De ce nu a fost victoria socialistului António Seguro în Portugalia atât de “zdrobitoare”: Cum s-a strecurat extrema dreaptă într-o țară considerată imună la asta / Corupția și contextul economic

Mare parte a presei internaționale a scris, luni, despre victoria “zdrobitoare” a socialistului António José Seguro în fața candidatului de extremă dreapta André Ventura la alegerile prezidențiale din Portugalia. Cu peste 66% din voturi, Seguro a obținut un rezultat istoric, însă victoria mult mai importantă a fost cea a extremei drepte: partidul Chega, întemeiat de Ventura, a crescut în câțiva ani de la o forță marginală la statutul de principal partid de opoziție al țării, un scenariu care până acum câțiva ani era de neconceput în Portugalia, una dintre puținele țări europene considerate “imune” la politicile de extremă dreapta.

Ce trebuie să știi:

• António José Seguro a câștigat alegerile prezidențiale de la început de februarie cu peste 66%, dar victoria sa a fost în mare parte rezultatul unui vot anti-extremă dreapta, nu al unei susțineri entuziaste pentru agenda sa politică.
  
• André Ventura, liderul extremei drepte, a obținut aproximativ 33% din voturi, un rezultat aproape de neconceput pentru un politician radical în Portugalia până la acest moment.
  
• Partidul de extremă dreapta Chega, înființat de Ventura în 2019, a crescut spectaculos în doar câțiva ani: de la 1% din voturi și un singur deputat în parlament în 2019 la principalul partid de opoziție, cu peste 23% din voturi la parlamentarele din 2025.
  
• Ascensiunea Chega se bazează în mare parte pe nemulțumirea profundă față de partidele tradiționale ale țării, pe teme precum corupția, salariile stagnante și imigrația, dar și pe retorica agresivă și personalitatea polarizantă a lui Ventura.
  
• Portugalia a fost considerată mult timp o „excepție” europeană imună la politicile de extremă dreapta după Revoluția Garoafelor din 1974, care a îndepărtat regimul dictatorial care a preluat puterea în țară în 1933, sub conducerea lui António de Oliveira Salazar.
  
• Reușita lui Ventura vine după ce ani de zile de crize politice, scandaluri de corupție și instabilitate guvernamentală au erodat masiv încrederea publică în partidele tradiționale.
  
• Problemele economice structurale sunt severe: Portugalia are, de un deceniu, a doua cea mai mare rată de creștere a prețurilor la locuințe și a chiriilor din UE, salariul mediu brut este cu aproape 50% sub media europeană, în vreme ce prețurile pentru majoritatea bunurilor sunt cu doar 13-14% sub media UE.
  
• Deși Chega promite soluții radicale, multe dintre propunerile sale sunt fie neconstituționale, fie fără acoperire financiară clară, potrivit mai multor analize independente.
  
• Victoria lui Seguro este mai degrabă o amânare a problemei, nu o rezolvare a ei: electoratul a oferit partidelor tradiționale o ultimă șansă de a livra rezultate concrete înainte ca extrema dreaptă să devină și mai puternică.

Votul anti-Ventura

Un fapt deosebit de important legat de victoria dominantă a lui Seguro este că aproape toate voturile pe care le-a primit în plus în cel de-al doilea tur nu au fost neapărat un semn de susținere directă pentru el sau politicile Partidului Socialist al său, ci mai degrabă un vot anti-Ventura. 

În primul tur al alegerilor prezidențiale, din ianuarie, Seguro ieșise pe primul loc cu puțin peste 31% din voturi, adică puțin peste 1,7 milioane. Ventura era, însă, pe locul al doilea, cu puțin peste 1,3 milioane de voturi, o diferență de aproape opt puncte procentuale între cei doi. 

În cadrul celui de-al doilea scrutin, candidatul de extremă dreaptă a obținut un rezultat similar – a crescut de la 1,3 milioane la 1,7 milioane de voturi. Seguro, pe de altă parte, a absorbit aproape toate voturile venite de la cei nouă candidați care au fost eliminați din cursă – o colecție de personaje cu politici și discursuri diverse, de la independentul Henrique Gouveia e Melo, un fost militar de carieră care promitea “independență și stabilitate” conform El Pais, la comunistul António Filipe, al cărui discurs s-a bazat pe denunțarea “sistemului capitalist ca fiind cauza principală a nedreptății, inegalității și exploatării” și pe ideea că Portugalia nu a reușit să profite de oportunitățile Revoluției din 1974, care a răsturnat regimului autoritar de dreapta Estado Novo.

Susținătorii tuturor acestor candidați au avut, în esență, un singur lucru în comun: Dorința ca Ventura, candidatul de extremă dreapta, să nu devină președinte. În acest context, nu este de mirare faptul că au ales să-l susțină pe Seguro, a cărui campanie s-a bazat în principal pe promisiunea că va menține “stabilitatea” în țară și independența scaunului prezidențial – cea mai importante promisiune a sa, reiterată într-un interviu pentru RTP Noticias cu o săptămână înainte de al doilea tur, a fost “loialitatea instituțională”, urmată de ideea că va obține rezultate în timp ce colaborează, totuși, cu guvernul minoritar de centru-dreapta al țării. În propriile sale cuvinte: „Nu văd Președinția Republicii ca pe un loc de opoziție față de Guvern”.

Seguro a fost, astfel, varianta “sigură” pentru oricine nu își dorea un președinte extremist, iar frontul moderat a reușit să blocheze victoria lui Ventura, dar nu i-a oprit complet ascensiunea în ochii electoratului – candidatul “anti-sistem” care a câștigat votul a peste 1,7 milioane de voturi cu mesaje precum “Portugalia nu este Bangladesh” a obținut un rezultat mai puternic decât orice alt politician de extremă dreapta de la prăbușirea regimului în 1974, în contextul în care partidul său, Chega, a ajuns al doilea cel mai mare pol politic al țării la cinci ani de la înființare.

Ascensiunea lui André Ventura și a partidului Chega

Partidul Chega, înființat în 2019 de către Ventura, urmează tiparul clasic al unei mișcări populiste de extremă dreapta, construită pe fundația unui sentiment general de nemulțumire față de sistemul politic și partidele tradiționale, de unde și numele formațiunii politice – Chega!, sau “Ajunge!” în română. 

Întreaga identitate a partidului este puternic conectată de personalitatea lui Ventura, fondatorul partidului, explică Radio Renascenca, iar programul Chega este bazat pe trei piloni simpl, explicați în programul electoral “Salvarea Portugaliei” și broșura “100 de măsuri” publicată în 2020, pe vremea când Chega abia intrase în parlament cu 1% din voturi:  promisiunea revenirii la “lege și ordine”, în special în ceea ce privește aplicarea legii împotriva infractorilor străini și din comunități minoritare, controlul imigrației scăpate de sub control și lupta anticorupție. Aceste trei puncte au rămas consistente pe parcursul ultimilor ani, pe măsură ce Chega a evoluat dintr-o formațiune politică de importanță marginală în opțiunea politică principală pentru o treime din electoratul portughez.

Această ascensiune rapidă s-a bazat, în mare parte, pe popularitatea și retorica agresivă a lui Ventura. Jurist de profesie, dar devenit apoi prezentator TV, Ventura a intrat în politică în 2017, când a fost ales consilier local în consiliul orașului Lores, din partea Partidului Social Democrat, partidul de centru-dreapta al Portugaliei. Ventura a părăsit, însă, PSD-ul și s-a retras din funcție la mai puțin de un an de la alegeri, în principal din cauza unui conflict cu conducerea partidului cauzat de campania sa electorală extrem de controversată, marcată de comentarii discriminatorii la adresa comunității rome, notează ziarul portughez Correio de Manha.

În 2019, partidul lui Ventura și-a început drumul fără vreo victorie remarcabilă – abia a reușit să intre, cu puțin peste 1% din voturi și cu un singur loc câștigat, în Adunarea Republicii, parlamentul unicameral al Portugaliei, care are în total 230 de membri. 

În următorii ani, însă, Chega nu a făcut decât să crească gradual în ochii electoratului, cu o serie de victorii importante:

• Octombrie 2020: Prima victorie locală semnificativă. Chega a câștigat două locuri în Adunara Regională din Azores, una din regiunile autonome ale țării, scrie RTP Acores.

• 2021: Ventura a ieșit pe locul al treilea la alegerile prezidențiale din acel an, cu aproape 12% din voturi, în vreme ce partidul său a căștigat 19 locuri în consiliile locale/municipale din țară în cadrul alegerilor locale.

• Ianuarie 2022: După ce Adunarea Republicii a respins bugetul guvernamental stabilit la finalul lui 2021 și președintele Marcelo Rebelo de Sousa a dizolvat parlamentul. Partidul Socialist a câștigat majoritatea absolută în alegerile anticipate care au avut loc ulterior și a instaurat un guvern condus de premierul Antonio Costa, însă Chega s-a dovedit a fi cel mai mare câștigător: după doi ani, a trecut de la un singur deputat în parlament la 12, cu puțin peste 7% din voturi. A devenit, astfel, al treilea cel mai mare grup din parlament, scrie RTP Noticias.

• 2024: Președintele Sousa a dizolvat din nou parlamentul după demisia premierului Antonio Costa, implicat într-un un scandal național de corupție. Chega rămâne pe locul al treilea în cadrul alegerilor anticipate din acel an, dar crește de la 12 locuri la 50, cu puțin peste 18% din vot. Alianța Democrată, o coaliție de centru-dreapta, a câștigat alegerile, dar nu a reușit să obțină peste 50% din vot, ceea ce a dus la formarea unui guvern minoritar condus de premierul Luis Montenegro, amintește Swissinfo.ch.

• Februarie 2025: O investigație a ziarului Correio de Manha a arătat că premierul Luis Montenegro încă avea legături directe cu o companie de consultanță condusă de soția sa, care lucra inclusiv cu unii clienți care puteau beneficia de pe urma activităților sale politice – un conflict de interese care încălca Codul de Conduită semnat tot de guvernul său, amintește CdM

• Martie 2025: În ciuda lipsei unei urmăriri penale, guvernul Montenegro se prăbușește pe fondul scandalului, în urma unui vot de neîncredere din partea Parlamentului. În consecință, președintele Sousa a dizolvat parlamentul pentru treia oară de la preluarea mandatului.

• Mai 2025: În cadrul alegerilor parlamentare anticipate, Adunarea Democrată a reușit să recâștige primul loc și să formeze un nou nou guvern minoritar, condus tot de Montenegro. În același timp, Chega a câștigat încă 10 locuri în parlament și a ajuns principalul partid de opoziției din parlament, 23% din vot.

• Ianuarie-februarie 2026: În cadrul alegerilor prezidențiale pe care presa portugheză le-a descris drept “contaminate” de ultimele alegeri parlamentare și de criza politică din ultimele luni, André Ventura obține, în final, 33% din voturi – cu peste 10 puncte procentuale peste rezultatul partidului său la alegerile din mai și de de departe cel mai bun rezultat obținut de un politician de extremă dreapta de la revoluția din 1974: peste 1,7 milioane de voturi. 

Una peste alta, în cei aproape șapte ani de la înființarea partidului Chega, Portugalia a trecut prin patru runde diferite de alegeri parlamentare, două scandaluri semnificative și prăbușirea unui guvern minoritar care a fost înlocuit de… același guvern, practic. Iar toate acestea au avut loc în timp ce țara se confruntă cu una dintre cele mai dure situații economice din UE, în ceea ce privește costul vieții pentru cetățenii obișnuiți.

În ultimul deceniu, de pildă, prețul unei locuințe a crescut cu 169% în Portugalia – de aproape trei ori mai mult decât media europeană (63%). La acest capitol, singura țară UE mai puternic afectată este Ungaria, arată ultimele date Eurostat.

În aceeași perioadă, țara a înregistrat și o creștere semnificativă a chiriilor în cele mai importante centre urbane și turistice: peste 94% în capitala Lisabona, spre exemplu, arată Reuters.

Între timp, salariul brut mediu în Portugalia a ajuns la aproximativ puțin peste 20.000 de euro pe an la finalul lui 2025, aproximativ jumătate din media UE de aproape 40.000 de euro, conform celor mai recente date Eurostat.

Problema este că prețurile pentru produsele de consum (alimente, utilități, serivicii medicale, etc) sunt cu doar 13,3% mai mici în Portugalia decât media UE, conform celor mai recente date Eurostat, publicate tot la finalul lui 2025.

Date fiind crizele ultimilor ani, nu este de mirare nici faptul că încrederea portughezilor în sistemul politic actual este extrem de scăzută: partidele politice tradiționale se bucură de un nivel de încredere de aproximativ 18% în rândul populației, arată cele mai recente date OECD. Important de amintit este și faptul că aceste date sunt valabile pentru 2023, înainte de prăbușirea guvernului Montenegro și de ultimele alegeri.

În ceea ce privește corupția, 9 din 10 portughezi o văd ca fiind “răspândită pe scară largă” în țara lor – singurele țări UE care depășesc acest prag de neîncredere sunt Slovacia, Portugalia și Grecia, arată un sondaj din 2025 citat de Euronews, la puțin timp după alegerile parlamentare.

Pe deasupra, și valul de migrație din ultimii ani i-a nemulțumit pe mulți dintre portughezi: 68% dintre ei consideră că politica de imigrație a țării lor este prea permisivă, 67,4% sunt de părere că migranții comit mai multe infracțiuni decât restul populației, iar 68,9% cred că prezența migranților menține salariile mai scăzute, conform unui sondaj realizat de UE la începutul lui 2025.

Cum s-a strecurat extrema dreaptă într-o țară “sigură”

Majoritatea promisiunilor Chega se axează, în principal, pe problema corupției, pe imigrație și rezolvarea problemelor economice pentru portughezii de rând: Ventura a ajuns la pragul de 33% din vot cu promisiuni precum înăsprirea pedepselor și confiscarea averilor pentru politicieni acuzați de fapte de corupție, deportări “imediate” și crearea unui sistem de imigrație “exclusivist” care să permită doar accesul imigranților cu abilități care “servesc piața muncii din Portugalia”, pe lângă scăderi și scutiri de taxe pentru milioane de cetățeni în timp ce promite, în același timp, creșterea semnificativă a salariului minim pe economie până în 2029, arată o analiză RTP Noticias.

Multe dintre aceste promisiuni nu doar par dificil de îndeplinit, ci ar necesita schimbări sistemice pentru care partidul lui Ventura nu a prezentat un plan clar, cel puțin până acum. 

Pe plan economic, de pildă, analize realizate de Radio Renascenca, Diario de Noticias și Poligrafo, printre altele, au punctat faptul că reprezentanții Chega nu au explicat încă cum plănuiesc să plătească pentru salariile crescute și scutirile de taxe pe care le promit.

Alte promisiuni ale Chega, cum ar fi instituirea pedepsei pe viață pentru anumite crime, sunt neconstituționale, amintește Poligrafo.

Promisiunile nerealiste și retorica agresivă împotriva grupurilor minoritare și a străinilor nu este o surpriză din partea unui partid populist de extremă dreapta – ce este, în schimb, surprinzător, este faptul că un astfel de partid a ajuns, într-un timp atât de scurt, să capteze atenția unei treimi din electorat tocmai în Portugalia, o țară a cărei experiență cu un regim autoritar de dreapta s-a încheiat abia în 1974, odată cu Revoluția Garoafelor, care l-a îndepărtat de la putere pe Marcello José das Neves Alves Caetano, succesorul lui Antonio Salazar.

După cum explică Inés M. Pousadela, expertă în științe politice, într-o analiză pentru institutul Civicus, care monitorizează tendințele politice și starea societății civile în țări precum Portugalia, victoriile electorale recente ale Chega arată că Portugalia nu mai este una din “excepțiile” europene atunci când vine vorba de riscul ascensiunii extremei drepte.

Pentru Ines și alți experți, victoriile Chega din ultimii ani au marcat sfârșitul așa numitului “excepționalism” politic portughez, ideea că sistemul bipartid instaurat după Revoluția Garoafelor, dominat de Partidul Socialist de stânga și Partidul Social Democrat, de centru-dreapta, ar fi “imun” la o victorie politică semnificativă a extremei drepte.

Primul semn că această imunitate nu era asigurată a apărut în 2021, când Andre Ventura a ajuns pe locul al treilea în cadrul alegerilor prezidențiale, cu peste 12% din voturi. La acea vreme, presa internațională vorbea despre victoria “zdrobitoare” a președintelui

PSD Marcelo Rebelo de Sousa, un moderat de centru-dreapta care a menținut o relație amicală cu guvernul de stânga condus de premierul Antonio Costa.

Totuși, unii observatori internaționali deja avertizau că era “excepționalismului” portughez deja apusese. După cum puncta Mariana S. Mendes într-o analiză pentru London School of Economics and Political Science la începutul lui 2021, simplul fapt că sondajele de opinie arătau deja că Andre Ventura va obține peste 10% din voturi dovedea că nicio țară nu este “imună la tentația autoritarianismului și a populismului” de dreapta.

Următorii cinci ani nu au făcut decât să demonstreze că Portugalia era într-un pericol chiar mai mare decât se credea la vremea respectivă: într-un singur mandat prezidențial, Chega a crescut de la un partid de 1% la principalul partid de opoziție din țară, iar Ventura și-a triplat rezultatul anterior la urne și a intrat în turul al doilea al alegerilor din acest an.

Acum, António José Martins Seguro este într-o situație oarecum similară cu cea a lui Sousa: membru al Partidului Socialist de stânga, a câștigat peste 60% din vot în mare parte datorită disponibilității sale de a colabora cu guvernul de centru-dreapta condus de Luis Montenegro. A fost, practic, un nou vot pentru “stabilitate”, una din promisiunile sale principale de campanie. 

Dar poporul portughez a votat deja pentru stabilitate și moderație în ultimii ani – de patru ori la parlamentare și pentru a doua oară la prezidențiale, iar soluții reale pentru problemele precum prețurile extrem de ridicate pentru locuințe, salariile mici și nivelul ridicat de corupție nu au apărut – în fapt, instabilitatea și scandalurile ultimilor ani nu au făcut decât să erodeze încrederea publicului în partidele tradiționale.

În acest context, victoria lui António José Seguro în fața extremistului André Ventura nu ar trebui văzută ca o mare reușită a politicii moderate ci, în cel mai bun caz, o nouă șansă oferită de electoratul portughez partidelor politice tradiționale de a găsi soluții pentru probleme structurale care au apărut cu mult înainte de intrarea lui Ventura în politică. După performanța din ultimii câțiva ani, este posibil să fie chiar ultima șansă.