“Cum să fie Iorga tentat de fascism, dacă fasciștii l-au asasinat?” – aceasta este una întrebările principale la care a răspuns luni Georgiana Țăranu, asistent universitar al Facultății de Istorie și Științe Politice (FISP) din cadrul Universității ”Ovidius” din Constanța , în timpul lansării cărții sale, “Nicolae Iorga și seducția fascismului italian”.
Volumul prezentat în Sala Senatului a universității abordează relația complicată dintre istoricul Nicolae Iorga și ideologia extremistă a Italiei lui Benito Mussolini, rezultatul unei munci de cercetare de 14 ani care a dus-o pe autoare până în arhivele Vaticanului și a fost prezentat de istoricul Florin Anghel, din cadrul FISP, și istoricul britanic Dennis Deletant. Evenimentul a fost moderat de istoricul Daniel Citirigă, decan al FISP.
Dezbaterea de aproape o oră și jumătate a fost ca un adevărat labirint al paradoxurilor cărora vorbitorii și cei peste 120 de spectatori au trebuit să le dea de cap: Cum a ajuns un “monstru al erudiției” precum Iorga, inclus pe lista de 500 polimați occidentali a istoricului britanic Peter Burke și dur critic al violenței politice, să fie fascinat de regimul criminal al lui Mussolini? Cum a putut un gânditor naționalist român să laude aproape la ordinea zilei un dictator străin care încuraja discursul revizionist al Ungariei? Și cum de a auzit atât de puțină lume de această latură a istoricului cunoscut în principal pentru opoziția sa față de fasciștii români, care l-au și asasinat?
“Legenda vie” cu un sfârșit violent
La drept vorbind, faptul că simpatia lui Iorga pentru Italia fascistă este “aproape necunoscută, chiar și printre istorici” este motivul principal pentru apariția volumului, explică Georgiana Țăranu: “Ce mi-am dorit a fost, înainte de orice, să acopăr un gol… să redau biografiei politice a lui Iorga această dimensiune trecută cu vederea”.
Printre explicațiile pentru această situație, amintește ea, se numără statutul greu de egalat al lui Iorga în memoria colectivă: Cu o productivitate greu de imaginat și aproape omniprezent în viața publică a României interbelice, el a devenit, practic, o legendă încă din timpul vieții, curtat în Occident, inclusiv de autoritățile italiene și franceze, dar în același timp cunoscut chiar și de oamenii care trăiau în mediul rural. Influența lui Iorga asupra generației sale, cultivată ulterior de comuniști în scopuri propagandistice, se resimte până în prezent, inclusiv prin faptul că fața sa este pe cea mai des folosită bancnotă.
Iar această imagine “idealizată”, a amintit istoricul Florin Anghel, a fost întărită de circumstanțele tragice ale morții sale: asasinarea sa în 1940 de către un comando al Gărzii de Fier.
Portretul intelectualului care și-a găsit sfârșitul în mâinile legionarilor fasciști pare, astfel, să intre în contradicție cu concluzia trasă de Georgiana Țăranu: „Nu va fi niciodată într-adevăr fascist, dar va fi puternic sedus de fascism”.
O generație sedusă de extremism
Pentru a răspunde acestui paradox, istoricul Dennis Deletant, autor al celei mai apreciate istorii a României și Doctor Honoris Causa al Universității ”Ovidius” din Constanța, a explicat faptul că, deși afinitatea lui Iorga pentru dictatura lui Mussolini “pare plină de contradicții și incompatibilități”, ea nu este, în realitate, atât de stranie pentru contextul istoric în care s-a format.
- „Relația lui Iorga cu fascismul italian nu vorbește doar despre el, ci despre o întreagă generație. Iorga a fost tipic pentru acea parte din tinerii intelectuali formați la Iași, la finalul secolului al XIX-lea, seduși întâi de socialism, apoi de naționalismul antisemit”, a citat istoricul britanic din lucrarea Georgianei Țăranu.
În acest context, profesorul Florin Anghel a adus în discuție faptul că Nicolae Iorga nu era nici pe departe cel mai mare apărător al regimurilor totalitare în România interbelică.
- „Spre deosebire de alți lideri, și îl dau exemplu pe Octavian Goga (…) Spre deosebire de aceștia, Iorga nu s-a transformat într-un militant. El nu a fost un activist sau un partizan decisiv al fascismului italian sau al oricărui alt totalitarism. Seducția despre care doamna Țăranu vorbește este, mai degrabă, o realizare afectivă decât decizională”.
Georgiana Țăranu a ținut să amintească, însă, un element important: Chiar dacă nu a ajuns la stadiul de a milita pentru fascism, Iorga a continuat să-i ia public apărarea lui Mussolini chiar și în unele momente în care fascismul italian devenise nefrecventabil în toată Europa.
Ea amintește, îndeosebi, de invazia italiană a Etiopiei (1935-1936), când istoricul român a continuat să-l legitimeze pe dictator, pe care îl descria în termeni elogioși și îl considera un caz unic, moștenitorul unei “tradiții tiranice” a statelor medievale italiene, separat de dictatorii și extremiștii pe care îi critica de fel.
Aceste eforturi ale lui Iorga de a legitima regimul lui Mussolini, care i-au făcut pe unii contemporani să se întrebe dacă nu cumva a fost plătit să facă asta, nu au trecut neobservate nici la Roma, adaugă ea:
- “Când m-am dus la arhivele de la Vatican și cele ale regimului fascist de la Roma, a fost cea mai interesantă parte… mi-am putut confirma ipoteza: faptul că nu doar Iorga a susținut regimul, ci și regimul l-a curtat intens, intens, intens! (…) Există rapoarte care spun: <<Trebuie să îl ținem pe Iorga aproape de noi, este cel mai important și cel mai influent, ar fi bine să-l avem de partea noastră!>>”
Astfel, în cuvintele profesorului Florin Anghel, istoricul român ar fi ajuns un instrument “mediocru și ridicol, utilizat la nevoie și doar la nevoie de fascismul italian pentru obținerea de avantaje la București”.
Cele aproape 90 de minute de dezbatere care au precedat sesiunea de autografe au creat o imagine mult mai complexă a unui om văzut de mulți ca un adevărat colos al istoriei, aproape imun analizei critice care a făcut posibilă scrierea volumului al cărui scop nu este „o demitizare de dragul demitizării, ci un exercițiu de gândire critică care să ne protejeze împotriva manipulării istoriei”, în cuvintele Georgianei Țăranu.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
