Alina Pătrăhău și Alex Popa povestesc cum au construit secția de terapie intensivă pentru nou-născuți la Constanța: Cineva trebuie să schimbe felul în care privim pacientul și problemele lui

Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de terapie intensivă nou-născuți de la Spitalul Marie Curie din București, spunea că, pentru un medic, cel mai greu moment este atunci când trebuie să răspundă pacientului sau familiei lui: “Da, se mai poate face ceva, dar nu putem noi”.

Anual, la Spitalul Județean Constanța ajung peste 1000 de copii născuți cu afecțiuni medicale sau prematur. Ei vin din Constanța, Tulcea, Ialomița, Călărași, Brăila și Galați, iar 8,2% dintre ei mor, o arată o statistică din 2018 a Organizației Salvați Copiii.

Județul Constanța ocupă, astfel, locul 4 în țară la numărul nou-născuților care mor din cauza condițiilor din spital sau a lipsei echipamentelor medicale necesare. În fiecare an, medicii trebuie să caute cea mai puțin dureroasă cale prin care să le spună celor aproape 100 de familii că, pentru copiii lor abia născuți, ”da, se mai poate face ceva, dar nu putem noi”.

Însă cel mai probabil numărul părinților care vor auzi astfel de răspunsuri se va micșora de-acum încolo, după ce marți, în Spitalul Județean Constanța, a fost inaugurată noua secție de terapie intensivă nou-născuți.

Reconstrucția și modernizarea secției a costat 2 milioane de euro, iar banii au fost strânși de Asociația Dăruiește Aripi și Asociația Inima Copiilor, cu ajutorul Fundației Vodafone România, care a asigurat cea mai mare parte din finanțare, dar și a miilor de donatori care s-au alăturat proiectului.

Cele două fundații, cu ajutorul experienței doctorului Cătălin Cîrstoveanu și ghidați de modelul de succes al reconstrucției secției de terapie intensivă nou-născuți din Spitalul ”Marie Curie”, finalizată în anul 2013, au gândit proiectul, au strâns banii și au reușit să dea speranță și încredere mamelor care urmează să nască în Spitalul Județean Constanța.

Alina Pătrăhău, fondatorul Asociației “Dăruiește Aripi” crede că astfel de proiecte trebuie să continue și să treacă la un alt nivel: ”de la construcții cu cărămizi și mortar la construcții integrate funcționale, care să cuprindă toate sistemele de tratament la copii”.

Iar Alex Popa, președintele Asociației “Inima Copiilor”, speră ca această nouă secție de la Constanța să schimbe complet statistica actuală, trecând Constanța din topul mortalității infantile non-accidentale, la coada acestui clasament.

“Condițiile improprii nu sunt un secret pentru nimeni și, zi de zi, medicii și părinții se chinuie să administreze problemele medicale de la caz la caz”

ISE: Cum a apărut ideea proiectului? De ce și în ce context v-ați gândit să construiți o secție de terapie intensivă pentru nou-născuți la Constanța?

Alina Pătrăhău: Eu sunt din Constanța și am născut la Constanța. Știu foarte bine care sunt neajunsurile îngrijirii copiilor, așa cum o știu toți constănțenii. Condițiile improprii nu sunt un secret pentru nimeni și, zi de zi, medicii și părinții se chinuie să administreze problemele medicale de la caz la caz, în funcție de inițiativa personală a fiecăruia. Problema terapiei intensive nou-născuți nu este o problemă minoră. Este una majoră pe care o cunoaștem cu toții de mult timp și în momentul în care s-a ivit ocazia de a ne implica, ne-am implicat cu toții imediat. Mai mult decât atât, există o poveste tristă care a declanșat întregul proiect și m-a ambiționat să găsesc o soluție. În perioada în care proiectul de la Marie Curie era în derulare, secția de terapie nou născuți trimitea copiii cu probleme la București. La un moment dat, o cunoștință a născut gemeni prematuri. Am stat cu grija ei pe toată perioada sarcinii și când a născut, copiii aveau probleme. Am făcut tot posibilul să rezolvăm situația însă la București secția era în renovare. Așa că medicul Cătălin Cîrstoveanu a hotărât să vină de urgență la Constanța, crezând că experiența sa o să salveze ce era de salvat. Când a ajuns la Constanța însă, nu i-a venit să creadă că a ajuns într-o secție de terapie intensivă nou-născuți. Condiții atât de precare, o lipsă acută de echipamente de primă necesitate… Figura acelui doctor și piciorușul vânăt al unuia dintre copiii gemeni care plecase deja din lumea în care abia deschisese ochii au fost motivele pentru care am știut, din acel moment, ce avem de făcut.   

ISE: Cât a durat campania de strângere de fonduri? Cine sunt principalii susținători ai construirii secției?

Alina Pătrăhău: La început a fost ideea. Apoi ideea a fost consolidată împreună cu medicul Cătălin Cîrstoveanu. Mai târziu Fundația Vodafone s-a dovedit a fi cea care, fără ezitări, s-a hotărât să sponsorizeze cea mai mare parte a proiectului. Alături de Fundația Vodafone, atât noi, cât și partenerii noștri de la “Inima Copiilor” care construiseră deja secția de la Marie Curie, a trebuit să strângem sute de contribuții de la membrii inimoși ai comunității. S-a adăugat astfel efortul oamenilor de rând care au rezonat cu viziunea noastră, cu cauza salvării micuțelor vieți. Strângerea de fonduri a durat până de curând, pentru că anvergura proiectului s-a dovedit a depăși așteptările inițiale.

ISE: Ce obstacole ați întâmpinat pe parcursul proiectului? Vi s-au pus piedici în tot acest timp?

Alina Pătrăhău: Nu aș putea spune că ni s-au pus piedici însă drumul nu a fost lipsit de obstacole. Ele au venit din pricina nevoii de aliniere a infrastructurii Spitalului Județean cu structurile moderne ale terapiei intensive, în condițiile în care spitalul nu a suferit o modernizare de ansamblu. Obstacolele au fost depășite însă, cu bunăvoința tuturor celor implicați, pe de o parte, dar și cu costuri suplimentare pe de altă parte. Nu am avut parte de piedici pentru că proiectul nostru nu este o construcție politică și toți au înțeles acest lucru.

“Sigur, există birocrație, dar cu răbdare se rezolvă totul, atunci când există voință. Și, în cazul nostru, a existat multă voință”

ISE: Cum a arătat colaborarea dumneavoastră cu instituțiile statului? V-ați bucurat de sprijinul acestora ori, dimpotrivă, ați întâmpinat dificultăți/au existat întârzieri din cauza birocrației sau a altor factori care țin de instituțiile publice?

Alina Pătrăhău: Așa cum spuneam, am avut de a face mai mult cu oameni decât cu instituții. Oamenii sunt cei care au căutat soluții și ei sunt cei care le-au găsit. Cred că ar fi fost la fel, indiferent cui ar fi aparținut puterea politică. Proiectul nostru a fost atât de plin de suflet, încât nimeni nu a putut sta deoparte. Sigur, există birocrație, dar cu răbdare se rezolvă totul, atunci când există voință. Și, în cazul nostru, a existat multă voință.

ISE: Dumneavoatră, personal, cât timp ați alocat zilnic pentru implementarea proiectului, mai ales în timpul construirii propriu-zise? Cum arăta o zi din perioada aceea? Ce înseamnă să construiești o secție medicală de la zero?

Alina Pătrăhău: Sincer, la începutul proiectului eram atât de ocupată încât am început să neglijez orice altceva. Nici măcar copiii nu mi-i mai vedeam așa cum ar trebui. Am așezat pe hârtie toate taskurile și am încercat să îmi definesc prioritățile. Au reieșit 32 ore pe zi… Apoi am strâns din dinți și cu ajutorul celorlalți participanți la proiect totul a revenit la normal. Atât de normal cât poate fi un proiect pe care, în afară de o construcție fizică, îl caracterizează și remodelarea operațională. Practic, aici mi-am găsit locul în ultimul timp și asta este zona de acțiune de acum încolo.

ISE: Care a fost cea mai mare temere a dumneavoastră de-a lungul derulării proiectului?

Alina Pătrăhău: Nu m-am temut de nimic. Poate că, totuși, cel mai mult m-am temut de mine. Mi-a fost frică că voi fi depășită de complexitatea problemelor, că nu voi reuși să mă acordez cu ceilalți parteneri, sau pur și simplu că voi scăpa din mâini relațiile strânse pe care am reușit să le coagulez cu autoritățile locale și cu spitalul. Acum, însă, totul a trecut. Totul e bine când se termină cu bine.

“A fost doar o cursă cu obstacole pentru un alergător de fond. Vrei nu vrei, trebuie să mai și sari. Nu ajunge numai să alergi”

ISE: A fost vreun moment în care ați simțit că nu mai puteți continua? A fost vreun moment în care dezamăgirea, oboseala sau neîncrederea au depășit motivația?

Alina Pătrăhău: Nu-mi amintesc. Au fost momente în care aș fi putut jura că nu o voi lua niciodată de la capăt, dar prin genul ăsta de momente trecem cu toții. Nu a fost nimic serios. Nu a fost o muncă de Sisif. A fost doar o cursă cu obstacole pentru un alergător de fond. Vrei nu vrei, trebuie să mai și sari. Nu ajunge numai să alergi.

ISE: În țară există proiecte similare cu cel desfășurat de dumneavoastră la Constanța: se construiește un spital pentru copiii bolnavi de cancer, se construiesc refugii pentru părinții copiilor bolnavi de cancer și așa mai departe. Cum vă simțiți într-o țară în care este nevoie de astfel de inițiative și fonduri private pentru a construi? Ce e în neregulă cu instituțiile noastre? Sau unde vedeți dumneavoastră punctele nevralgice în societatea noastră? Dar în sistemul medical?

Alina Pătrăhău: Multe sunt în neregulă cu instituțiile noastre. Însă principala problemă nu stă în construcții sau în lipsa lor. Ea este înrădăcinată în felul în care se fac lucrurile. În lipsa de structură și în lipsa de procese croite după nevoile pacienților. Totul este construit în funcție de disponibilitatea resurselor și atunci când resursele au devenit insuficiente, nimic nu s-a mai potrivit nevoilor. Cineva trebuie să schimbe felul în care privim pacientul și problemele lui. Trebuie să lăsăm în urmă specialitățile medicale individuale. Aici sunt problemele adevărate. Altfel, în toate țările civilizate organizațiile nonguvernamentale încearcă să acopere tot felul de spații pe care sistemul nu le poate acoperi. Nu ne plângem de asta. Mi se pare normal.

“Cei din Olanda lucrează în Ghana și cei din Franța lucrează în Gabon. Noi, românii, lucrăm în România. Mai avem mult de lucru acasă, până să plecăm prin Africa”

ISE: Vă vedeți plecând din țară? V-ați gândit vreodată la asta? Dacă da, ce v-a făcut, totuși, să rămâneți?

Alina Pătrăhău: Nu m-am vâzut plecând din țară și nici acum nu mă văd, cel puțin până la bătrânețe. Cei din Olanda lucrează în Ghana și cei din Franța lucrează în Gabon. Noi, românii, lucrăm în România. Mai avem mult de lucru acasă, până să plecăm prin Africa.

ISE: Vă gândiți și la alte proiecte similare precum secția proaspăt inaugurată, la fel de ample?

Alina Pătrăhău: Sigur că mă gândesc. Mă gândesc la un proiect care să cuprindă tot sistemul de tratament al cancerului la copii. Altceva decât construcții efective. Mă gândesc la construcții funcționale. Cred că am ajuns la nivelul la care putem schimba lucrurile în bine și altfel decât cu cărămizi și mortar. Dar vom vedea. Un plan rămâne doar un plan până nu se transformă în realitate.

“În primul rând vorbim despre confortul pacienților, fiecare salon personalizându-se în acord cu starea acestora”

ISE: Cum a apărut ideea proiectului? De ce și în ce context v-ați gândit să construiți o secție de terapie intensivă pentru nou-născuți la Constanța?

Alex Popa: Ideea proiectului de la Constanța a apărut după ce am făcut un proiect similar la București, Secția de terapie intensivă nou-născuți a Spitalului de copii Marie Curie. Aceasta este acum, probabil, cea mai modernă secție de acest fel din Europa. Este vorba de un concept “importat” din SUA, de la profesorul dr. Cîrstoveanu, șeful secției de la București. Astfel, nu mai avem o secție de terapie intensivă open-space (așa cum se obișnuiește). Saloanele sunt individuale, ceea ce schimbă complet mersul lucrurilor într-o astfel de secție. În primul rând vorbim despre confortul pacienților, fiecare salon personalizându-se în acord cu starea acestora. În plus, separarea pacienților și infrastructura secției au rolul de a scădea rata infecțiilor nozocomiale. Sistemul de climatizare este extrem de performant având filtre dedicate sălilor de operații în fiecare salon. Instalația de telemedicină, monitorizarea centralizată și sistemul de alarmare asigură o supraveghere permanentă și de cea mai bună calitate a pacienților.

Totodată, s-a urmărit și confortul personalului medical. Instalația modernă de gaze medicale, prevăzută cu console sau pandante a căror poziție poate fi modificată foarte ușor, lavoare și despensere pentru dezinfectanți în fiecare salon, uși speciale automate, toate acestea au rolul de a facilita felul în care se desfășoară actul medical.

O astfel de secție înseamnă o mare schimbare iar la Constanța chiar era nevoie de așa ceva. Ideea le-a venit medicilor din Secția de terapie intensivă a Spitalului Județean Constanța și Asociației “Dăruiește Aripi”, care sunt de mult timp în contact cu doctorul Cîrstoveanu, șeful secției de la București. Iar noi știm să ducem la capăt un astfel de proiect, care este extrem de complex și pentru care există extrem de puține persoane în România care să știe cu adevărat ce este de făcut. Noi știm, pentru că am mai făcut, am găsit soluții, am învățat din greșeli și acum putem să “exportăm” acest know-how.

ISE: Cât a durat campania de strângere de fonduri? Cine sunt principalii susținători ai construirii secției?

Alex Popa: Campania s-a desfășurat pe toată perioada de implementare a proiectului (2016-2019), bineînțeles cu niște perioade mai intense. Majoritatea fondurilor însă au fost asigurate de Fundația Vodafone România, la fel ca în cazul secției de la Marie Curie. Restul banilor au provenit de la “Inima Copiilor” și “Dăruiește Aripi”.

“Fiecare a făcut ce era nevoie, când era nevoie, pornind de la strângerea de fonduri și terminând cu detalii de execuție în șantier”

ISE: Cât a durat construirea propriu-zisă a secției și dotarea ei?

Alex Popa: Am început lucrările în aprilie 2017. Au durat destul de mult pentru că, între timp, a fost făcută o expertiză a spitalului din Constanța, a trebuit să modificăm proiectul ca să fim în acord cu concluziile acestei expertize, a trebuit să refacem mare parte din pereții despărțitori ai saloanelor și așa mai departe. Toate aceste schimbări au însemnat mai mult timp și mai mulți bani. A durat mai mult decât estimaserăm inițial, dar important este că rezultatul este cel dorit: o secție modernă menită să salveze mulți nou-născuți, pentru o lungă perioadă de timp.

ISE: Ce rol a avut fiecare dintre cele două asociații în derularea proiectului? Cum au fost împărțite sarcinile, cine s-a ocupat de ce?

Alex Popa: În principiu, “Inima Copiilor”, împreună cu Fundația Vodafone au asigurat managementul proiectului, “Dăruiește Aripi” s-a ocupat în special de relația cu autoritățile, obținerea de avize și autorizări. Dar asta este o împărțire care nu prea s-a respectat, în sensul că fiecare a făcut ce era nevoie, când era nevoie, pornind de la strângerea de fonduri și terminând cu detalii de execuție în șantier.

ISE: Vă gândiți și la alte proiecte similare precum secția proaspăt inaugurată, la fel de ample?

Alex Popa: În ceea ce ne privește pe noi, “Inima Copiilor”, da, sperăm că vom putea să mai facem multe astfel de proiecte. Deja avem 4 secții făcute în Spitalul de copii Marie Curie din București (cardiochirurgie, cardiologie, neurochirurgie și terapie intensivă nou-născuți), unde anual sunt salvați sute de pacienți cu boli grave. Încă de la începutul activității noastre am dorit să construim și să oferim soluții durabile și de calitate pentru copiii cu afecțiuni medicale grave. Până acum, cred eu, am reușit să facem câteva lucruri bune, printre care și această secție de la Constanța, care sperăm să fie folosită la adevărata ei capacitate și să schimbe complet statistica actuală, trecând Constanța din topul mortalității infantile non-accidentale, la coada acestui clasament.

Ce a însemnat renovarea și modernizarea secției

În urma lucrărilor de renovare, reamenajare și modernizare efectuate pe o suprafață de 600 de metri pătrați, compartimentul dispune de 22 de locuri la terapie intensivă, împărțite în 6 saloane cu câte un pat și 8 saloane cu câte două paturi, și de 10 locuri pentru prematuri. Noua schemă a unității permite extinderea capacității zonei de terapie intensivă non-născuți până la 30 de locuri, în cazul unei eventuale creșteri a numărului de pacienți.

Soluția de telemedicină cu care a fost dotată secția oferă un sistem de supraveghere video a pacienților. Fiecare salon este dotat cu o cameră de supraveghere, care în caz de urgențe poate face zoom pe monitoarele de funcții vitale montate pe pandante. În holul central se află monitoare pe care se pot afișa funcțiile vitale sau imagini din saloane și camere de supraveghere pentru monitorizarea activității de pe hol. În camera medicilor a fost instalat un videowall. Soluția de telemedicină va permite transmiterea securizată de imagini și parametri medicali, în timp real, urmărirea de la distanță a semnelor vitale ale pacienților și organizarea de videoconferințe.

Camera pentru pregătirea laptelui și camera pentru pregătirea perfuziilor sterile sunt dotate cu hote de flux laminar, ceea ce permite prepararea perfuziilor în mediu steril și conduce la reducerea  masivă a infecțiilor nosocomiale. Climatizarea și tratarea aerului se fac cu aport 100% de aer proaspăt, trecut prin 30 de cutii filtrante prevăzute cu filtre HEPA 14, recomandate pentru sălile de operație și secțiile de terapie intensivă. Saloanele sunt prevăzute cu pandante și console medicale, o rețea de distribuție a gazelor medicale și echipamente integrate de detecție, semnalizare și avertizare a incendiilor, precum și de un sistem de desfumare mecanică ce poate realiza inversarea funcțiilor unor ventilatoare dedicate.