Le Grand Tour s-a încheiat, dar farmecul rămâne. Ciclismul nu este cel mai spectaculos dintre sporturi, dar Turul Franței este fascinant. Ciclismul nu produce orgoliile pe care – de multe ori nejustificat – alte sporturi le generează, dar Turul Franței te acaparează iremediabil timp de trei săptămâni în fiecare an. Ciclismul nu este cel mai bogat dintre sporturi, dar Turul Franței oferă o desfătare a spiritului neegalată de vreo altă competiție.
La origini, Turul Franței nu a fost altceva decât o campanie publicitară menită să crească vânzările de ziare. Astăzi, pentru cei care privesc competiția cu superficialitate, ea continuă să reprezinte un imens efort de marketing, pentru a vinde cauciucuri, încălțăminte, telefoane sau orice alt produs pe care sponsorii Turului și ai echipelor doresc să îl promoveze. Nu este doar atât. De-a lungul anilor, Turul s-a dezvoltat și a devenit mul mai mult decât vânzarea unor produse. Pur și simplu este cea mai mare întrecere atletică din lume. Cineva o compara cu un concert de Bach pentru că este înăbușitor de densă, de complexă și dureros de dificilă pentru începători, pentru cei neinițiați. În alte sporturi, fotbal, baschet, sunt destul de simple pentru a permite unui adolescent de 17-18 ani să evolueze și să impresioneze la cel mai înalt nivel. Așa ceva nu se va întâmpla niciodată în Turul Franței. Este imposibil. Strict atletic vorbind, provocarea este prea mare și necesită mult mai mult decât antrenamente comune care să întărească fizicul sau să călească mentalul. În plus, intervalul de vârstă în care un ciclist poate câștiga Turul Franței este teribil de scurt. În ultimii 50 de ani, doar patru oameni au reușit să câștige competiția la o vârstă mai mare de 32 de ani. Un corp mai bătrân de atât nu se mai poate recupera la timp după o zi de cursă. Lovitura pe care o etapă a Turului o dă organismului este devastatoare, cu atât mai mult dacă sunt etape montane, cu două-trei cățărări. Nu este de mirare că „The New York Times” a numit Turul drept cea mai solicitantă întrecere sportivă din lume. Efortul depus de rutieri a fost comparat cu cel al unui atlet care ar alerga câte un maraton în fiecare zi, timp de trei săptămâni, iar suma diferențelor de nivel din timpul cățărărilor se compară cu escaladarea a trei Everesturi. Figurile schimonosite, dezumanizate de efort ale rutierilor dau întreaga măsură a intensității efortului fizic și psihic.
De ar fi doar dimensiunea atletică a Turului și ar fi suficient, dar el este mai mult de atât. Cronicile sportive care acoperă evenimentul sunt pline de exprimări metaforice; editorialiștii vorbesc – referindu-se la cicliști –despre trecerea printr-un calvar chinuitor, la finalul căruia îi așteaptă salvarea, mântuirea. Un comentator francez spunea, zilele trecute, că Turul Franței nu poate fi înțeles dacă nu înțelegi Evul Mediu. Avea dreptate. Literatura medievală este înțesată de metafore cu rezonanțe religioase. Cu ani în urmă – trecând peste scandalul dopajului – nici un ciclist nu avea șanse în fața lui Lance Armstrong. Chiar și așa, cel care încerca, era descris în termeni mitologici, un fel de Hector care, perfect conștient că va fi învins, își pune armura și încearcă să îl înfrunte pe Ahile. Astfel de metafore, istorice și religioase, fac din Turul Franței un spectacol al unei zbateri letale împotriva limitelor.
Desigur, în vremurile noastre, componenta economică este extrem de importantă, chiar prea importantă pentru gusturile mele și cred că ale multora. Ca în alte sporturi, ea tinde să facă din Turul Franței doar o afacere și încă una foarte profitabilă. Pornind de la contractele de sponsorizare pe care echipele și competiția le au, urmând drepturile de televizare, logistica sportivă, medicală, mediatică, impactul turistic, primele primite de rutieri și echipe, toate au potențialul nefast de a întina farmecul unei competiții care are o vechime de 110 ani. Toate aceste interese au făcut ca anul acesta Turul Franței să pornească din Anglia, de la Leeds și timp de trei zile să treacă prin Sheffield și Londra. Oare cât va mai dura până când Turul Franței va începe din Qatar?
- Să nu uităm după 30 de ani! - 19 decembrie 2019
- Mai mult decât o facultate - 16 iulie 2018
- 24 Ianuarie. O alternativă la Ziua Națională - 23 ianuarie 2015
