Răzvan Theodorescu este istoric de artă și doctor în ştiinţe istorice. Din anul 2000 este membru titular al Academiei Române (membru corespondent – 1993) și conduce astăzi Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual din cadrul instituției. Răzvan Theodorescu a fost ministrul Culturii în perioada 2000-2004 și unul dintre fondatorii Legii 422/2001, prima lege din România referitoare la protejarea monumentelor istorice.
ISE: Cât de important este, în viziunea dumneavoastră, patrimoniul istoric și cultural pentru o comunitate?
Răzvan Theodorescu: Este cartea de vizită a unui popor, oglinda unei națiuni. Interesul și respectul pentru patrimoniu înseamnă respectul de sine însuși, iar popoarele care nu au un asemenea respect își pierd în fond trecutul și n-au niciun viitor. Aș adăuga o deosebire între Orient și Occident, este vorba unui mare poet francez, Jean Cocteau, care spunea că „Orientul începe acolo unde nu se mai întreține nimic”. Dacă m-aș gândi bine, Orientul începe uneori în vremea noastră, pe plaiurile noastre.
„Când eram ministru, ca să vedeți până unde se ajunsese, am ajuns cu însoțitorii mei la ușa închisă a mormântului Hypogeu“
ISE: Cum ați perceput, în mandatul dumneavoastră de ministru al Culturii, problemele Constanței în ce privește starea patrimoniului cultural și istoric al comunității de la malul mării? (Cazinoul, cetățile antice, Edificiul Roman cu Mozaic și mormântul Hypogeu, Palatul Regal din Mamaia, Sinagoga Așkenază sau Geamia Hunkiar – toate monumentele aflate într-o stare avansată de degradare)
R.T.: În timpul mandatului meu am vizitat Constanța și Murighiol, Histria și Mangalia, Medgidia și Capidava ș.a.m.d. Aș adăuga că pentru mine cazurile cele mai flagrante constănțene în timpul mandatului meu și după mandatul meu rămân la două extreme istorice: Hypogeul (cunoscut drept mormântul pictat – zona „Zorile“ n.red.), un unicat european de la începuturile creștinismului, de pe vremea lui Constantin cel Mare. Bătaia de joc a început imediat după Revoluție. Culmea este că atunci când a fost descoperit, am fost unul dintre primii care au spus că este un monument creștin și mi s-a spus că acest lucru ar putea să dezavantajeze, dar am persistat în a spune că este un monument foarte important al creștinismului timpuriu. Imediat după 1990, cu regretatul meu coleg și prieten Adrian Rădulescu, care era pe atunci prefect al județului Constanța, am încercat să facem ceva, nu s-a făcut nimic, iar când eram ministru, ca să vedeți până unde se ajunsese, am ajuns cu însoțitorii mei la ușa închisă a mormântului Hypogeu, a început să se caute cheia ș.a.m.d. Ceea ce se petrece în continuare este o bătaie de joc. La celălalt capăt istoric al patrimoniului este cazul Cazinoului, un giuvaier de Art Nouveau în întreaga Europă de Sud-Est. N-am reușit să fac nimic, nici în cazul Hypogeului, nici în cazul Cazinoului. Nici nu puteam să fac ceva pentru că ele erau în administrarea autorităților locale și cred că au rămas în această situație.
ISE: Care sunt gradul de implicare și interes pe care Ministerul Culturii l-a manifestat, în mandatul dumneavoastră, pentru patrimoniul istoric și cultural constănțean?
R.T.: Mărturisesc că implicarea ministerului a fost redusă în ceea ce privește restaurarea de arhitectură, dar a fost importantă în ceea ce privește săpăturile arheologice. Cred că au fost acordate atunci sume consistente de către minister pentru săpături. În ceea ce privește restaurările, lucrurile nu au stat foarte bine și punctul meu de vedere este și ușor autocritic. Eu sunt foarte legat de monumentele dobrogene nu numai prin meserie, ci și prin biografie. În 1959, 1960, 1961, dat afară din universitate, am fost trimis la munca de jos care s-a desfășurat în Dobrogea, la monumentele istorice. Eram muncitor necalificat pe șantier, mai ajutam și la cercetare în timpul liber, cunosc bine situația din acea vreme. Lotul Dobrogea al Direcției monumentelor istorice era, în acei ani, o podoabă, am lucrat la Mozaic în Constanța, am lucrat intens la monumentul funerar cu papirus, de pe actualul stadion de la Mangalia, cunosc bine cum erau organizate lucrurile și, fără să fiu un nostalgic, vă spun că în materie de monumente istorice, în Dobrogea se stătea foarte bine.
„Este o birocrație care pornește de la directori de cultură și merge până la comisia zonală, apoi la comisia centrală (…) Ca să se poată ocoli hățișul birocratic, se poate crea o celulă de criză a patrimoniului“
ISE: Cum ar trebui să arate, din perspectiva dumneavoastră, o procedură de reabilitare simplificată pentru a fi evitate blocajele birocratice care împiedică demararea restaurării monumentelor istorice aflate în stare avansată de degradare?
R.T.: Aș avea o propunere. Ca să se poată ocoli hățișul birocratic, se poate crea, prin lege evident, o celulă de criză a patrimoniului, cu fonduri proprii și cu capacitatea de intervenție rapidă.
Astăzi, așa cum este legea din vremea mea, cu toate amendamentele, nu permite așa ceva.
Doar arheologia de salvare, în cazul autostrăzilor ș.a.m.d. în situații cu totul și cu totul speciale. Când ceva important este deteriorat, trebuie intervenție rapidă. Astăzi ajungi la birocrații imense.
Vă dau un exemplu din județul vecin, Tulcea: Fiind la Atena, o doamnă cetățean grec dar de origine română mi-a arătat pozele unei case monument istoric de sec XIX. La Tulcea erau foarte puține case din piatră acoperite cu olane. Aceasta era una de acest tip, de influență otomană. Casa era năruită. Proprietarul, deși locuiește la Atena, vrea să respecte monumentul. Trebuie să știți că există atâta birocrație… am vrut să ajut puțin, dar apoi am renunțat pentru că este o birocrație care pornește de la directori de cultură și merge până la comisia zonală, apoi la comisia centrală. Casa e aproape complet năruită. Deci trebuie oarecum să fim mai elastici. Aflu că se elaborează un cod al patrimoniului, ideea este foarte bună și sper că va fi pusă în discuție publică.
„Legea nu îi ajută cu nimic pe cei care vor să reabiliteze monumentele și nu îi pedepsește pe alții care le distrug (…) Constanța și Hunedoara sunt în topul braconajelor arheologice“
ISE: În mandatul dumneavoastră a fost scrisă, aprobată în Parlament și a intrat în vigoare pentru prima dată o lege privind protejarea monumentelor istorice. Cum vedeți dumneavoastră astăzi, după 15 ani, Legea 422/2001? Ați identificat, în timp, neajunsurile acestei legi? Care ar fi acestea și cum ar trebui completată și adaptată actuala lege, din perspectiva dumneavoastră, pentru ca patrimoniul istoric și cultural să beneficieze de o protecție sporită și de posibilitatea unui proces de reabilitare accelerat?
R.T.: Legea 422 a fost o contribuție pozitivă. Atunci când am acceptat să devin senator, a fost înainte să accept să fiu și ministru, am făcut-o strict din motivele legate de patrimoniu, pentru a elabora o lege a patrimoniului. Această lege moștenise și ce făcuse predecesorul meu, domnul Ion Caramitru, dar a beneficiat în special de expertiza grupului pe care îl aveam în jur și a domnului secretar de stat, profesorul Ioan Opriș. A fost, deci, o contribuție pozitivă. Acum, ar trebui făcută o nouă reglementare, o să vă mire pentru că sunt un om pașnic, dar fiind vorba de patrimoniu sunt mai puțin: o nouă reglementare în ceea ce privește aspectele punitive – amenzi și alte soiuri de coerciții. De multe ori am spus că ar trebui efectiv să avem o lege a naționalizărilor în cazul monumentelor istorice ai căror proprietari sunt iresponsabili. Și sunt asemenea cazuri. Amenzile nu sunt suficiente pentu că, de multe ori, proprietarii sunt bogați. Dar știu că nu se poate, pentru că suntem în UE și ajungem imediat la Strasbourg.
Legea nu îi ajută cu nimic pe cei care vor să reabiliteze monumentele și nu îi pedepsește pe alții care le distrug. Nu mai intru în detalii cum ar fi braconajul arheologic: Constanța și Hunedoara sunt în topul braconajelor arheologice. Nu ai cum să rezolvi această situație decât cu o legislație mult mai strictă. Când eram ministru spuneam de kosonii din Munții Orăștiei, apropos de braconajul de acolo: „Arătați-i la televizor pe unii cu cătușe, ca să se vadă că pentru acest lucru se pot pune cătușe!”. Eh, între timp, cătușele le pune DNA, dar pentru altceva.
- Cum pot influența scandalurile de corupție din Ucraina sprijinul Occidentului și cursul războiului? Politolog: ”Tema corupției este intens utilizată de propaganda rusă pentru a contura imaginea unui stat eșuat, care nu merită apărat” - 12 martie 2023
- VIDEO Poliția din Moldova susține că a dejucat un plan rusesc de destabilizare a țării, înainte de protest: ”Directă legătură cu Wagner” - 12 martie 2023
- Un raport oficial arată că aproape 5000 de copii au fost abuzați sexual în Biserica Catolică din Portugalia/ Cele mai răsunătoare scandaluri sexuale din Biserica Ortodoxă Română - 11 martie 2023
