Despre bulgari și români în Dobrogea

FILE DE ISTORIE

Zilele acestea, căutând nu mai știu ce, orbecăiam pe site-ul Bibliotecii Congresului American și am dat peste un volum de documente bulgărești ce acoperă o perioadă de câteva decenii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor. Sunt documente istorice, etnografice, diplomatice reunite, în 1919, într-un volum intitulat „Bulgarii în fața Congresului de Pace” și, ceea ce mi-a atras atenția, multe dintre ele se referă la Dobrogea.

Informațiile vehiculate de aceste documente nu sunt neapărat noi pentru istorici sau pasionați, dar pentru publicul larg pot fi interesante ca lectură. Am zis, deci, că nu ar strica, într-un fel de exercițiu de memorie istorică să reproduc aici, în traducere din limba franceză, câteva pasaje dintr-un astfel de document, fără alte comentarii din partea mea.

Rezoluție a reprezentanților orașelor și satelor din Dobrogea
Votată de către Congresul Dobrogean la 17 decembrie 1917, la Babadag

Congresul reprezentanților tuturor orașelor și satelor din Dobrogea, după un schimb de opinii cu privire la soarta Dobrogei în trecut, în prezent și în viitor și considerând că:
Toată Dobrogea, până la Gurile Dunării, prin situarea ei geografică, prin istoria ei și prin populația ei, constituie o parte integrantă a patriei bulgare;
În timpul celor cinci secole de dominație turcă, Dobrogea a fost colonizată cu musulmani și alte naționalități, dar chiar și așa, ea nu și-a pierdut caracterul ei bulgăresc;
Încă din primele zile ale renașterii bulgare de la începutul secolului trecut (secolul XIX n. n.), bulgarii din Dobrogea au avut biserici, școli, asociați culturale și economice și au participat cel mai activ la lupta pentru independență spirituală și politică a poporului bulgar și, datorită superiorității lor din toate punctele de vedere, au reprezentat un factor primordial în viața socială, culturală și economică a provinciei;
Congresul de la Berlin, din 1878, a dat Dobrogea României nu pentru că aceasta ar putea invoca anumite drepturi asupra provinciei, ci pentru că era văzută ca o garanție pentru libertatea navigației pe Dunărea de Jos și o barieră în calea aspirațiilor cuceritoare ale Rusiei țariste;
În Marele Război actual (Primul Război Mondial n. n.), România nu și-a îndeplinit obligațiile pe care Marile Puteri le-au impus în 1878, dezertând din postul ei de „santinelă a Dunării” și oferindu-se ca mercenar pentru veleitățile imperialiste ale Rusiei în Balcani, cauzând în acest fel distrugerea provinciei dobrogene și condamnând la mizerie și suferință mii de familii dobrogene;
Românii au recunoscut ei înșiși, în 1878, că Dobrogea nu le aparține din punct de vedere istoric și nu vor să o accepte.
În cursul celor 38 de ani de dominație în Dobrogea, românii nu și-au îndeplinit promisiunile pe care Regele Carol I le-a făcut în mod solemn populației dobrogene în declarația sa din 14/26 noiembrie 1878 și au supus populația unui regim intolerabil, care a reprezentata nu numai negarea celor mai elementare drepturi ale omului, dar au suprimat și egalitatea civilă de care populația se bucura sub dominație otomană. Românii au privat populația indigenă de cea mai mare parte a proprietății funciare care a fost împărțită coloniștilor români (…), au atentat la libertatea religioasă a bulgarilor „schismatici” pe care i-a forțat să renunțe la biserica lor națională și să recunoască jurisdicția statului român.
Populația Dobrogei a primit cu bucurie armatele bulgare și aliate, care i-a adus libertatea și dreptatea, bucurându-se să fie eliberată de sub jugul politic și spiritual al României;
Populația Dobrogei, fără distincție de religie și naționalitate, se va bucura, sub administrația bulgară, de toate drepturile și libertățile cetățenești, fiind pusă sub protecția Constituției bulgare , care îi va garanta dezvoltarea în toate domeniile.

Congresul a decis, în unanimitate, următoarele:
-Încorporarea imediată a Dobrogei, până la Gurile Dunării, în Bulgaria;
-Declară că populația Dobrogei nu va mai accepta întoarcerea dominației românești și va lupta, chiar cu arma în mână, împotriva oricărei amenințări străine la adresa drepturilor și libertăților ei;
-Solicită guvernului bulgar și întregului popor bulgar să sprijine și să apere cauza justă a Dobrogei;
(Urmează semnăturile a 247 de delegați, reprezentând 124 de orașe și sate)

Și, totuși, câteva precizări se impun. Să spunem că acesta este punctul de vedere al unui document bulgăresc din epocă, o epocă în care ne aflam în tabere opuse în Primul Război Mondial, iar Dobrogea nu se mai afla sub administrație românească.