Indicațiile geografice: Ce sunt ele și cum a ajuns plăcinta dobrogeană indicație geografică protejată pentru consumatorii europeni

“Indicațiile geografice” fac parte din măsurile luate la nivelul Uniunii Europene pentru a proteja drepturile la proprietate intelectuală pentru anumite produse ale căror calități sunt strâns legate de aria lor de producție. La sfârșitul lunii martie, plăcinta dobrogeană a intrat în rândul acestor produse, transmite Comisia Europeană. 

Aceste indicații nu conferă unui produs numai recunoașterea ca proprietate intelectuală, ci oferă și consumatorilor o cale simplă și convenabilă de le evalua la prima vedere. Pe deasupra, aceasta este și o ocazie pentru furnizori de a-și promova produsele. Astfel, indicațiile nu sunt doar un mod de control al calității, ci și un semn de prestigiu.

În privința produselor regionale, UE a stabilit trei indicații geografice de protecție. De asemenea, a fost creată și o indicație a mâncărurilor tradiționale care nu sunt legate de o regiune anume.

Denumirea de Origine Protejată (DOP)

Cea mai înaltă treaptă de protecție, se aplică acelor produse a căror întreg proces de producție, prelucrare și preparare are loc într-o singură regiune. În cazul vinurilor, până și strugurii folosiți trebuie să provină din aria geografică unde este făcut vinul. 

Unul dintre cele mai emblematice exemple de produse DOP îl reprezintă vinurile de Bordeaux, produse în exclusivitate în regiunea franceză cu același nume și faimoase pentru varietatea lor deosebită. Această varietate este datorată faptului că mediul din Bordeaux este propice pentru creșterea multor tipuri diferite de struguri.

Indicația Geografică Protejată (IGP) – categoria în care intră și plăcinta dobrogeană

Este aplicată unui produs dacă o anumită calitate a sa, reputația sau o altă caracteristică definitorie poate fi atribuită în mod esențial regiunii sale de origine. Pentru aceste tipuri de produse, măcar una din etapele de producție, prelucrare și preparare trebuie să aibă loc în regiunea respectivă. Pentru vinuri, se adaugă și cererea ca 85% din strugurii folosiți să provină din zona unde e produs vinul.

Aceasta este categoria în care se încadrează de acum plăcinta dobrogeană, în compania unor produse precum cidrul tradițional produs în Țara Galilor, salamul italian finocchiona, specific regiuniii italiene Toscana și brânza gouda, provenită din Țările de Jos, conform site-ului culinar britanic Public Sector Catering.

Indicația geografică pentru băuturile spirtoase și vinurile aromatizate (IG)

După cum indică și numele, în această categorie se încadrează doar vinurile aromatizare și băuturile spirtoase care pot fi asociate în mod esențial cu regiunile lor de origine. Pentru ca o băutură să se poată califica acestei categorii, măcar una din etapele de distilare sau prelucrare trebuie să aibă loc în zona de proveniență. Materialele brute pot fi luate și din alte locuri, totuși.

În această categorie sunt incluse multe produse faimoase, dar unele nu sunt produse în Uniunea Europeană. De exemplu, tequila, băutura spirtoasă produsă în mare parte în statul mexican Jalisco, a fost înregistrată ca indicație geografică în UE în anul 2019, potrivit revistei britanice The Spirits Business.

Tequila a fost a treia băutură spirtoasă din afara UE care a primit desemnarea IG, după pisco, produs în Peru și rom, atribuit Guatemalei.

Specialitate Tradițională Garantată (STG)

O categorie mai extinsă, îndeplinește un rol similar cu indicațiile geografice, dar nu este exact la fel. Este menită să scoată în evidență proprietățile tradiționale ale unui produs, cum ar fi modul de preparare sau compoziția, însă nu asociază produsul unei anumite regiuni.

Datorită ariei mai largi care este acoperită în acest caz, unele din produsele de pe această listă ar putea părea surprinzătoare, cum ar fi brânza italiană mozzarella.

Diferența esențială dintre STG și indicațiile geografice este că desemnarea TSG nu oferă nicio garanție că produsul respectiv ar proveni dintr-o regiune anume. Totuși, există  anumite subtipuri de produse în aceast[ categorie care pot fi asociate unei regiuni. Spre exemplu, în cazul brânzei mozzarella, există mozzarella di bufala campana, un tip de brânză care se face exclusiv din lapte de bivoliță.

Acest tip de mozzarella a primit rangul DOP, iar asta este posibil deoarece, după cum punctează site-ul culinar Food Culture, originea brânzei poate fi stabilită cu exactite. După cum sugerează și numele, ea provine din regiunea Campania, din sudul Italiei.

Plăcinta dobrogeană se bucură de o companie distinsă

Cu aceste standarde în minte, din perspectiva Comisiei Europene, “caracterul specific al produsului <<Plăcintă dobrogeană>> se datorează modului de preparare și îndemânării transmise de la o generație la alta de locuitorii din Dobrogea. Reputația produsului se datorează dovezilor istorice privind vechimea și notorietatea sa, transmise prin izvoare orale culese și transcrise în reviste și în cărți în vederea păstrării în timp pentru generațiile viitoare”. 

Astfel, plăcinta dobrogeană se alătură altor 10 produse românești deja protejate de UE, transmite comisia într-o postare pe facebook: 

• Telemeaua de Sibiu

• Cârnații de Pleșcoi

• Scrumbia de Dunăre afumată

• Novacul afumat din Țara Bârsei

• Telemeaua de Ibănești

• Salamul de Sibiu

• Magiunul de prune de Topoloveni

• Cașcavalul de Săveni

• Salata cu icre de știucă de Tulcea

• Salata tradițională cu icre de crap

Controverse

În mod evident, strategia UE de a proteja preparatele tradiționale are și consecințe economice, iar acestea au atras de-a lungul timpului o serie de controverse și au stârnit opuneri divergente.

Spre exemplu, în 2016, think thank-ul american Cato Institute, unul dintre cele mai mari din Statele Unite, a caracterizat sistemul indicațiilor geografice drept o măsură protectivă menită să avantajeze producătorii tradiționali în defavoarea creșterii economice și bunăstării consumatorilor. 

Argumentul oferit este că prin încurajarea excesivă a sistemelor tradiționale de producție, Uniunea Europeană nu face altceva decât să reducă inovarea și să descurajeze competiția pe piață, ceea ce în mod evident are consecințe negative pentru economie.

Pe deasupra, convențiile diferite pentru categorizarea produselor poate duce la neînțelegeri în ceea ce privește comerțul internațional. Statele Unite protejează drepturile de autor pentru produsele agriculturale prin intermediul legislației care privește mărcile comerciale, dar nu au un sistem de control la fel de precis precum UE.

Totuși, deși poate fi frustrant pentru un producător de alcool din America să nu-și poată numi băutura spumoasă “șampanie” pentru că nu a fost produsă în regiunea Champagne a Franței, după standardele foarte rigide de calitate impuse, situația nu este totuși atât de simplă.

Ce spun cercetările

Un studiu din 2022 a descoperit faptul că, deși pericolele și dezavantajele economice ale indicațiile geografice sunt reale, există totuși și o serie de avantaje: standardele ridicate nu duc doar la creșterea calității, ci pot duce și la ieșirea de pe piață a producătorilor necompetitivi, pot duce la o creștere a producției într-o anume regiune și pot chiar încuraja producătorii locali să coopereze și să-și susțină comunitățile prin activitățile lor economice.

În ceea ce privește România, impac unei asemenea decizii are consecințe în privința comerțului, dar măsura are și valoare simbolică.

În comparație cu țări precum Franța și Italia, care produc sute de alimente, vinuri și spirtoase cărora Uniunea Europeană le acordă acest statut special, impactul economic al produselor românești este mult mai mic.

Totuși, simplul fapt că Dobrogea se poate lăuda acum cu un preparat recunoscut internațional (plăcinta dobrogeană) ar putea fi motivul multor oameni de a deschide sticla aceea de vin franțuzesc ținută pentru ocazii speciale.