„Am un mandat. Ce fac cu el?“ Cazul Felix Voiculescu

 

Întrebare: De ce se organizeazǎ periodic alegeri?
Rǎspuns: Pentru cǎ puterea aparţine cetǎţenilor, dar aceştia au puţine instrumente prin care o pot
exercita direct. Aşa cǎ o încredinţeazǎ prin vot celor care îi conving şi care se angajeazǎ la a face legi sau la a guverna în locul lor. Astfel ia naştere un contract pe care ar fi de dorit ca şi alesul şi alegǎtorii sǎ şi-l asume cu respon-sabilitate.
Ce le-a comunicat indirect Dan Voiculescu, atunci când şi-a dat demisia (a doua oarǎ) din
Senatul României, celor câteva mii de cetǎţeni care au pus ştampila în dreptul lui? – „Nu dau doi bani pe voturile voastre! Ducǎ-se la gunoi!”. Probabil, avea pregǎtit mesajul ǎsta pentru ei dinainte de a-şi depune candidatura.
Explicaţiile cu privire la retrimiterea dosarului privatizǎrii Institutului pentru Cercetǎri Alimentare – în care este inculpat preşedintele de onoare al Partidului Conservator – de la Înalta Curte la Tribunalul Bucureşti acoperǎ numai o parte din fondul problemei. Nu doar fuga de justiţie i se poate reproşa lui Dan Voiculescu. Trebuie semnalatǎ, de asemenea, şi lipsa de consideraţie crasǎ pentru funcţia pe care a câştigat-o. Apǎrǎtorii statului de drept de la Antena 3 ar putea încerca un studiu de caz pe tema asta. Mandatul senatorului Voiculescu, ca oricare altul, avea douǎ dimensiuni definitorii: atribuţii şi duratǎ fixǎ.
 Din aceastǎ perspectivǎ, demisia nu trebuia sǎ fie nici moft strategic, nici balet cu instituţiile statului. Demisia este, ca şi suspendarea, o mǎsurǎ excepţionalǎ într-o situaţie excepţionalǎ. Desigur, aici nu era cazul… În loc de concluzii, douǎ exerciţii de imaginaţie: închipu-iţi-vǎ un mecanic de locomotivǎ abandonându-şi fǎrǎ motiv trenul pe câmp, între douǎ halte… sau un chirurg ce-şi lasǎ sculele lui de chirurg în pacientul deschis pe masa de operaţie şi pleacǎ…

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: