Dinamica evenimentelor desfășurate în ultimele zile în vecinătatea răsăriteană a Uniunii Europene nu mai lasă loc de nici o interpretare. Faptul că terorismul și posibilitatea extinderii războiului din estul Ucrainei la o scară regională țintesc într-un mod conjugat în valorile de pace, libertate și democrație constituie o constatare indubitabilă și incontestabilă.
Acești noi ,,vecini’’ ai Europei, deși la prima vedere nu par a avea o tangență comună și, implicit, nici un scop comun, comit crime împotriva umanității prin execuții, decapitări, lansări de rachete și lupte de gherilă. În contextul în care țintele acestor două fenomene sunt chiar europenii, Europa este condamnată să-și schimbe palida poziție de condamnare verbală a atrocităților și să-și asume, așa cum a făcut-o SUA după 11 septembrie 2001, declarația de război care i-a fost adresată de noile provocări ale deceniului. O altă alternativă nu există din moment ce în joc este pusă în primul rând însăși ideea de europenism, apoi cea de securitate teritorială.
Senzația vie a faptului că Europa este o ,,cetate asediată’’
Ca european, nu pot decât să afirm că recentele știri mi-au declanșat o stare de alertă prin care simt pretutindeni fiorul amenințării la adresa vieții mele. Războiul și terorismul nu își aleg țintele umane, de aceea, având simțul responsabilității și conștiința momentului în care trăiesc, mă simt legat direct de aceste fenomene. A argumenta însă că amenințările actuale la adresa Europei poartă un caracter abstract, sunt temporare și regionale ar însemna comiterea unei greșeli fatale. În cazul de față, terorismul și războiul din răsărit lovesc în identitatea de european și nu în identitatea națională. Dacă cetățeanul ceh sau austriac se simte în siguranță, acest fapt nu implică siguranța sa ca european.
Europa este amenințată în ansamblul său ca model civilizațional. Vest-europenii trăiesc cu presiunea psihologică a iminenței noilor atacuri teroriste. Această stare este amplificată zilnic de peisajul militarilor și a forțelor de securitate mobilizate în cele mai importante orașe din Franța și Belgia. Dislocați până și sub grinzile instituțiilor europene din Bruxelles, acești militari parcă cheamă camarazii lor politici să se alăture prin fapte concrete împotriva terorismului.
În același timp, est-europenii trăiesc cu aceeași intensitate și îngrijorare o puternică stare de insecuritate. Probabilitatea extinderii războiului de secesiune a regiunilor Donetsk și Lugansk a alertat țările din imediata vecinătate a conflictului și a Rusiei. Păstrând proaspăt în minte motivul izbucnirii conflictului din estul Ucrainei, țările Baltice se simt vizate direct de acest război prin găzduirea unor minorități însemnate de ruși care poate deschide poarta unor evoluții imprevizibile în relațiilor lor cu Rusia.
Republica Moldova are toate motivele să se considere un butoi cu pulbere care poate exploda după scenariul ucrainean. Tragerea unui foc în Transnistria ar echivala cu aprinderea fitilului și, având o societate scindată în privința vectorilor de integrare, Moldova ar putea dispărea ca stat în cazul declanșării unui conflict similar cu cel din țara vecină. România cu litoralul său aflat la circa 300 km de Crimeea și Polonia cu via memorie a împărțirilor sale teritoriale toate aranjate cu participarea Rusiei, și-au ridicat pulsul de alertă prin asumarea rolurilor centrale de stopare a ,,ieșirii ursului din taigaua sa’’ ca state membre NATO.
În aceste condiții, terorismul atestat în vestul continentului european și agresiunea Rusiei din estul său își dau mâna prin încercuirea Europei printr-un semi-inel ce se întinde dinspre nordul magrebian către Orientul Mijlociu ajungând în centura de est a țărilor Parteneriatului Estic. Libia, țară măcinată de război civil, poate deveni în scurt timp un teren fertil pentru expansiunea grupurilor teroriste Al-Quaida și Statul Islamic din Irak și Siria.
Experiența constituirii Statului Islamic demonstrează că instabilitatea internă din unele state arabe generează consecințe imprevizibile, aproape în totalitate favorabile apariției extremismului islamist. Cum tendințele de expansiune a Statului Islamic sunt legate de Libia, terorismul se poate ramifica strângând continentul european dinspre sud. Având o posibilă verigă de extindere spre vest, Statul Islamic își poate reactiva o nouă bază în direcția nord-vest, Cecenia și Daghestan, zone extrem de apropiate de punctele de conflict Lugansk și Donețk din Ucraina. Dovada acestui fapt o reprezintă înrolarea unui lider islamist cecen în Statul Islamic urmate de câteva tentative de destabilizare a capitalei Ceceniei Groznîi prin atentate cu bombă.
Încercuirea Occidentului poate fi și mai puternică ca urmare a atestării unei instabilități politice în unele state din Golful Persic. În această zonă, Occidentul și-a pierdut poziția în Yemen după demisia în bloc a guvernului și președintelui de orientare pro-occidentală, țară unde s-a antrenat militar unul din autorii masacrului de la Charlie Hebdo și care este intens vizată de Statul Islamic. Totodată, moartea monarhului Abdullah al Arabiei Saudite ar putea diminua din cooperarea saudito-occidentală în cazul în care noul monarh ar implementa strategii diferite de politică externă față de predecesorul său.
Măsurile adoptate de UE în lupta contra terorismului
Marșul solidarității desfășurat la Paris prin participarea șefilor de stat și de guvern din întreaga lume ca urmare a atentatelor teroriste comise la 7 ianuarie în sediul publicației satirice ,,Charlie Hebdo’’ a emis un semnal clar cel puțin la nivel european că în curând vor fi adoptate măsuri instituționale de luptă împotriva terorismului.
Întrunirea la 19 ianuarie a Consiliului de Miniștri ai Afacerilor externe ai statelor UE a reprezentant prima ocazie de răspuns și reacție a UE cu privire la combaterea terorismului de la momentul producerii masacrului de la Paris. Înaltul reprezentant pentru Securitate și Afaceri Străine al UE, Federica Mogherini a prezentat măsurile de comun acord pe care statele UE au convenit să le implementeze în acest sens. Fără a pune în discuție legea ,,Big Brother’’ pe care Consiliul a lăsat-o la discreția guvernelor naționale care urmează să decidă independent soarta acesteia, rezultatul întrunirii a constat în expunerea unor decizii care împreună coagulează o strategie de luptă împotriva terorismului. Astfel, Mogherini a expus următoarele măsuri:
1) relansarea planului registrului pasagerilor curselor aeriene;
2) adoptarea strategiei de combatere a finanțării terorismului;
3) împărtășirea informațiilor între serviciile secrete ale UE cu cele ale Asiei și Africii;
4) sporirea nivelului de cooperare ale UE cu țările arabe, inclusiv Turcia, Egipt și Yemen;
5) înființarea pe lângă misiunile diplomatice ale statelor UE a funcției de atașat pentru probleme de securitate.
În circumstanțele actuale, strategia enunțată de Consiliul UE la 19 ianuarie privind lupta împotriva terorismului este obstrucționată la nivel internațional de unele schimbări de atitudine față de UE atestate în rândul lumii musulmane. Dacă la nivel intern strategia va depinde de o bună cooperare a statelor și a instituțiilor europene, la nivel internațional UE va avea de înfrânt ampla mișcare ,,anti Charlie Hebdo’’ declanșată în unele state musulmane precum Pakistan, Afganistan, Republica Cecenia din cadrul Rusiei, Palestina sau Niger și în rândul comunităților de musulmani din țări democratice care au înlocuit sloganul ,,Je suis Charlie’’ cu ,,Je suis Muslim’’. Mai mult, despărțit de Rusia prin prăpastia crizei din Ucraina, Occidentul se vede izolat pe plan internațional în combaterea terorismului, fiind privat astfel de valorosul sprijin al Moscovei care, la rândul ei, resimte fiorii terorismului în Cecenia.
Executarea ostaticului japonez și asediul separatiștilor pro-ruși asupra orașului Mariupol – ultimele ofensive ale amenințărilor răsăritene
Desfășurate la o zi interval unul de celălalt, decapitarea unuia dintre cei doi japonezi ținuți ostatici de către Statul Islamic și asedierea celui mai mare oraș din estul Ucrainei controlat de Kiev Mariupol de către separatiștii pro-ruși prin lansarea de rachete ,,Grad’’ au redimensionat modul de tratare a acestor două amenințări.
Prin executarea lui Haruna Yukawa după ce guvernul nipon a refuzat să livreze cele 200 de milioane de dolari grupării teroriste, Statul Islamic a emis declarație de război și celui de-al treilea pilon al lumii occidentale, Japonia. În acest sens, Statul Islamic a demonstrat că politica sa de răzbunare pe SUA și statele europene care au comis ingerințe în lumea musulmană și în special în cea arabă nu este decât o perdea de fum. Japonia, care prin definiție și constituțional a scos războiul înafara legii după cel de-al doilea război mondial este, așa cum am mai spus, o victimă aleasă de Statul Islamic pentru că aparține lumii occidentale și nu pentru că a intervenit în lumea musulmană. Cazul Japoniei reconfirmă ideea conform căreia terorismul a declarat război ideii de occidentalism și nu separat statelor ce aparțin Occidentului.
Asediul declanșat de separatiștii din Lugansk și Donețk asupra orașului Mariupol aduce în aceiași măsură o redimensionare a conflictului din Ucraina. Mimată de interesul strategic al Rusiei de a-și asigura un cordon terestru către peninsula anexată Crimeea, această operațiune ce prevestește extinderea războiului purtat de separatiști spre sud-estul Ucrainei, reprezintă la propriu un act de terorism. Soldată cu nu mai puțin de 30 de victime civile, ofensiva forțelor susținute de Moscova constituie încă o confirmare a caracterului terorist al organizațiilor Lugansk și Donetsk care au îndoliat Ucraina în ultimele zile de mai multe ori.
Apelul pană acum neauzit al premierului ucrainean Iațeniuk adresat partenerilor occidentali ai Ucrainei de a recunoaște republicile independente Donețk și Lugansk drept organizații teroriste aduce un mesaj extrem de important comunității euro-atlantice. Acesta sugerează că există un singur terorism, cel care comite crime, indiferent că acestea sunt comise în vestul Europei sau în est, că sunt 12 sau 30. UE nu are ,,terorismul său’’ și Ucraina ,,terorismul său’’. Până la urmă, victimele atentatelor de la Paris nu sunt oare egale cu cele de la Donețsk sau Mariupol?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
