Documentația pentru avizarea lucrărilor în vederea consolidării taluzului din zona Bisericii Grecești și a Teatrului Elpis va fi votată joi de consilierii locali. Valoarea totală a investiției este de 48 de milioane de lei cu TVA. Investiția este finanțată cu bani din bugetul local, se arată în proiectul de hotărâre.
Instabilitatea terenului afectează clădirile din zonă, atât biserica, teatrul, cât și locuințele, se arată în documentație. Biserica Greacă „Schimbarea la față” (Metamorphosis) și Teatrul Elpis sunt monumente istorice, de tip A, respectiv tip B.
Administrația locală dorește punerea în siguranță a întregii esplanade și stabilizarea taluzului prin lucrări de consolidare și combatere a eroziunii solului, scrie în memoriul tehnic atașat proiectului de hotărâre.
“Zidul de protecție al taluzului străzii Mircea cel Bătrân nu prezintă afectări ale structurii de rezistență, însă zona necesită lucrări de punere în siguranță pentru prevenirea evoluției fenomenelor de eroziune”, se arată în document.
Prin proiect se dorește și reabilitarea infrastructurii pietonale (scări, rampe, pavaj), realizarea unui sistem eficient de colectare și dirijare a apelor pentru eliminarea infiltrațiilor, instalarea unui mobilier urban nou (bănci, coșuri, balustrade), cât și amenajarea unui spațiu modern pentru activități culturale, conform proiectului de hotărâre.
Primăria Constanța a demarat încă din 2022 o expertiză tehnică privind siguranța și stabilitatea terenului, iar un an mai târziu a semnat un contract valabil 2 ani de aproximativ 300.000 de lei cu TVA pentru documentația necesară lucrărilor de reabilitare.
Biserica Greacă „Schimbarea la față” (Metamorphosis)
Biserica a fost construită între anii 1862-1867, după planurile arhitectului Ioannis Teoharidi. Este situată în centrul vechi al Constanței, pe Strada Mircea cel Bătrân, nr. 36, potrivit Heritage Constanța.
Lăcașul de cult a fost construit într-un stil grecesc clasic, dar cu dimensiuni reduse, cu o înălțime de doar 10 m, lungime de 25 m și lățime de 12,5 m. În forma inițială, Biserica nu era prevăzută cu turle, turnul clopotniță actual, de pe latura dreaptă a clădirii, fiind adăugat abia în 1947 și având o semicupolă sprijinită pe coloane scurte. Pentru ridicarea Bisericii s-a utilizat cărămidă și piatră naturală. Stâlpii de susținere de la interior sunt lucrați din lemn de cedru, iar podeaua este acoperită cu marmură adusă din Grecia. Fierul forjat s-a folosit pentru protejarea ușilor și ferestrelor neboltite.
Fațada este împărțită în trei registre verticale, delimitate de pilaștri cu capitel. Interiorul Bisericii are aspect de sală, cu înălțime egală, împărțită prin stâlpi cu capitel care sprijină o arcadă. Pe trei laturi ale interiorului se află balcoane. Pictura originală a fost realizată în ulei, de un pictor de la Muntele Athos, dar s-a deteriorat din cauza fumului de lumânări și a fost refăcută în anii 1988-1989 de pictorul Nicolae Radu și sfințită în primul an după Revoluție. Remarcabile sunt patru policandre cu cristale de Murano donate în anul 1962, sfeșnicele din argint aduse de la Constantinopol și multe icoane din secolul al XIX-lea. Una dintre cele mai importante icoane este cea a Sfântului Fanurie, un sfânt foarte iubit de grecii ortodocși. Construcția lăcașului de cult a început în 1862 și s-au încheiat în 1867, după acordul pe care Sultanul Abdul Aziz și l-a dat, la cererea comunității elene și convins de insistența Patriarhului Ecumenic.
Dar acordul sultanului era condiționat, biserica neputând să fie mai înaltă decât orice geamie din oraș și să fie amplasată cât mai departe de cartierul turcesc. Biserica „Metamorphosis” a fost prima biserică ortodoxă a orașului, construită din banii comunității elene, iar la finalul secolului al XIX-lea era locul unde se închinau toți credincioșii ortodocși din oraș, până la ridicarea altor biserici și a viitoarei Catedrale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în 1895. Aproximativ până în 1948 slujbele au fost oficiate de preoți greci, după această dată fiind înlocuiți de preoți români, între altele și ca urmare a scăderii numerice a comunității elene. În 1974, comitetul elen care administra Biserica, din motive financiare se pare, a solicitat trecerea acesteia în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, mai precis al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Teatrul Elpis
A fost construit în anul 1898 și se află pe strada Aristide Karatzali, numărul 16. Teatrul „Elpis” este unul dintre cele mai reprezentative imobile ale memoriei culturale a Constanţei. La 24 septembrie 1890 a fost înfiinţată societatea cu acelaşi nume, având drept meniri strângerea legăturilor dintre locuitorii greci din oraşul de la malul mării, acordarea de ajutor material şcolilor greceşti din Constanţa şi ajutorarea celor nevoiaşi, indiferent de naţionalitate, rasă sau religie, scrie Heritage Constanța.
Sala „Elpis” este rodul ideilor arhitectului francez Louis Piver şi a fost ridicată prin efortul financiar al comunităţii greceşti din Constanţa. Când şi-a deschis oficial porţile, de Crăciunul anului 1898, „Elpis”, cu o capacitate de 600 de locuri, era cea mai elegantă sală de concerte şi festivităţi din întreaga Dobroge.
Parterul clădirii avea trei intrări, cea principală având deasupra o casetă dreptunghiulară, cu alte forme geometrice. Uşile şi ferestrele erau despărţite de pilaştri cu capital îngust, din motivele neoclasicismului elen, care imitau coloanele antice. Pardoseala era din parchet de lemn de cea mai bună calitate iar pereţii holului erau decoraţi cu imense oglinzi veneţiene. Lojele şi balconul sălii de spectacole beneficiau de un spaţiu larg iar fotoliile erau îmbrăcate în mătase.
După Primul Război Mondial, clădirea „Elpis” a suferit transformări: adăugându-i-se o aripă nouă şi modificându-i-se faţada, acum compusă din patru coloane simple, pe lăţimea vestică. În interior, democratizarea vieţii publice a impus renunţarea la loji şi uniformizarea întregii săli cu fotolii asemănătoare.
Pragul sălii „Elpis” a fost trecut, în diversele epoci ale oraşului, de nume importante ale culturii româneşti. În an de pace, la 8 februarie 1916, aici a concertat George Enescu. În 1920, când a revenit, Enescu s-a bucurat de ovaţii şi de cronici foarte favorabile. Tot sala „Elpis” a primit şi pe cei mai mari artişti ai României primelor decenii ai secolului al XX- lea: Constantin Nottara, Constantin Tănase, Nae Leonard. Aici, la cumpăna dintre veacuri, s-au desfăşurat primele proiecţii cinematografice din istoria oraşului, la doar câţiva ani după ce fraţii Lumiere aduseseră invenţia lor în faţa lumii.
Viaţa fastuoasă a clădirii „Elpis” a început să apună după al Doilea Război Mondial. Sala principală a unui teatru municipal în timpul ocupaţiei sovietice (până în 1956), apoi al Teatrului de păpuşi şi Teatrului pentru Copii şi Tineret (din acelaşi an), a cunoscut transformări arhitecturale exterioare şi interioare menite să îi dea o înfăţişare cât mai anostă posibil, potrivit sursei citate.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
