ANALIZĂ Interceptări în ape internaționale, foamete pe țărm: Întrebările cheie în războiul dintre Israel și Hamas

Forțele israeliene au interceptat toate cele peste 40 de ambarcațiuni care făceau parte din “Global Sumud Flotilla” (GSF), cea mai recentă inițiativă civilă care a încercat să conteste blocada navală impusă de Israel Fâșiei Gaza în 2007. 

Ultima navă care scăpase, Marinette, a fost interceptată vineri, la aproximativ 42,5 mile marine de Fâșia Gaza, arată AP News. Peste 450 de oameni, printre care parlamentari europeni și activista suedeză Greta Thunberg, au fost reținuți, iar aproape jumătate dintre ei au fost deja deportați.

Aproape imediat după interceptarea primelor nave, a început un val de proteste masive în mai multe țări, în principal în Europa, dat fiind faptul că majoritatea pasagerilor erau cetățeni europeni: Euronews relatează proteste cu mii de participanți în orașe din Franța, Italia, Spania, Portugalia și Elveția de miercuri până în prezent.

Deși activista suedeză Greta Thunberg a devenit simbolul mișcării, la bordul ambarcațiunilor se aflau inclusiv politicieni în funcție. De pildă, printre pasagerii polonezi se număra parlamentarul Franek Sterczewski.

• „Dacă vedeți acest videoclip, înseamnă că am fost răpit de forțele de ocupație israeliene în apele internaționale, în timpul misiunii umanitare pașnice a Global Sumud Flotilla”, a transmis miercuri acesta într-un videoclip preînregistrat postat pe rețelele de socializare, scrie cotidianul britanic The Guardian.

Reacția internațională și controversa legală

În vreme ce activiștii acuzau Israelul de încălcarea legislației internaționale, răspunsul clasei politice europene s-a concentrat mai degrabă pe repatrierea în siguranță și respectarea drepturilor cetățenilor lor. 

Spre exemplu, Simon Harris, ministrul irlandez de Externe, a convocat joi dimineață o ședință cu oficiali de rang înalt pentru a discuta situația, amintește The Guardian.

• „Principala preocupare rămâne siguranța celor aflați la bord, inclusiv a cetățenilor irlandezi. Ultimele noastre informații arată că pasagerii vor fi transferați într-un port israelian pentru procesare, iar ambasada Irlandei de pe teren va colabora cu autoritățile locale și va oferi asistență consulară”, a transmis Ministerul irlandez de Externe într-o declarație citată de cotidianul britanic, în condițiile în care cel puțin nouă cetățeni irlandezi se aflau la bordul unora dintre nave.

Unii politicieni de rang înalt au lansat, însă, critici dure împotriva Israelului:  Yolanda Díaz, viceprim-ministru al Spaniei, a descris interceptarea flotilei drept „o crimă împotriva dreptului internațional” și a cerut ca Israelul să elibereze imediat persoanele pe care le-a reținut. Scriind pe Bluesky, ea a afirmat că „UE trebuie să rupă relațiile cu Israelul chiar acum”.

• Notă: Declarațiile lui Diaz vin la o lună după ce Spania a impus un embargo asupra armelor și o interdicție parțială pentru importurile din Israel în contextul războiului din Gaza.

În fața acestor acuzații, Israelul își apără acțiunile drept măsuri rezonabile pentru menținerea blocadei navale care există în jurul enclavei de aproximativ 18 ani, amintește Associated Press – blocada a fost impusă în 2007, la scurt timp după ce teroriștii Hamas au preluat puterea în Gaza, amintește UNICEF.

Blocada și statutul ei în legislația internațională au rămas un subiect de dezbatere pe tot parcursul existenței sale, iar problema principală este modul în care populația civilă din Gaza este afectată de aceasta, o îngrijorare care a crescut considerabil în contextul războiului care a izbucnit în 2023:

Organizația Mondială a Sănătății a confirmat pentru prima oară în august 2025 existența foametei în Gaza, iar argumentul principal al activiștilor împotriva blocadei este că aceasta ar contribui la situația de criză din enclavă. Convenția de la Geneva interzice “înfometarea civililor ca metodă de război”, în vreme ce Manualului de la San Remo privind dreptul internațional aplicabil conflictelor armate pe mare (1994) stipulează că:

• „O blocadă este interzisă dacă are drept scop exclusiv înfometarea populației civile… sau dacă prejudiciul adus populației civile este… excesiv în raport cu avantajul militar concret și direct anticipat”. 

În ultimele două decenii, blocada israeliană a fost pusă la încercare de activiști în repetate rânduri, dar cel mai controversat incident a avut loc în 2010, când nouă activiști turci au fost uciși în urma unei confruntări violente cu forțele speciale israeliene care au urcat la bordul navei Mavi Marmara, un vas cu ajutor umanitar care a încercat să spargă blocada într-o manieră similară cu cea a activiștilor GSF, de asemenea interceptată în ape internaționale.

Un raport al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, publicat în 2010, a concluzionat că acțiunile forțelor israeliene au fost disproporționate și că interceptarea navei a fost un act ilegal.

Un an mai târziu, însă, o altă anchetă a Națiunilor Unite a concluzionat în așa-numitul „Raport Palmer” că, deși modul în care au intervenit forțele israeliene a fost „excesiv și nerezonabil” și a dus la pierderi „inacceptabile” de vieți, o astfel de blocadă este, totuși, legală, iar țara care o impune „are dreptul să viziteze și să percheziționeze un vas și să-l captureze dacă s-a constatat încălcarea blocadei”, inclusiv în apele internaționale.

În final, însă, ambele rapoarte sunt mai degrabă instrumente de analiză ale ONU și nu au valoarea unui verdict legal – cel mai recent,  în 2020, Tribunalul Penal Internațional, instituția care ar putea oferi un verdict pentru o asemenea situație, a decis că incidentul de pe Mavi Marmara nu este suficient de grav pentru a deschide o investigație, iar de atunci nu a mai existat nicio încercare de a aduce cazul în fața Tribunalului.

În ceea ce privește navele Global Sumud Flotilla, reprezentanți ai biroului Parchetului General al Spaniei au declarat joi pentru The Associated Press că vor strânge informații despre interceptarea flotei, ca parte a eforturilor lor continue de a colecta dovezi privind posibile încălcări ale drepturilor omului de către Israel, pe care vor să le prezinte instanțelor internaționale.

Ajutorul umanitar “simbolic”

Pe fondul acestui conflict legal, există și îngrijorări despre ajutorul umanitar livrat de flotilă și sursele de finanțare ale activiștilor – probleme care au fost aduse în discuție în repetate rânduri în ultimii ani. 

După interceptarea celor 40 de nave ale Global Sumud Flotilla, Ministerul israelian al Afacerilor Externe a anunțat că niciuna dintre ele nu conținea, de fapt, ajutor umanitar, scrie The Jerusalem Post. 

Anunțul a fost însoțit de un videoclip realizat de Poliția Israeliană, în care purtătorul de cuvânt Dean Elsdunne arată ceea ce descrie drept interiorul gol al uneia dintre cele mai mari nave ale flotilei.

WHERE IS THE AID?? Just another free clout cruise using Hamas oppressed Gazans for their own benefit and distracting from the peace deal on the table.

– Lieutenant Dean Elsdunne, International Spokesperson, Israel Police pic.twitter.com/nUZM7X1QPX

— Jewish Breaking News (@JBreakingNews) October 2, 2025

Purtătorul de cuvânt subliniază că lipsa totală de ajutor ar explica de ce organizatorii flotilei au refuzat ofertele Israelului și ale mai multor țări de a preda ajutorul și de a evita intrarea într-o zonă de război.

În 2015, o altă navă suedeză care a fost interceptată în timp ce încerca să treacă de blocada israeliană transporta doar două cutii cu ajutor umanitar, pe lângă nava însăși pe care activiștii voiau să o doneze unei organizații de pescari din Gaza, după cum relata The Washington Post la acea vreme.

Este important de amintit că autoritățile israeliene au caracterizat această ultimă încercare de a sparge blocada drept “o acoperire umanitară cu legături documentate cu Hamas și Frăția Musulmană” – acesta este titlul unui document publicat la începutul lunii septembrie de către Ministerul israelian pentru Problemele Diasporei și Combaterea Antisemitismului, condus de Amichai Chikli, care afirmă că GSF și alte inițiative similare fac parte dintr-o rețea transnațională susținută de Hamas și Frăția Musulmană, o organizație islamistă din Egipt a cărei scop este înființarea unui “califat” guvernat în baza legii Sharia.

De precizat că ministrul Amichai Chikli va fi audiat în Parlamentul israelian după ce a invitat în țară un extremist de dreapta britanic și tot Chikli a stârnit reacții dure și când l-a sprijinit pe Călin Georgescu, deși acesta îi lăuda public pe cei mai sângeroși antisemiți români din Al Doilea Război Mondial. Citește detalii aici. 

• Notă: Documentul se bazează în principal pe date OSINT (postări pe rețelele de socializare, liste de participare la evenimente publice etc) despre care autoritățile israeliene susțin că ar arăta legături între membri ai “ecosistemului” care susține public activitățile flotilei și persoane sau organizații asociate cu Hamas.

În acest context, cea mai mare parte a presei internaționale a tratat cu prudență afirmațiile autorităților israeliene. Într-un articol publicat sâmbătă, The Associated Press a scris că “Israel a criticat în mod repetat flotila și a acuzat unii membri de legături cu Hamas, oferind însă puține dovezi. Activiștii au respins ferm acuzațiile”. PBS News a scris același lucru.

La finalul lunii septembrie, Ministerul israelian de Externe a publicat, pe contul de Twitter al instituției, două documente care ar arăta legături financiare dintre unii organizatori ai flotilei și gruparea Hamas, însă reprezentanții Global Sumud Flotill citați de Euronews au negat acuzațiile, iar jurnaliștii Euronews au scris că nu au putut verifica independent veridicitatea informațiilor, deși documentele prezentate “par să fie în concordanță cu limbajul și aspectul comunicatelor oficiale ale Hamas”. 

După 18 ani, 4 din 10 palestinieni din Gaza încă îi susțin pe teroriștii Hamas

Legăturile activiștilor Global Sumud Flotill cu teroriștii Hamas rămân un subiect controversat, dar o întrebare mult mai mare în ceea ce privește încheierea conflictului este ce se va întâmpla, de fapt, cu gruparea teroristă Hamas care deține controlul total în enclavă de aproape 20 de ani.

Cel mai recent plan de pace formulat de Casa Albă, pe care autoritățile israeliene și cei mai importanți lideri ai lumii arabe deja l-au acceptat, presupune dezarmarea și îndepărtarea de la putere a teroriștilor Hamas înainte de a începe reconstruirea Fâșiei Gaza – problema în acest sens este că gruparea Hamas se bucură încă de un nivel ridicat de susținere din partea populației enclavei. 

Ultimul moment în care oamenii din Gaza și-au putut exprima votul în această privință a fost la alegerile electorale din 2006, în care Hamas a ieșit pe primul loc, sub numele “Change and Reform” – Hamas a câștigat 74 dintre cele 132 de locuri în Consiliul Legislativ al Palestinei, aproape dublu față de Fatah, partidul de pe locul al doilea. 

Comunitatea internațională a refuzat să colaboreze cu un guvern dominat de Hamas câtă vreme gruparea teroristă refuză să recunoască Israelul și să înceteze violențele, dar acest fapt nu a contat în Gaza, unde teroriștii Hamas au preluat puterea cu forța în 2007, înainte de a-și forma un guvern recunoscut internațional, dar susținuți de mare parte din populație. De atunci, Fatah este formațiunea politică dominantă în Cisiordania, iar Hamas controlează Gaza.

Nu au mai existat alegeri în Gaza din 2006 până în prezent, dar unele sondaje independente au măsurat, de-a lungul timpului, tendințele politice ale palestinienilor din Gaza – cele mai citate internațional sunt sondajele realizate de ONG-ul Palestinian Center for Policy and Survey Research (PCPSR), care a arătat în mai 2025 că nivelul general de susținere pentru Hamas este de 29% în Cisiordania și de 37% în Fâșia Gaza – Hamas rămâne, astfel, opțiunea politică principală pentru palestinienii din ambele teritorii, restul procentelor fiind împărțite între Fatah, alte formațiuni liliputane și indeciși. 

În rândul palestinienilor care au declarat că ar vota la alegeri, susținerea pentru Hamas este chiar mai mare: Dintre palestinienii din Gaza care au afirmat că ar vota la alegerile parlamentare dacă ar fi organizate în prezent, cu aceleași formațiuni politice din 2006, 49% ar vota tot cu Hamas, conform datelor PCPSR. 

Datele PCPSR arată și unele tendințe pozitive, însă progresul este încă lent, în ciuda protestelor împotriva Hamas raportate de presa internațională în ultimele luni: Dincolo de afilierea politică, 41% dintre palestinieni încă văd “rezistența armată” drept cea mai bună modalitate pentru stabilirea unui stat palestinian independent, iar 57% încă se opun soluției celor două state susținută de majoritatea comunității internaționale. 

Pentru moment, nici tabăra israeliană nu pare să aibă încredere în această idee: Mai puțin de 30% din israelieni sunt de părere că un stat palestinian independent ar putea “coexista în pace” cu Israelul, arată un sondaj recent citat de The Conversation.

Între timp, numărul de morți în enclavă continuă să crească, deși datele sunt dificil de confirmat, în special pentru că fluxul de informații din teren este controlat de instituții conduse de teroriștii Hamas. 

Cu toate acestea, în ianuarie 2025, un studiu independent publicat în The Lancet, unul dintre cele mai vechi și prestigioase jurnale medicale din Marea Britanie, a estimat că aproximativ 64.000 de persoane au murit “din cauza leziunilor traumatice” în Gaza din octombrie 2023 până în iunie 2024. 

Femeile, copiii și persoanele în vârstă (cu vârsta de 65 de ani sau mai mult) au reprezentat 16.699 (59,1 %) din cele 28.257 de decese pentru care erau disponibile date privind vârsta și sexul, conform autorilor studiului.

Și acest studiu, însă, s-a bazat în principal pe datele Ministerului Sănătății din Gaza, instituție controlată de gruparea Hamas.

Israelul a început deja procesul de deportare pentru activiștii reținuți în ultimele zile, iar aceștia se vor întoarce cel mai probabil acasă în siguranță și vor începe să pregătească următoarea călătorie spre Gaza, la fel cum s-a întâmplat în iunie, dar cantitățile de ajutor umanitar pe care le pot transporta nu vor putea schimba situația civililor din Gaza, chiar și în lipsa blocadei israeliene.

Problema principală a conflictului rămâne că, în vreme ce tot mai mulți actori internaționali susțin soluția celor două state de la sute, chiar mii de kilometri distanță, oamenii afectați cu adevărat și în mod direct de conflict, atât israelienii, cât și palestinienii, par să nu întrezărească o conviețuire în pace. Cel puțin nu în viitorul apropiat.