“De ce se apără armata română la 300 de kilometri în interiorul țării?”: Regionalizarea României, dezbătută la Universitatea “Ovidius” din Constanța

“De ce se apără armata română la 300 de kilometri în interiorul țării?” – aceasta este una dintre întrebările fundamentale ridicate vineri, la Universitatea Ovidius din Constanța, în cadrul unei dezbateri aprinse care a luat naștere în jurul lansării cărții “Regionalizarea: Către un model de bună guvernanță a României” (Polirom, 2023).

Lansarea de la Constanța a volumului coordonat de cercetătorii moldoveni Alexandru L. Cohal, Dorin Dobrincu și George Țurcănașu a fost făcută în fața unei audiențe de peste 80 de persoane, în Sala Senatului a Universității, și este cea mai recentă lansare dintr-un “tur de forță” care i-a purtat pe autori la Iași, București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Arad, Timișoara, a declarat Daniel Citirigă, prodecanul Facultății de Istorie și Științe Politice (FISP) a UOC și moderatorul dezbaterii. 

Cartea a fost prezentată de către coordonatorii Alexandru Cohal și Dorin Dobrincu, precum și cercetătorul Mihai Chiper, cu intervenții din partea istoricului Florin Anghel, profesor în cadrul FISP, precum și prof. univ. dr. habil Angelo Mitchievici, profesor la Facultatea de Litere.

Scopul volumului a fost relatat succint de către Alexandru Cohal, ale cărui contribuții s-au concentrat pe explicarea inegalităților sociale care pot fi observate între regiunile istorice ale României. În acest sens, el a ținut să puncteze faptul că, din multe puncte de vedere, cum ar fi nivelul de educație, rata de angajare și păstrarea resurselor umane în teritorii, Moldova este printre cele mai slab dezvoltate regiuni ale României, fapt evidențiat de acesta prin faptul că “unul din patru migranți este din Moldova”. 

Profesorul a ținut, totuși, să amintească că această analiză nu are rolul de a crea o ruptură între regiuni sau de a nega aspectele pozitive ale modelului de țară “care funcționează, care ne-a adus împreună în secolul al XIX-lea”, ci de a identifica împreună vulnerabilitățile existente, dar și soluții.

• “Efortul nostru intelectual și al colaboratorilor noștri, al multor profesori pe care i-am chemat la arme, a fost acela să înțelegem: Cum suntem aici? Cum am ajuns în acest punct?”

A preluat cuvântul și istoricul Mihai Chiper, care a început cu o scurtă trecere în revistă a apariției mișcărilor regionaliste moldovene, primele din istoria României de altfel, după care a ridicat o problemă diferită: cea a apărării naționale, care, argumentează cercetătorul, lasă Moldova într-o poziție vulnerabilă. 

Istoricul a explicat că, pentru o lungă perioadă de timp după Războiul de Independență a României (1877-1878), modelul defensiv principal al autorităților a fost “strategia centrului care trebuie apărat”, iar acesta cuprindea, practic, doar Muntenia.

Această paradigmă de apărare, adaugă el, a fost reluată după 2014, iar în anii recenți, cele mai multe exerciții militare de apărare s-au desfășurat chiar în zona liniei Focșani-Nămoloasa-Galați, fortificată de Carol I în perioada 1883-1885. 

O asemenea strategie de apărare ar lăsa Moldova temporar vulnerabilă în cazul unui atac, cel puțin până la sosirea aliaților NATO, și este neconstituțională, deoarece nu ia în calcul integritatea teritorială a întregii țări, a afirmat Mihai Chiper, care și-a încheiat intervenția o întrebare: “De ce se apără armata română la 300 de kilometri în interiorul țării?”

Importanța privirii în ansamblu a problemelor României pentru abordarea problemelor cu care se confruntă fiecare regiune în parte a fost punctată de către Dorin Dobrincu, care punctează faptul că “inclusiv problemele Moldovei nu pot fi rezolvate, problemele mari adică, dacă nu se rezolvă, de fapt, problemele României”.

La drept vorbind, lucrarea se află la granița dintre întreprindere academică și activism civic, adaugă istoricul. Atât el, cât și ceilalți doi coordonatori ai lucrării, sunt membri fondatori ai ONG-ului “Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, iar cartea nu își propune doar să informeze cititorii despre probleme de securitate, inegalitate socială sau corupția și incompetența clasei politice în ultimele decenii, ci și să încurajeze dezbaterea constructivă

Astfel, perspectiva dobrogeană a dezbaterii a fost prezentată de istoricul Florin Anghel, care s-a concentrat pe traiectoriile istorice și instituționale diferite urmate de cele două regiuni începând de la jumătatea secolului al XIX-lea. 

În privința Dobrogei, după momentul 1878, aceasta a devenit un adevărat “aspirator de bani publici”, iar atenția deosebită pe care a primit-o din partea statului a adus o regiune slab populată, lipsită de orașe și infrastructură, care nu avea practic nimic de oferit, la rangul de reședință regală în doar câteva decenii, explică istoricul.

Inclusiv elemente definitorii la ora actuală ale regiunii, cum ar fi Portul Constanța, Podul de la Cernavodă, construirea stațiunii Mamaia și apariția turismului modern, sunt rezultate ale proiectelor de dezvoltare promovate de stat în perioada dintre 1878 și începutul Primului Război Mondial.

În acest context, “spre deosebire de Moldova, de Transilvania, de regiuni ale Munteniei, este cel mai puternic argument istoric al politicilor centralizatoare de dezvoltare și modernizare promovate de stat”, a încheiat Florin Anghel.

Natura complicată a discuției a dat naștere unei dezbateri aprinse, de peste o oră, în care membrii audienței au înaintat diferite probleme, de la îngrijorări legate de costurile necesare regionalizării la întrebări despre fezabilitatea acesteia în contextul internațional actual.

Istoricii sunt deja obișnuiți cu reacții puternice și scepticism din partea publicului, a declarat Mihai Chiper pentru Info Sud-Est.

• “Peste tot, lumea e curioasă să afle niște lucruri noi despre sisteme noi. Regionalizare e o provocare pentru toți, inclusiv pentru cei care care nu sunt de acord, fiindcă se confruntă deodată cu o situație neprevăzută: “Dar oare aș putea trăi în acel model propus de domnii respectivi? … de multe ori răspunsul poate fi negativ. Dar se produc periodic revelații printre cei care audiază. Oameni care nu și-au pus niciodată întrebările așa cum le-am pus noi le consideră valide”

Evenimentul de peste două ore și jumătate s-a încheiat cu o sesiune de autografe din partea autorilor.