în lumea presei locale de opoziție, cvasi-absentă pe atunci. Nu e de mirare deci că fondarea unui trust de presă opozant regimului Iliescu din anii `90 i-a făcut rapid celebri. E drept totuși că opoziția a durat doar până la schimbarea partidului politic, Radu Mazăre părăsind PD pentru PSD, după ce partidul din urmă a câștigat alegerile din anul 2000.

Februarie 1990 – Radu Mazăre pune bazele săptămânalului „Contrast” unde exercită și funcția de redactor-șef. În 1991, publicația este distribuită la nivel național și, spune Radu Mazăre în CV, „intră în topul celor mai importante publicații de gen din România” la acea vreme. În tot acest timp, Nicușor Constantinescu este redactor și membru în Consiliul Director al publicației (în perioada 1991-1992).

1992 – Mazăre devine fondatorul cotidianului constănțean „Telegraf”. El este redactor-șef, iar prietenul său Nicușor este redactor și membru în Consiliul Director al SC Express SRL, editor al publicației.

1993 – Conform informațiilor apărute ulterior în presa centrală, în 1993 Radu Mazăre este condamnat definitiv pentru vătămarea gravă a unei persoane într-un accident rutier provocat de actualul primar în anul 1991. Pedeapsa: Radu Mazăre a fost arestat la locul de muncă pentru un an de zile, susțin jurnaliștii de la Romania TV. „Mi-e greu să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat atunci, acum mai bine de 20 de ani! Parcă m-am înţeles cu victima, da, aşa a fost, dar să ştiţi că m-am lovit şi eu foarte rău, am avut fractură de femur, era să mor (…) Cât despre executarea pedepsei cu închisoarea la locul de muncă, vă spun sincer că n-a însemnat nimic pentru mine, eram redactor-şef şi făceam ce voiam eu, scriam ce voiam eu. Parcă, parcă, dacă-mi amintesc bine, din salariu îmi era reţinută lunar o parte, care ajungea la autorităţi“, a declarat Radu Mazăre, pentru Wowbiz.

1995 – Una dintre companiile unde Radu Mazăre este acționar preia pachetul majoritar de acțiuni al firmei din spatele postului local Tv Neptun. Un an mai târziu Mazăre este ales parlamentar, iar Nicușor Constantinescu este numit administratorul firmei SC Xenoti SRL (1996-2000). Pe 4 aprilie 2013, jurnaliștii de la România Tv au mai publicat un articol conform căruia Radu Mazăre a mai fost condamnat la închisoare și în 1995, pentru calomnie și insultă. „Din pedeapsa de şapte luni, Mazăre a executat însă doar trei, fiind graţiat de preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu”, mai precizează romaniatv.net. (De menționat ar mai fi că „Măi, animalule”, celebra replică a lui Ion Iliescu din anii `90, i-a fost adresată unui jurnalist din trustul de presă al lui Mazăre). În 2004, Radu Mazăre a câștigat procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a condamnat România pentru violarea articolului 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de expresie. „Da, am câștigat la CEDO, dar banii pe care i-am plătit atunci, în România, pentru daune morale, nu i-am mai primit înapoi”, a declarat Radu Mazăre pentru „Jurnalul de Nord-Vest”.

Cariera de jurnalist a lui Radu Mazăre se oprește brusc în 1996, cu o condamnare pentru calomnie și insultă, o grațiere din partea lui Ion Iliescu și un loc în Parlamentul României din partea Partidului Democrat.

Din presă, în politică

1996 – 2000 – În anul 1996, Radu Mazăre devine parlamentar al PD. Un an mai târziu acesta demisionează din partid, motivându-și decizia prin existența „discrepanţelor dintre promisiunile electorale şi realităţile guvernării”. Rămâne independent pe tot parcursul mandatului de parlamentar. Pesemne pregătindu-și candidatura la primărie, Radu Mazăre își consolidează notorietatea prin donarea salariului de primar către școli, cămine de bătrâni sau persoane nevoiașe (și nu uită să facă publice acțiunile lui) și fondează cantina Fair-Play unde peste 200 de pensionari și copii abandonați primeau o masă caldă zilnic. În 1998 își întregește trustul de presă prin fondarea postului de radio Neptun. În tot acest timp, bunul său prieten Nicușor Constantinescu administra firma SC Xenoti SRL și prospera în mediul de afaceri.

2000 – 2004 – În anul mult anunțatei și așteptate Apocalipse, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu intră în administrația locală. Mazăre câștigă pentru prima oară alegerile pentru funcția de primar al municipiului Constanța (ca independent), cu 66% din voturile electoratului, iar Constantinescu devine consilier municipal. În acest moment începe „Era Mazăre” pentru municipiul Constanța, nici un partid politic neputând sau nevrând să mai identifice un contracandidat cu șanse reale pentru primărie. În 2003, primarul independent devine liderul Organizației Județene a PSD și se pregătește să candideze pentru a doua oară la Primăria Constanța. Cu PSD la guvernare, la președinție, în Parlament și la Primăria Constanța, și cu un primar care are de partea sa cel mai pu-ternic trust de presă local, opoziția politică și media din municipiu se transformă mai degrabă în disidență. Iluminatul public, reabilitarea stradală, construirea Aqua Magic, reabilitarea stațiunii Mamaia sunt câteva dintre proiectele cu un impact foarte puternic asupra electoratului constănțean.

2004 – 2008 – La brațul prietenului său Radu, portavocea esențială în campania din 2004, Nicușor Constantinescu câștigă lejer președinția Consiliului Județean Constanța, din partea PSD. Nici pentru el, partidele politice nu pot să identifice un contracandidat credibil. Evident, Radu Mazăre (tot PSD) completează tandemul cu administrația municipală, câștigând alegerile locale pentru a doua oară, fără bătaie de cap. În anul 2004, Traian Băsescu devine președinte, iar PSD intră în opoziție. Este momentul în care cuplul Mazăre-Constantinescu conștientizează că trebuie să își identifice electoratul-țintă și să-l fidelizeze. Astfel, „cornul și laptele” lui Năstase se transformă în subvenții la căldură și pachete lunare pentru nevoiași, cadouri și rechizite pentru copii. O idee genială, plătită din buzunarul celorlalți constănțeni, dar care avea să le consolideze puterea în municipiu și județ. Și tinerii au devenit rapid „fani Mazăre” în urma construirii locuințelor ANL, a City Mall și a telegondolei, dar și datorită încurajării construirii cluburilor din stațiunea Mamaia. Odată încrederea și puterea electoratului câștigate, avea să urmeze extinderea influenței în partid, implicit în viața politică.

2008 – 2012 – Cuplul Mazăre-Constantinescu câștigă alegerile fluierând. În afară de construirea cartierului de locuințe sociale Henri Coandă și de inaugurarea pasarelei din Mamaia, prea multe proiecte ample nu s-au desfășurat în acest mandat. Pentru a treia oară ales primar, Radu Mazăre își consolidează mai degrabă statutul de burlac excentric, se înconjoară de tinere semi-îmbrăcate, face deliciul moderatorilor de emisiuni tip can-can și apare tot mai des pe prima pagină a tabloidelor. Se preocupă mai mult de imaginea lui mondenă, de promovarea vieții de noapte și a cluburilor din Mamaia, defilarea carelor alegorice în stațiune, după modelul brazilian, devine o regulă impusă de Primăria Constanța. Este momentul în care, în paralel cu excentrismul său, își dezvoltă discursul anti-Băsescu, din cauza „proceselor-politice” la care este chemat din cauza „lui Băsescu și slugoilor de la DNA”. Vocabularul colorat al primarului, vacanțele exotice și nopțile pierdute de acesta prin cluburi prind excepțional în rândul tinerilor și, culmea, popularitatea sa crește fulminant în rândul studenților (cu precădere a celor umaniști) care se înrolează în masă în PSD. Având și tinerii, și bătrânii de partea sa, Mazăre își consolidează atitudinea de jupân și apar replici de genul: „Ar trebui să-mi ridicați statuie”, „Taxa costă atât pentru că așa vreau eu. Dacă mă supărați o să coste și mai mult!”, „Milogule!” și a culminat, în 2014, cu „Să vă ferească Dumnezeu să ajung eu la Putere!” etc.

În tot acest timp, la polul opus, Nicușor Constantinescu se preocupă doar de politică și administrație și își consolidează puterea prin județ și în partid, profitând de perioada marilor proiecte derulate cu fonduri europene. Cofinanțările, venite în mare parte de la Consiliul Județean, îl transformă pe Constantinescu în jupânul fondurilor, cel care hotărăște prioritățile din localitățile constănțene. Implementarea sistemelor de canalizare, reabilitarea iluminatului public și asfaltările, construirea sau reabilitarea grădinițelor, școlilor, căminelor culturale sau a bisericilor sunt proiectele pe care Nicușor Constantinescu avea să le invoce în campania care îl aștepta în 2012.

2012 – Pe un fond feroce anti-Băsescu, după două suspendări eșuate, tăieri salariale însemnate în timpul guvernului Boc, și un blocaj economic parcă fără de sfârșit, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu își reconfirmă funcțiile, de data aceasta în cadrul alianței USL. Practic, influența lor asupra electoratului este dublată de curentul anti-PDL/Băsescu. Cu toate acestea însă, deși rezultatele politice ale celor doi au fost, pentru PSD, printre cele mai favorabile din țară, se pare că atacurile repetate ale acestora îndreptate către șefii PSD de la București au atârnat mai greu în relația cu centrul. Zvonurile conform cărora cuplul Mazăre-Constantinescu nu este văzut cu ochi buni „la centru” au devenit tot mai frecvente și culminează cu pierderea alegerilor de către Nicușor Constantinescu, în favoarea lui Marian Oprișan, în două rânduri: Prima oară pierde președinția Uniunii Consiliilor Județene și a doua oară vicepreședinția PSD pe Regiunea Sud-Est. Cele două eșecuri consecutive anunțau la acea vreme intrarea celor doi buni prieteni de la Constanța într-o perioadă de izolare politică.

Baronii și persecutorii

În luna ianuarie 2005, într-una dintre primele sale conferințe de presă în calitate de președinte proaspăt ales, Traian Băsescu deschide deceniul „de abuzuri“ împotriva tânărului primar de la malul mării, printr-o declarație senzațională pentru vremurile respective: ”Constanța este feuda unor politicieni”.

Perspicace și abil, excelentul om politic Radu Mazăre barează replica președintelui cu o alta, parcă premonitivă: ”Sunt convins că va urma o perioadă de hăituire politică, însă nu mă sperie așa ceva pentru că am fost în opoziție multă vreme. După cum a asmuțit președintele în emisiune instituțiile statului, nu mai lipsea să spună decât <<Arestați-l pe Mazăre pentru că mie nu-mi place că este primarul PSD al municipiului Constanța>>“, declara primarul pentru un cotidian constănțean, la doar o zi după replica președintelui.

În aceeași conferință de presă, Traian Băsescu le spunea procurorilor să conștientizeze că au rămas, ”alături de polițiști și judecători, nădejdea acestei țări de a se desprinde definitiv de sistemele care nu au nimic în comun cu democrația” și le cerea demisiile procurorilor Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul în care aceștia considerau că ”nu se pot angaja în ceea ce trebuie făcut pentru ca România să nu se transforme într-o țară de tip mafiot”.

În timp ce președintele făcea valuri la București cu discursul său puternic ancorat în ideea unei societăți igienizate de viitoarele generații de procurori și judecători, la Constanța, Radu Mazăre începea să își construiască, pas cu pas, imaginea victimei persecutate perpetuu de rivalii politici care îi înscenau dosare penale și asmuțeau procurorii împotriva sa.

Ideea că Radu Mazăre este o victimă a rivalilor politici a fost construită sistematic și perseverent în timp. Astfel, imaginea persecutatului permanent a rezistat fără probleme de-a lungul unui deceniu pentru cea mai mare parte a opiniei publice, iar problemele penale nu i-au scăzut popularitatea primarului ci, dimpotrivă, l-au transformat în eroul haiduc, hărțuit de un sistem ticăloșit și abuziv.

În decembrie 2005, Mazăre și Constantinescu ajung să împartă și prima anchetă penală, atunci când oamenii legii deschid celebrul dosar al retrocedărilor, atât de controversat de-a lungul ultimului deceniu. Deschiderea acestui dosar a reprezentat momentul în care ”cercetașii de serviciu”, așa cum se autointitulau cei doi, au început să își structureze și să își îmbogățească vocabularul anti-DNA și anti-procurori, pesemne că anchetarea retrocedărilor i-a afectat profund: de la ”poliție politică” și ”cruciadă politică”, la”slugarnici” și ”câini turbați”. Tot atunci este momentul în care, în discursul anti-DNA, Nicușor Constantinescu începe să se identifice cu județul Constanța și, până în prezent, se va fi referit la dosarele penale de pe numele său ca fiind ”dosare politice împotriva municipiului și județului Constanța”.

În 2015, s-au împlinit 10 ani de când Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu au început să joace rolul victimelor poliției politice și a metodelor securiste de anchetă și tortură. De-a lungul unui deceniu, abuzurile Justiției împotriva tinerilor lideri ai administrației constănțene au fost comandate, spun aceștia, de mai multe căpetenii care, rând pe rând, au vrut să-i anihileze pe războinicii de la malul mării: Stelian Duțu, Traian Băsescu, iar astăzi ”binomul Kovesi & Coldea”.

Procurorul Andrei Bodean și judecătorii Iulia Cezara Suciu, Andreea Ianca și Dan Iulian Năstase au îngroșat rândurile magistraților ale căror nume au fost repetate cu perseverență de Nicușor Constantinescu în încercarea de a le construi acestora imaginea magistraților care ”nu țin cont de voința electoratului constănțean” sau care ”ignoră voința populației județului Constanța”. Toți au fost supuși plângerilor depuse la CSM, expunerii publice și presiunilor.

Palmares, la finalul carierei

Procurorul din cadrul DNA Constanța l-a trimis în judecată pe Nicușor Constantinescu în patru dosare penale:

1. Subfinanțarea Centrului Militar Zonal (condamnare definitivă: 5 ani cu executare);
2. Dosarul fundațiilor Thalia și Fantasio;
3. Dosarul prejudiciului de peste 30 de milioane de lei în dauna Consiliului Județean Constanța și de peste 1 milion de lei în dauna statului român;
4. Dosarul elicopterului SMURD prăbușit în Siutghiol.

5. Procurorul Dana Ana din cadrul DNA București l-a trimis în judecată pe fostul președinte al CJC într-un al cincilea dosar penal, alături de fostul director general al Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri Constanța (condamnare în prima instanță: 6 ani cu executare)

6. Cel de-al șaselea dosar al lui Constantinescu este și ”veteranul” din colecția acestuia. Din anul 2008, fostul baron al județului Constanța împarte dosarul retrocedărilor cu prietenul său Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, și cu alți 30 de inculpați.

Simbolic, în 29 iunie 2016, s-a încheiat un capitol pentru Constanța. Odată cu acesta s-a prăbușit mitul Nicușor Constantinescu. Iar acest lucru era de necrezut în urmă cu doi ani.