Cum citim Viktor Orban: în rusă sau în germană?

Înainte de vizita la Budapesta, pe 2 februarie, „Der Spiegel” ţinea să menţioneze pentru milioanele sale de cititori că „întreaga Europă este terifiată de extremişti iar Angela Merkel tocmai ce este obligată să se întâlnească cu unul dintre ei”. Toate gesturile publice ale cancelarului german, la scurta întâlnire cu prim ministrul Viktor Orban, au stabilit adevărul acestei situaţii. Liderul ungar a fost apelat doar cu formula onorabilă de „coleg” şi nu „prieten” cum obişnuiesc apropiaţii din politică. Mai mult ca sigur, spre satisfacţia noului ambasador al SUA care, în toate situaţiile după acreditare, a vorbit doar despre „un aliat”, nicidecum despre valoroasa „prietenie”.

Angela Merkel şi-a rezervat strict o oră pentru convorbiri, insistând ca în acest program să intre şi dejunul oficial. Dacă observi cu atenţie, lui Viktor Orban i s-a acordat mai puţin timp decât vizitării Marii Sinagogi din capitala Ungariei, un aspect care nu poate să nu lase loc la comentarii.

Cum a ajuns copilul teribil din 1989 al Europei Centrale să fie tratat cu atâta răceală tocmai de aliatul cel mai fidel al Ungariei? Atunci, strigătul „Ruşilor, plecaţi acasă!”, rostit cu mânie de tânărul lider FIDESZ a marcat începutul sfârşitului comunismului maghiar. La un sfert de secol după, deriva autoritară a regimului Viktor Orban şi a politicilor interne şi externe ale Ungariei, care l-au împins spre modelul rusesc al lui Vladimir Putin, este explicaţia majoră a unei izolări nemaiîntâlnite în istoria recentă a ţării.

Prim ministrul ungar ştie cine este Angela Merkel şi, mai ales, cunoaşte potenţa Germaniei în evoluţia economică a statului pe care îl conduce de trei mandate succesive. Ca să atenueze impactul sosirii lui Vladimir Putin la Budapesta, pe 17 februarie, „Viktator”, cum este apelat de opoziţie, nu s-a sfiit să declare public că Germania este compasul său în materie de politică externă. Mai mult, a ţinut să viziteze trupele NATO staţionate în Lituania, subliniind că Ungaria nu-şi doreşte o frontieră comună cu Rusia, după experienţa istoriei comuniste. Ministrul de Externe, Janos Lazar, l-a ajutat pe liderul guvernului şi a plusat, într-un interviu de pomină în săptămânalul „Figyelo”: din perspectiva Ungariei, se scrie acolo, cel mai important lider al lumii de astăzi este Angela Merkel iar cel mai important obiectiv diplomatic este întărirea alianţelor cu Germania.

Gesturile acestea sunt menite să salveze o realitate fără ocolişuri: un sfert din investiţiile care vin spre Budapesta provin din Germania şi acelaşi sfert, dar din exporturile maghiare, pleacă spre Berlin. Mai bine de 300.000 de locuri de muncă sunt asigurate strict de companiile germane, motor al creşterii economice ungare în 2014. Totodată, izolarea Ungariei pe plan internaţional şi sporirea sancţiunilor SUA nu au căpătat o amploare mai mare doar datorită angajamentelor permanente ale Berlinului potrivit cărora aceste derapaje se pot reglementa în spirit democratic.

Izolat în bună măsură în Occident, dar curtat insistent de Moscova şi de partenerii săi autocraţi din proiectata Uniune Eurasiatică (Belarus, Azerbaidjan, Kazahstan, Armenia) şi de Turcia, deopotrivă, Viktor Orban a primit-o pe Angela Merkel în speranţa unei reevaluări a poziţiei sale. Extrem de constant în declaraţii, a făcut eforturi vizibile de a evita o fractură gravă în relaţiile şi aşa anemice cu forţele europene. Chiar imediat după plecarea vizitatoarei sale, care a venit la Budapesta pentru prima dată din 2010, şeful guvernului de la Budapesta a stăruit la postul naţional de radio asupra ideii că „problema nu este de partea cui este Ungaria, ci care este interesul ungar. Pacea, securitatea energetică şi oportunităţile pentru comerţ- asta trebuie să realizăm”.

Deşi nu au fost auzite critici ferme în spaţiul public, liderul german a devenit categoric, însă, când a fost provocat verbal de omologul său în spiritul negării democraţiei de esenţă liberală. Prim ministrul ungar a insistat că nu poate fi de acord nici cu aceia care afirmă că se poate pune „o şcoală de gândire asupra alteia”. „Rădăcinile democraţiei sunt întotdeauna liberale” a venit replica tăioasă a oaspetei. După acest moment, nimic nu a mai fost cordial, nici măcar promisiunea fermă a Ungariei potrivit căreia va susţine sancţiunile contra Rusiei, impuse de Uniunea Europeană, deşi aceste măsuri ar contraveni intereselor proprii. Abia în subiectul ucrainean cele două poziţii au părut să se armonizeze, Angela Merkel dând asigurări că Germania nu va sprijini puterea de la Kiev cu arme pentru că politica Berlinului este aceea de a rezolva disputa pe calea negocierilor.

Viktor Orban este prizonierul propriilor decizii interne şi externe. La finele anului 2015 expiră contractul de furnizare a gazului rusesc, în condiţiile în care acesta asigură 80% din consumul casnic şi industrial. Renunţarea neelegantă la cooperarea cu Fondul Monetar Internaţional şi închiderea biroului acestuia de la Budapesta au ridicat gradul de dificultate al obţinerii de împrumuturi rapide şi convenabile. Anul trecut, în martie, Ungaria a semnat un acord de împrumut cu Rusia, în valoare de 10 miliarde de euro, pentru extinderea şi modernizarea centralei nucleare de la Paks. În acelaşi timp, a negociat construirea altor reactoare tot cu partenerii ruşi, spre dezamăgirea şi iritarea europenilor. În aceeaşi cheie, în septembrie 2014, Ungaria a întrerupt livrările de gaz dinspre continent spre Ucraina, ca urmare a indicaţiilor lui Aleksei Miller, directorul Gazprom, sosit intempestiv la Budapesta. Reacţiile categorice ale partenerilor din Uniunea Europeană şi SUA nu au schimbat decizia şi este aproape sigur că vizita scurtă a Angelei Merkel s-a dorit ultimul semnal de alarmă înaintea impunerii de sancţiuni dure Ungariei.

Asistăm la o competiţie dură pentru influenţă în Ungaria, o dispută între Uniunea Europeană, condusă de Germania, şi Rusia. Erodarea democraţiei ungare, altădată un model de succes pentru Europa Centrală, prin limitarea independenţei justiţiei şi a libertăţii presei, prin asaltul politicului asupra societăţii civile a împins Budapesta spre o înţelegere cu Kremlinul. Sancţiunile la adresa Rusiei, impuse de europeni, au afectat contractele comerciale ungare şi au condus la îngrijorări în ceea ce priveşte securitatea energetică a ţării. „Europa s-a împuşcat singură în picior” susţinea Viktor Orban într-un discurs, anul trecut, referindu-se la restricţiile impuse Moscovei. Şi, trebuie spus, în Europa Centrală i se alătură, prin gesturi politice nonconformiste, preşedintele Cehiei, Milos Zeman, şi prim ministrul Slovaciei, Robert Fico.

Angela Merkel a vorbit la Budapesta, în germană, despre respectarea opoziţiei politice parlamentare, despre libertate şi democraţie într-o capitală copleşită de temeri privind o virare spre autoritarism. Promisiunile smulse lui Viktor Orban sunt vagi şi este posibil ca doar presiuni mai ferme să convingă Ungaria să se alinieze poziţiilor europene.

La 17 februarie, Vladimir Putin va vorbi în limba rusă cu acelaşi prim ministru ungar. Moscova promite export de gaz la preţuri avantajoase, deschiderea pieţelor ruseşti pentru produsele ungare, negocierea unei zone de liber schimb cu statele care dorsc să adere la Uniunea Eurasiatică. Refacerea sistemului energetic al Ungariei, pe baze nucleare şi cu împrumuturi pe termen lung, reprezintă un atu demn de luat în seamă în agenda convorbirilor. Mai mult ca sigur, întâlnirea dintre Viktor Orban şi Vladimir Putin va fi mai lungă, mai cordială şi mai fructuoasă. Este la fel de puţin probabil, însă, că Rusia va obţine promisiunea Ungariei că va răspunde negativ la solicitările Uniunii Europene şi NATO în ceea ce priveşte războiul ruso- ucrainean şi că se va retrage din frontul statelor care susţin şi aplică sancţiunile la adresa Moscovei.

Este foarte dificil să recredibilizezi, astăzi, regimul lui Viktor Orban, după toate asalturile la adresa Occidentului în domeniile economic, financiar şi diplomatic. Colaborarea făţişă a guvernului cu formaţiuni de extremă dreapta, naţionaliste şi virulent antisemite, a anulat şansele unei reconcilieri politice cu firava opoziţie parlamentară. Aprecierile neostenite la adresa puterii politice de la Moscova, dar şi de la Ankara, au izolat iremediabil Ungaria în spaţiul continental devenind, astăzi, cea mai marginalizată ţară a Uniunii Europene.

Vizitele succesive ale Angelei Merkel şi Vladimir Putin sunt menite să cosmetizeze, cât se poate, culorile grave ale derapajului lui Viktor Orban de la democraţie spre autoritarism, naţionalism, populism şi antisemitism. De altfel, nimic nou: şi astăzi, ca oricând în ultimul secol, Ungaria trebuie să aleagă între Germania şi Rusia. Rezultatele celor două desanturi diplomatice, germane şi ruse, vor fi modeste pe termen mediu iar erodarea guvernului FIDESZ va deveni ireversibilă o dată cu înaintarea spre Kremlin.