În ceea ce privește incluziunea și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, „nu ne lipsește legislația, ne lipsesc metodologia și informarea” – aceasta este una dintre concluziile principale formulate miercuri dimineață, la Constanța, de Iris Popescu, activistă și arhitect specializat în proiectare incluzivă și accesibilizare, în deschiderea „Scenei Deschise”, o platformă de dezbatere și dialog desfășurată în cadrul Stagiunii Estivale a Artelor Spectacolului, festivalul cultural organizat de Teatrul de Stat Constanța.
Evenimentul de două zile, organizat la hotelul Continental Forum, a început cu lansarea studiului „Artă și dizabilitate în România: De la practici fragmentate către un cadru național”. Comandat de British Council și prezentat de reprezentanții instituției drept una dintre primele cercetări de acest fel realizate în România, studiul își propune să creeze o „bază fundamentală de dovezi” pentru consolidarea participării culturale, a reprezentării și a parcursurilor profesionale ale persoanelor cu dizabilități.
Lansarea studiului a depășit însă tema strictă a accesului la artă și a deschis o discuție mai amplă despre felul în care societatea românească se raportează la cetățenii cu dizabilități: de la vizibilitatea și implicarea lor tot mai activă în spațiul public până la lipsa de informare și de expertiză la nivelul instituțiilor statului.
Cercetarea a fost prezentată de Olga Macrinici, regizoare și coautoare a studiului, alături de Ruxandra Mateescu, specialistă în accesibilizare culturală și fondatoare a asociației „Supereroi printre noi”, și de Iris Popescu, arhitectă specializată în design accesibil și fondatoare a asociației „AMAIS”.
Pe parcursul unei conversații de aproape două ore, desfășurate în fața unei audiențe de peste 30 de persoane, printre care artiști cu dizabilități, reprezentanți ai British Council și ai autorităților locale, cele trei au vorbit pe larg despre concluziile studiului și despre provocările cu care se confruntă încă România în ceea ce privește incluziunea persoanelor cu dizabilități, în domeniul artelor spectacolului și nu numai. Aceste provocări au fost identificate, printre altele, prin analiza calitativă directă a legislației și a activității autorităților române, precum și prin interviuri cu reprezentanți ai autorităților, ai societății civile și cu persoane cu dizabilități.
- „În continuare, persoanele cu dizabilități nu contează. În continuare – moștenire a epocii Ceaușescu – ne e mai ușor să ignorăm și să abandonăm persoanele cu dizabilități. În continuare, avem nevoie de un program public de sensibilizare care să definească persoanele cu dizabilități ca fiind pe deplin umane”, este concluzia principală a studiului, distribuit în format fizic în cadrul evenimentului.
În acest context, Olga Macrinici a ținut să menționeze, în deschiderea conversației, că principalul motiv pentru care nu a putut fi realizat un studiu cantitativ, care să analizeze date numerice mai detaliate despre fenomen, a fost tocmai lipsa de timp și de resurse. Studiul lansat miercuri a fost finanțat de British Council, organizația internațională a Regatului Unit pentru relații culturale și oportunități educaționale, dar reprezintă, în fond, doar un efort incipient în această direcție, iar astfel de oportunități nu pot ține locul implicării autorităților și a societății românești.
În această privință, după cum au remarcat atât Ruxandra Mateescu, cât și Iris Popescu, cea mai mare parte a finanțării din acest domeniu provine din afara României, iar majoritatea experților români sunt, de asemenea, pregătiți în străinătate.
După cum a punctat Iris Popescu, unui singur studiu i-ar fi dificil să ofere o imagine de ansamblu completă a problemei, în condițiile în care țara noastră este, cel mai probabil, în urmă și în ceea ce privește numărul persoanelor cu dizabilități recunoscute „oficial”:
- „Multe dintre problemele din țara noastră, problemele legate de strategii, apar pentru că nu avem date […] Nu putem, de exemplu, să găsim statistici despre câte persoane cu dizabilități folosesc tehnologie asistivă […] Ca să vă dau un număr mai catchy, aproximativ una din douăzeci de persoane din România este, oficial, o persoană cu dizabilități. Asta e statistica oficială. Noi presupunem că numărul real este mult mai mare, tocmai pentru că, dacă comparați aceste cifre cu cele de la nivel european sau din Marea Britanie ori din America, aproximativ una din cinci persoane este o persoană cu dizabilități.”
Una peste alta, consensul la care s-a ajuns este că va fi nevoie de mai mult efort, atât din mediul academic, cât și din partea autorităților, pentru găsirea unor soluții la problemele identificate miercuri, la Constanța, dar nici progresele din ultimii ani nu pot fi ignorate.
Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens îl reprezintă chiar „Scena Deschisă”, o platformă dedicată incluziunii, care a reunit mai mulți actori, scriitori și artiști cu dizabilități. Aceștia au asistat la lansarea studiului și urmează să-și prezinte experiențele în cadrul unui panel intitulat „Masa rotundă «Accesibilizarea în artele spectacolului»”, programat miercuri seara.
În cuvintele lui Erwin Șimșensohn, directorul general al Teatrului de Stat Constanța, întreaga conferință de două zile este concepută pentru a evidenția rolul tot mai proeminent al artiștilor cu dizabilități în artele spectacolului.
- „Sunt foarte multe lucruri de făcut și avem foarte multe lucruri de învățat împreună […] Avem alături de noi o serie de experți, dar, extrem de important, vom auzi de la producători și artiști care sunt implicați și au realizat proiecte. Când vorbim despre accesibilitate, vorbim despre accesibilizare, dar vorbim foarte mult și despre incluziune, ceea ce înseamnă prezența artiștilor cu diferite tipuri de dizabilități pe scenă, în spectacole. Și avem aici, alături de noi, atât producători, cât și artiști care au fost implicați în astfel de spectacole”, a explicat Șimșensohn în deschiderea evenimentului.
Potențialul considerabil al contribuțiilor pe care le pot aduce artiștii cu dizabilități reprezintă, de altfel, unul dintre principalele motive pentru care British Council, partener al SEAS, a hotărât să finanțeze studiul, după cum a precizat Abdi Hassan, director al British Council România:
- „Viziunea noastră este să avem o scenă artistică cu adevărat incluzivă. Nu pentru că este un imperativ moral pentru noi, ci pentru că suntem de părere că asta înseamnă oportunități mai bune de afaceri, o societate mai bună și, bineînțeles, o producție artistică mai bună, în final. Și oricine, indiferent de orice limitare, neurodiversitate sau dizabilitate, poate contribui.”
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
