Hainele second hand vs. chinezăriile de plastic

A cumpăra sau a nu cumpăra haine second hand? La noi, subiectul este unul pe cât de controversat, pe atât de popular, mai ales în ultimii ani, când puterea de cumpărare a românilor a scăzut considerabil. Spre deosebire de vecinii noștri din Occident, cu mult mai modești decât noi și care pun cu mult mai puțin preț pe vestimentație și care nu au nici o problemă în a frecventa și a face shopping din magazine SH (second hand), noi, românii, avem o putere de cumpărare cu mult mai mică, dar, în același timp, pretenții cu mult mai mari.

Cu toate acestea, se pare că tendințele în materie de shopping SH au influențat zona de vest a țării, acolo unde românii au început să preia din obiceiurile vecinilor de peste graniță.

Astfel, tot mai mulți locuitori din orașe precum Reșița, Timișoara, Arad, Oradea sau Satu-Mare trec pragurile magazinelor second-hand și își completează garderoba cu bluze, fuste, cămăși, pantaloni sau rochii din Germania, Olanda, Belgia, Austria, Italia etc.

Haine din plastic nou-nouț, în locul bumbacului la mâna a doua

Prin contrast, în Dobrogea obiceiul shoppingului în magazine second-hand este abia la început. În schimb, Constanța, spre exemplu, este raiul chinezăriilor de tot felul. Mai ales în materie de vestimentație, un anumit segment al constănțenilor este parcă fascinat de bluze și pantaloni din plastic care copiază branduri celebre, care nu corespund numerotării dimensiunilor europene clasice, cu croieli și cusături anapoda și care, după prima spălare, se scămoșează, se decolorează, se rup sau se deșiră. Unul dintre motivele pentru care unii preferă hainele scoase la costuri minime, pe bandă rulantă, din fabricile chinezești, este prețul redus al acestora. Poate 40 de lei pentru o fustă, 50 de lei pentru un pantalon sau o rochie și 30 de lei pentru o bluză sau o cămașă.
Nu vorbim, totuși, de prețuri foarte mici, dacă le comparăm cu prețurile dintr-un magazin second-hand, acolo unde o fustă nu depășește 15 lei, un pantalon sau o rochie nu depășesc 20 de lei, iar o bluză sau o cămașă costă în jur de 10 lei. De menționat ar fi că am luat ca punct de referință magazinele se-cond-hand decente și nu pe cele în care hainele uzate, murdare sau de calitate inferioară se vând la kilogram, în schimbul a câțiva lei.

Occidentul, cucerit de moda hainelor second hand, în detrimentul chinezăriilor

Singura diferență este că o chinezărie este nouă atunci când o cumperi, dar nu ai parte de ea mai mult de 2-3 purtări, iar o haină dintr-un SH a mai fost purtată de cineva dintr-o altă țară, dar calitatea materialelor și a croielii este superioară. Revenind la cele discutate inițial, referitor la gusturile celor din Occident în materie de vestimentație, aceștia nu ar alege niciodată o haină din plastic sau cu o croială ”made în China” în detrimentul unor haine la mâna a doua. Statisticile arată că hainele din categoria ”totul la 10 lei” (chinezăriile) au succes preponde-rent în sud-estul Europei, acolo unde oamenii nu sunt dispuși să scoată din buzunar sume mari de bani pentru haine, dar nici sume prea mici, cu care ar putea achiziționa doar haine la mâna a doua. Tot statisticile arată că puțini sunt cei din vestul Europei care ar accepta să cumpere și să poarte haine de proastă calitate, eventual din plastic ieftin, croite alandala, în detrimentul hainelor second hand. Un moment extrem de important în creșterea popularității hainelor SH a fost reprezentat de recesiunea mondială care a debutat în 2008 și, în urma căreia, veniturile oamenilor au fost tot mai reduse, aceștia din urmă căutând adesea alternative pentru o garderobă stilată și materiale de calitate la un cost redus. Din acel moment, bastionul snobismului se clatină tot mai puternic, mai ales în sud-estul Europei și, implicit, în România, dar și în Rusia. Un alt motiv în temeiul căruia hainele second hand au succes în SUA și Occident este că cei de-acolo au depășit epoca ”uniformelor”, impusă de industria textilă intrată în zodia globalizării. Tot mai mulți americani și europeni caută să își contureze și să adopte propriul stil, spre deosebire de, spre exemplu, români, care, în majoritatea lor, sunt ahtiați după ținute ”copy-paste”.

Ca la noi, la nimeni: ”Ieftin, domle, ieftin. Dincolo era mai scump”

Se pare că, spre deosebire de timișoreni, reșițeni, sătmăreni sau arădeni, constănțenii nu se lasă cuceriți cu una, cu două de moda hainelor second hand. În fapt, Constanța, spre deosebire de restul țării e ”mai cu moț”, mai ”altfel” și atunci când vine vorba de petrecerea timpului liber, și când vine vorba de preferințele culinare și, iată, chiar și atunci când vine vorba de alegerea garderobei. Cei mai mulți dintre constănțeni sunt dominați și ghidați de prejudecăți. Ei nu vor alege un articol vestimentar vintage decât ”dacă e la modă” și, eventual, dacă îl vor cumpăra dintr-o vitrină luminată, dintr-un mall imens, în schimbul unei sume cu multe zerouri. Pare că cei de la malul mării se simt satisfăcuți atunci când se chinuie să își cumpere o haină ”de firmă”, când renunță la tot felul de alte lucruri pentru a fi ”la modă”, luând de pe manechin o bluză cotată la un preț de 3-4 ori mai mare decât cel real. Cu cât e mai scumpă, cu atât își doresc mai mult haina respectivă. Cu cât sunt mai multe zerouri, cu atât satisfacția va fi mai mare. Satisfacție, evident, invers proporțională cu veniturile lunare. O altă categorie de constănțeni este cea care acceptă că nu își poate permite haine ”de firmă” și devin fanii chinezăriilor. Nu contează că vor cheltui pe haine de două ori mai mulți bani decât și-au propus, pentru că articolele vestimentare din plastic sunt imposibil de purtat după 2-3 spălări. În fapt, nici nu sunt conștienți de asta. Nu sunt conștienți că realitatea e cu totul alta decât cea în care cred ei, implicit nu sunt conștienți că sunt prea săraci ca să își cumpere lucruri de proastă calitate. Nu este o tragedie faptul că altcineva, înaintea noastră, a purtat aceeași haină. Este însă o tragedie ca azi să plăteși jumătate de salariu minim pe economie doar pentru o etichetă cusută pe un tricou făcut în Bangladesh sau să nu fi conștient că ai ieșit pe stradă îmbrăcat în plastic. Ba chiar să te simți bine…

„Sunt clienți care probează hainele, le plac și, înainte să le plătească, au o revelație: Dacă sunt second-hand?”

Mentalitatea constănțenilor este confirmată chiar de proprietarii magazinelor second hand din Constanța. Am stat de vorbă cu Vlad Popovici, unul dintre cei care, văzând succesul de care se bucură magazinele SH în vestul țării și în București, și-au încercat norocul în Constanța. Vlad și-a amenajat un magazin cu haine second-hand în complexul din Piața CET. E genul de magazin SH pe care l-am luat ca punct de reper la începutul articolului: curat, aerisit, fără haine uzate sau murdare. În timpul discuției, Vlad ne-a confirmat că singurul obstacol de care se lovește este reprezentat de snobismul și mentalitatea celor care îi trec pragul: ”Scrie, la intrare, <<Second Hand>> mare de tot, pentru că suntem obligați să atenționăm oamenii înainte să intre în magazin. Cu toate acestea, ei nu văd. Și intră… Se uită, probează, apreciază bumbacul, voalul, mătasea, stofa și celelalte materiale de calitate din care sunt confecționate hainele, fac ochii mari când văd etichetele firmelor, vin cu hainele la casă, scot banii și, înainte să plătească, au o revelație: <<Dar de ce sunt așa de ieftine?! Sunt, cumva, second hand?>> Îi întreb dacă nu au văzut ditamai pancarta la intrare prin care sunt atenționați că intră într-un magazin SH? Și nu mai vor să cumpere. Asta e culmea snobismului! După ce probează hainele, după ce își exprimă admirația pentru materiale, croieli și firme, când aud că e second-hand, parcă le dai cu ceva în cap. Le arăt documentele care atestă că hainele au aprobare să fie vândute, sunt dezinfectate și trecute prin toate procedeele, dar degeaba. Nu, domle, e prea ieftin, cum să cumpere ei ceva atât de ieftin? Ce contează că e de calitate? E ieftin și la mâna a doua… Asta e doar mentalitatea de Constanța. În București sau în restul țării, ca să nu mai vorbim de Europa și SUA, nu ai să mai vezi așa ceva…”, ne-a povestit Vlad Popovici, proprietarul unui magazin second hand din Piața CET.