Buna vestire la Sofia. Boiko Borisov a câștigat un meci nul la alegerile parlamentare din Bulgaria

La 26 martie a fost aleasă componenţa celui de-al 44-lea Parlament (Sobranie) din istoria Bulgariei. Pentru a treia oară după 2013, peste 6,8 milioane de electori au desemnat, în mai bine de 12.000 de birouri de votare, pe cei 240 de deputaţi.

Formaţiunea de centru dreapta GERB (Cetăţeni pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei), condusă de fostul prim-ministru Boiko Borisov s-a plasat în frunte, cu aproape 33% din opţiuni, urmată la mică distanţă de Partidul Socialist, cu peste 28%.

Arbitrul viitoarei coaliţii va fi formaţiunea naţionalistă Frontul Patriotic, plasată pe locul al treilea, care a reuşit să convingă aproape 9% dintre electori. În noua Sobranie au mai intrat alte două formaţiuni: Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi, a comunităţii turce, cu 7,7% din voturi şi Volia, a antreprenorului Veselin Mareşki, din Varna, autoproclamat drept „Donald Trump al Bulgariei”. Practic, deşi fosta gardă de corp a liderului comunist Todor Jivkov a câştigat scrutinul, meciul alegerilor parlamentare bulgare nu este încheiat înainte de constituirea unui guvern. Iar acest pas se anunţă extrem de complicat la Sofia.

Alegerile parlamentare din Bulgaria au fost declanşate după victoria zdrobitoare a generalului Rumen Radev, candidat susţinut de Partidul Socialist, în al doilea tur al scrutinului prezidenţial din noiembrie 2016. Guvernul conservator al lui Boiko Borisov, care a susţinut-o pe Ţeţka Ţaceva, preşedinta Sobraniei, în disputa cu Rumen Radev, şi-a prezentat demisia iar noul preşedinte nu şi-a propus să formeze o altă majoritate guvernamentală. Rumen Radev a decis, în ianuarie 2017, formula unui Executiv de tranziţie, condus de Ognian Gherdjikov, fost preşedinte al Parlamentului în timpul guvernului condus de Ţarul Simeon al II-lea (2001- 2005). A fost o alegere extrem de inspirată: jumătate dintre bulgarii chestionaţi recent într-un sondaj de opinie de către Gallup, comentat de postul naţional de radio, susţin că guvernul Gherdjikov a fost foarte bun.

Alegerile parlamentare au stat sub semnul fragmentării excesive a partidelor şi formaţiunilor politice, a scandalurilor permanente privind finanţarea campaniei electorale de state precum Rusia şi Turcia, şi au transmis un mesaj extrem de sărăcăcios, bazat aproape exclusiv pe idei naţionaliste şi destul de sceptice privind reuşitele Bulgariei în interiorul Uniunii Europene şi NATO. Într-o ţară cu un Produs Intern Brut (P.I.B.) pe locuitor de 5 400 de euro şi un salariu mediu lunar de 360 de euro, adică cele mai mici din Europa, nici nu este de mirare. La această situaţie a făcut apel, în alegeri, şi Kornelia Ninova, liderul socialiştilor, care a invitat electoratul să nu mai accepte „să fim membri de categoria a doua în Uniunea Europeană”. Adică, spune mai departe Ninova, trebuie promovat „interesul naţional bulgar” în faţa colegilor europeni. Câteva zile înainte, ideea era completată şi de reluarea raporturilor economice cu Federaţia Rusă, întrerupte de deciziile instituţiilor de la Bruxelles dar şi de voinţa politică a guvernului condus de Boiko Borisov.

E foarte puţin probabil să ai aşteptări majore, reformatoare, de la acest Parlament, aşa cum a rezultat din alegeri.

Iar provocările sunt enorme. Fostul premier Boiko Borisov, cel care a dominat autoritar viaţa politică de la Sofia începând cu 2009, declara înaintea scrutinului că de a doua zi după alegeri „statul trebuie să fie mai stabil ca niciodată”. Aceasta în condiţiile în care şi liderul GERB, şi preşedintele Partidului Socialist, Kornelia Ninova, au exclus, fiecare, o mare coaliţie între partidele lor. Fie din motive ideologice, în cazul socialiştilor, fie din motive de demagogie, ca în cazul a trei foşti miniştri GERB- Tomislav Doncev, Vladislav Goranov, fost titular la Finanţe, Delian Dobrev- care au socotit, pentru agenţia de presă Novinite, că promisiunile electorale ale Partidului Socialist ar costa în jur de 1,9 miliarde de leva anual (aproximativ 800 de milioane de euro), bani de care Bulgaria nu dispune.

Banii ar putea veni dintr-un efort asumat instituţional şi politic de apărare a independenţei puterilor statului, a transparenţei decizionale şi a răspunderilor juridice pentru cazurile de corupţie. În acest domeniu nu atât presiunea societăţii civile este relevantă cât, se pare, cea venită dinspre Bucureşti, şi mai exact de la Direcţia Naţională Anticorupţie. În plină campanie electorală, şefa D.N.A., Laura Codruţa Kovesi, s-a aflat în vizită oficială la Sofia. Întâlnirile ei au vizat cele mai înalte nivele ale administraţiei statului iar despre unele presa nu a relatat nimic. Preşedintele Curţii Supreme de Casaţie, Lozan Panov, a reiterat necesitatea unor măsuri radicale în reformarea justiţiei bulgare, după model românesc, subliniind că este de dorit ca să existe şi la Sofia un şef al magistraţilor, asemănător Codruţei Kovesi, „care să aibă un Klaus Iohannis bulgar în spate”. În acelaşi timp, nici măcar agenţia naţională de presă B.T.A. nu a prezentat detalii de la întâlnirea restrânsă, din 15 martie, dintre preşedintele Rumen Radev şi Laura Codruţa Kovesi. Nu este un secret în Bulgaria că şeful statului o apreciază pe şefa D.N.A.: o supriză ar fi coagularea voinţei politice pentru a se instrumentaliza instituţional măsuri anticorupţie la Sofia. Un singur indiciu există după această întrevedere discretă: ieşirea publică a ministrului Justiţiei, Maria Pavlova, care a declarat presei că „avem voinţă pentru reforme ireversibile”. Este vorba despre viitor, desigur, pentru că prim- ministrul Ognian Gherdjikov tocmai anunţase că are o problemă cu „turismul electoral” care nu poate fi combătut cu actuala legislaţie şi că nu a văzut intenţii de schimbare radicală a ei.

România a dominat agenda reformei instituţionale în campania electorală bulgară şi a fost la fel de prezentă în dezbaterea publică, lucru puţin obişnuit, cu alte două forţe majore: Rusia şi Turcia.

Fostul preşedinte al Bulgariei, Rosen Plevneliev, a aprins la maxim disputa în chiar timpul unui interviu incendiar acordat, la 19 martie, postului de televiziune bTV: „Există partide politice bulgare finanţate de Turcia, aşa cum există destule alte partide politice finanţate de Rusia”. Ministrul de Externe, Radi Naidenov, a fost obligat să apară, la 22 martie, la un alt post de televiziune, Nova TV, cu un punct de vedere liniştitor, declarând că „Moscova nu intervine în afacerile interne ale Bulgariei. Nicio dovadă nu poate fi prezentată”.

Scandalul a plecat de la un articol publicat de cotidianul american „The Wall Street Journal”, apropiat de Partidul Democrat, care susţine că, în timpul campaniei electorale din toamna anului 2016, pentru alegerile prezidenţiale din Bulgaria, Partidul Socialist ar fi obţinut, prin generalul Leonid Reşetnikov, din Serviciul de Informaţii Externe al Rusiei, un ghid de 30 de pagini cu strategii ce urmau să fie aplicate şi care să conducă la victoria generalului Rumen Radev. Este vorba, susţin jurnaliştii americani, despre promovarea de ştiri false şi de sondaje exagerate în legătură cu anumiţi candidaţi. Că Moscova este interesată de evoluţiile politice din anumite state ale NATO şi Uniunii Europene (Bulgaria fiind printre ele) nu este nici surpriză şi nici ceva extravagant. Chiar şi un protagonist al prezidenţialelor franceze de peste o lună, liderul Frontului Naţional, Marine Le Pen, a venit în Rusia cu puţin timp înainte de declanşarea oficială a campaniei electorale. Ceea ce recunoaşte, însă, şi „The Wall Street Journal”, şi este o evidenţă logică: succesul cu 59% în alegeri al lui Rumen Radev nu se poate datora dosarului cu strategii, presupus întocmit la Kremlin. Şi nici măcar relaţiilor de curtoazie stabilite de instituţiile ruse cu Kornelia Ninova, liderul Partidului Socialist. Insuccesul Ţeţkăi Ţaceva, candidatul GERB din postura de preşedinte al Parlamentului, trebuie văzut, mai degrabă, în colaborarea de lungă durată cu prim- ministrul Boiko Borisov, cu incapacitatea acestei formaţiuni de a rezolva gravele probleme structurale ale ţării şi, până la urmă, de uzura guvernării, după aproape şapte ani de conducere. Bulgaria este o ţară care istoric nu apare structurată rusofob, aşa cum se poate vorbi despre curente majoritare în Polonia, statele baltice sau România şi, prin urmare, astfel de supoziţii de implicare directă a Rusiei pot fi luate în calcul pentru diferitele scenarii de explicare a unei victorii sau a unei înfrângeri.

O altă dispută, aceea care priveşte implicarea Turciei în alegerile bulgare, a fost nu doar aprinsă ci a necesitat destule măsuri politice şi administrative. Guvernul de la Ankara a acordat un concediu prelungit, de 11 zile, tuturor expaţilor bulgari cu cetăţenie turcă, pentru a avea posibilitatea să voteze. Acest lucru a fost benefic pentru rezultatul Mişcării pentru Drepturi şi Libertăţi, formaţiunea politică a turcilor şi tătarilor din Bulgaria, cea care decide formarea guvernului de ani buni, prin reprezentativitatea parlamentară de care dispune. Ar exista o comunitate de cel puţin 500.000 de bulgari (cei mai mulţi, de etnie turcă şi tătară) pe teritoriul Turciei şi alţi 700.000 (din cei 7,8 milioane de locuitori ai ţării) în Bulgaria. „Deutsche Welle” scria că, înaintea alegerilor parlamentare din Bulgaria, „Turcia încearcă să-şi instrumentalizeze minoritatea turcă”. Iar preşedintele Recep Tayyp Erdogan nu ar avea nici un motiv să îşi reprime supărarea pe un stat membru al Uniunii Europene şi pe un vecin tradiţional neprietenos. Într-o declaraţie publică, liderul de la Ankara a acuzat „diversele forme de presiune” asupra turcilor din Bulgaria. În acelaşi timp, instituţiile de la Sofia au observat zeci de autobuze pline cu „turişti”care vin dinspre Turcia în ultimele zile. A spus-o clar, la 22 martie, într-o intervenţie televizată, chiar ministrul de Interne, Stefan Ianev. Un prilej extraordinar de promovare a mesajului electoral pentru liderii şi activiştii formaţiunii naţionaliste Frontul Patriotic care, prin lanţuri umane, au împiedicat, zile la rând, intrarea prin punctele de frontieră dinspre Turcia, a autobuzelor şi trenurilor de pasageri. În cele din urmă, guvernul de la Sofia a rechemat de urgenţă pe ambasadorul bulgar de la Ankara, Nadejda Neinski, prim ministrul Ognian Gherdjikov anunţând că pot urma şi alte măsuri dacă situaţiile le vor impune. Nici preşedintele Rumen Radev nu a dorit să rămână dator faţă de Turcia şi de şeful ei, Recep Tayyp Erdogan, percepuţi şi în Bulgaria drept foarte apropiaţi de Rusia. În cotidianul sofiot de mare tiraj „Dnevnik”, din 24 martie, sub titlul mare, de primă pagină, „Radev îi recomandă lui Erdogan să înveţe mai multă istorie şi geografie”, este inserat mesajul fără echivoc al şefului statului de la Sofia. „Bulgaria nu dă şi nu acceptă lecţii de democraţie, mai ales de la ţările care nu respectă statul de drept” declara Rumen Radev. Iar răspunsul lui Recep Tayyp Erdogan nu a mai venit.

Cum niciun partid nu a obţinut majoritatea, iar o colaborare cu formaţiunile radicale şi naţionaliste Frontul Patriotic şi Volia nu pot fi excluse pentru orice coaliţie, sunt de prevăzut nu doar fragilitatea viitorului guvern dar şi puţinele speranţe legate de reforme instituţionale masive şi aşteptate. Acestea, în condiţiile unei creşteri economice constante pentru Bulgaria, în vederea pregătirilor pentru aderarea la moneda euro şi a preluării, la începutul anului 2018, a şefiei semestriale a Uniunii Europene.
Cel mai sigur rezultat al alegerilor parlamentare din 26 martie este sporirea influenţei politice şi decizionale a preşedintelui Rumen Radev, pe fondul unui Parlament fragmentatşi a unui guvern neomogen. Iar acest lucru poate fi, alături de orientarea declarat europeană a lui Boiko Borisov, adevărata Bună Vestire pentru Bulgaria.