Ce urmează după Kadîrov? Nume și scenarii pentru Cecenia vasală lui Putin

Ministerul ucrainean al Apărării, citat de UkrInform, afirmă că Ramzan Kadîrov, președintele Ceceniei, este în stare critică din cauza insuficienței renale, iar cursa pentru conducerea republicii rusești care a ajuns să fie poreclită “Hanatul Cecen” deja a început. 

După două decenii în care a fost aproape de neatins, aproape ca un rege care domnește peste cei aproape 1,5 milioane de oameni care trăiesc în Cecenia, Kadîrov lasă în urmă o moștenire politică puțin spus complicată. 

Relația sa de vasalitate față de Vladimir Putin a reușit să aducă un oarecare nivel de stabilitate politică într-o regiune a cărei identitate politică și istorică este intrinsec legată de lupta pentru independență față de Moscova, iar dreptul de a conduce acest mic imperiu privat din Caucaz pare a fi dezbătut între copiii săi adolescenți și camarazii săi de arme vinovați de crime împotriva umanității comise în Ucraina și chiar împotriva propriilor cetățeni.

Desigur, această stabilitate este plătită scump, zi de zi, de către poporul cecen: de-a lungul anilor, regimul lui Kadîrov a fost acuzat numeroase crime împotriva propriei populații, de la tortură și încarcerări fără temei la execuții extrajudiciare pe teritoriul Ceceniei și asasinate în afara granițelor sale.

Cine sunt cecenii

Cecenii reprezintă, conform Minority Rights Group, al șaselea cel mai mare din cele 160 de grupuri etnice care trăiesc în Federația Rusă, cu o populație de aproape 1,5 milioane de oameni a căror majoritate covârșitoare sunt musulmani și trăiesc în republica care le poartă numele, cu o suprafață puțin mai mică decât cea a Dobrogei, situată în nordul Caucazului, între Marea Neagră și Marea Caspică. Este învecinată cu Georgia la sud și cu alte republici rusești precum Dagestan, Ingușetia, Osetia de Nord și Ținutul Stavropol pe celelalte laturi.

Pe hârtie, Cecenia are același statut precum al celorlalte 20 de republici care fac parte din Federația Rusă, însă în practică este o republică autonomă, aproape ca un stat privat condus de Ramzan Kadîrov, un dictator care cultivă de peste două decenii o relație de simbioză cu Vladimir Putin: în schimbul loialității acerbe față de Kremlin și a stabilității în regiune, se bucură de susținere financiară și un nivel de autonomie considerabil mai ridicat decât al vecinilor săi din regiunea Caucaz.

După cum explică Institutul German pentru Probleme Internaționale și de Securitate, atâta vreme cât Kadîrov continuă să joace rolul de “soldat” al Kremlinului, el se bucură de libertate aproape totală în gestionarea problemelor interne ale Ceceniei și poate chiar să mențină o politică externă oarecum diferită de cea a Kremlinului.

Acest nivel surprinzător de îngăduință din partea Kremlinului, la care alți lideri locali din Rusia nu pot nici măcar să viseze, este o soluție pragmatică a dictatorului rus pentru a pacifica o regiune a cărei întreagă identitate politică este definită de lupta violentă împotriva dominației rusești.

O scurtă istorie a Ceceniei și ascensiunea familiei Kadîrov

Vreme de sute de ani, cecenii au fost un obstacol semnificativ pentru ambițiile Rusiei în Caucaz: au opus cea mai aprigă rezistență campaniilor de cucerire începute în vremea Ecaterinei cea Mare (1729 și 1796), care s-au încheiat abia în 1864. Și-au declarat independența aproape imediat după prăbușirea Imperiului Rus, în 1917, doar pentru a fi recuceriți în anii următori de nou înființata Uniune Sovietică, iar teritoriul lor încorporat în Regiunea Autonomă Sovietică Socialistă Ceceno-Ingușă. 

Când Germania Nazistă a invadat Uniunea Sovietică în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, au profitat de ocazie pentru a-și afirma din nou independența – un act de „colaborare” cu naziștii pentru care dictatorul comunist Iosif Stalin a deportat peste 400.000 de ceceni în Siberia și Asia Centrală în 1944. Un sfert dintre ei au murit în timpul deportărilor, însă supraviețuitorilor li s-a permis să se întoarcă în 1956, scrie Encyclopedia Britannica.

Un scenariu similar a avut loc în 1991 – Cecenia și-a declarat independența imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, dar forțele rusești au invadat țara la scurt timp după ascensiunea la putere a lui Boris Elțîn în 1994. Războiul de aproape trei ani care a urmat a lăsat atât Rusia cât și Cecenia într-o stare incertă. După cum arată un studiu al Departamentului de stat al SUA, Elțîn nu a reușit să recucerească teritoriul pierdut, dar și cecenii au eșuat în stabilirea unui stat funcțional și stabil. Trebuie menționat, totuși, că nici nu au avut foarte mult timp la dispoziție.

În septembrie 1999, Vladimir Putin, protejat al lui Elțîn și proaspăt numit prim ministru al Rusiei, a ordonat începerea campaniei militare la scară largă care a dat startul celui de Al Doilea Război Cecen, ca răspuns la o serie de atacuri teroriste care au ucis peste 200 de civili în Rusia și a fost atribuit teroriștilor ceceni separatiști, deși până în prezent există anumite dubii cu privire la acest fapt, scrie The Council of Foreign Relations, unul dintre cele mai importante think tank-uri din Statele Unite.

Cert este că Vladimir Putin s-a folosit din plin de această oportunitate. În decembrie 1999, când Elțîn și-a anunțat retragerea din funcție și l-a numit pe Putin președinte interimar, faptul că el era arhitectul unei campanii militare care la acea vreme era susținută de populația rusă l-a ajutat considerabil în campania sa electorală, în urma căreia a câștigat primul său mandat prezidențial complet în martie 2000, cu 53% din voturi – un rezultat în care războiul din Cecenia a jucat un rol crucial, în opinia multor experți. 

Desigur, acest succes s-ar fi putut întoarce cu ușurință împotriva lui Putin dacă nu ar fi găsit o cale de a pacifica Cecenia și de a o menține între granițele Rusiei fără să fie nevoit să poarte un război permanent în Caucaz.

Aici a intrat în scenă Ahmad Kadîrov, tatăl lui Ramzan Kadîrov, un șef de clan local mai favorabil Kremlinului care a negociat, în 2000, o înțelegere deosebit de simplă cu noul președinte al Rusiei: crearea unei relații practic feudale, prin care familia Kadîrov a primit sprijin financiar semnificativ și privilegii excepționale în schimbul loialității și respectării anumitor condiții impuse de Moscova, după cum explică Carnegie Endowment for International Peace.

Regele a murit, trăiască regele!

Ahmad Kadîrov a fost asasinat în 2004 înainte ca războiul și luptele interne să ia cu adevărat sfârșit în Cecenia, fapt care ar fi putut cu ușurință să arunce în aer planurile autorităților de la Kremlin. Din fericire pentru Putin, însă, Ramzan, moștenitorul micului imperiu personal creat de tatăl său pe atunci în vârstă de doar 27 de ani, s-a dovedit a fi liderul perfect pentru această situație: membrul unei generații mai puțin dedicate mișcării de independență, flexibil din punct de vedere moral și ideologic și, poate cel mai important, capabil să creeze un sistem ierarhic rigid, în care instituțiile locale de forță îi sunt complet subordonate și să țină elitele locale sub control. 

A fost nevoie de aproape trei ani, din 2004 până în 2007 pentru ca Ramzan Kadîrov să-și consolideze poziția și să aducă regiunea într-o situație de securitate acceptabilă pentru Moscova, explică Carnegie Endowment: După peste un deceniu de război, cecenii au încetat să mai pună prea multe întrebări și au acceptat să o ia de la capăt ca parte a statului rus, în vreme ce Kremlinul a fost de acord să finanțeze dezvoltarea economică și să se abțină, pe cât posibil, de la interveni în treburile cecenilor.

Această formulă atipică nu duce lipsă de provocări și puncte slabe, însă a funcționat până în prezent. Acum, însă, sănătatea șubredă a lui Kadîrov aduce în discuție două mari întrebări: Ce urmează după moartea liderului și cum va fi menținută stabilitatea fragilă a ultimelor decenii?

Pentru moment, există două scenarii principale – Kadîrov va fi succedat de unul din fiii săi, o continuare a tradiției începute în 2004, sau puterea în Cecenia va fi preluată de unul dintre membrii “vechii gărzi” ai dictatorului, care va fi nevoit să renegocieze cu Kremlinul.

Prima variantă: Prințul moștenitor

Cea mai evidentă soluție pentru problema succesiunii, care de altfel pare să fie favorizată de Ramzan Kadîrov însuși, este să fie urmat la “tronul” Ceceniei de unul dintre fiii săi. În acest sens, el are doi potențiali moștenitori care au intrat recent în atenția presei internaționale pentru că, deși sunt foarte tineri, au fost promovați de tatăl lor în poziții importante și vizibile în cadrul guvernului cecen:

Ahmat Kadîrov, fiul său în vârstă de 20 de ani, pe care l-a numit în funcția de prim-ministru adjunct interimar la începutul anului, după un an petrecut ca ministru al Sportului, scrie The Kyiv Post.

În ciuda vârstei sale fragede, tânărul Ahmat este unul dintre cei mai decorați funcționari din administrația cecenă, îndeosebi pentru “contribuțiile” sale în domeniul sportului și ca față a “tineretului cecen”, principalele teme pe care se concentrează aparatul de propagandă al regimului: pe lângă postul său de vicepremier adjunct, este ministru al Sportului și al Tineretului – când a primit această funcție în februarie 2024, a primit și cel mai important premiu acordat de guvernul cecen, Ordinul Kadîrov, pentru contribuțiile sale “legate de educația spirituală, morală și patriotică a tinerei generații”, conform postului de știri de stat Grozny Inform (portavoce a guvernului condus de Kadîrov).

În aprilie 2025, a primit și titlul de “cetățean de onoare” al orașului Groznîi, capitala Ceceniei, pentru “contribuția sa semnificativă la dezvoltarea sportului”, conform unui site local de știri. Pe lângă asta, mai este cunoscut și pentru activitățile sale caritabile, conform televiziunii de stat Grozny TV.

În orice caz, aproape nimic nu este cunoscut despre cel mai în vârstă fiu al lui Kadîrov în afară de imaginea atent creionată de presa de stat cecenă. Este căsătorit din 2023 cu o femeie a cărei identități nu este cunoscută publicului, iar în același an a avut o întâlnire “informală” cu Vladimir Putin, pe care analiștii au interpretat-o drept lansarea carierei sale în politică, scrie Radio Free Europe.

În mod surprinzător însă, s-ar părea că favoritul lui Ramzan Kadîrov ar fi de fapt fiul său mai tânăr, în vârstă de 18 ani, Adam, pe care liderul cecen pare să-l pregătească pentru a-i lua locul, conform unei analize The Times. Adam, care a moștenit aspectul fizic și tendințele violente ale tatălui său, a primit și el o serie de promovări importante în ultimele luni. Poate chiar mai important, însă, a început să apară în videoclipuri de propagandă ale tatălui său. 

Adam a intrat în atenția presei și autorităților internaționale în septembrie 2023, când liderul cecen a făcut public un videoclip în care fiul său în vârstă de doar 15 ani la acea vreme bătea pe Nikita Zhuravel, un tânăr arestat pentru “blasfemie” după ce s-a filmat arzând un Coran. Adam ar fi făcut “ceea ce trebuie”, în cuvintele tatălui său.

De atunci, Adam a fost promovat în funcții importante și care îi conferă un grad ridicat de vizibilitate, cum ar fi cea de secretar al Consiliului de Securitate al Ceceniei, conform Reuters și cea de coordonator a programului Ceceniei pentru ajutor umanitar către Gaza, scrie Novaya Gazeta Europe.

• Notă: În calitate de secretar al Consiliului de Securitate, Adam este practic principalul responsabil pentru securitatea tatălui său. Notabil este și faptul că această funcție a  fost creată de Ahmat Kadîrov și ocupată de Ramzan însuși înainte de asasinarea tatălui său, explică Institutul Carnegie.

La fel ca și în cazul fratelui său, în spațiul public există foarte puține detalii despre viața sa care nu provin de la presa de stat și instituțiile controlate de tatăl său. Și el s-a căsătorit recent, la vârsta de 17 ani, iar identitatea soției sale nu este cunoscută.

Camarazii de arme și vulturii din jurul lui Kadîrov 

Este greu de spus dacă această situație este rezultatul unui efort intenționat și susținut al lui Ramzan Kadîrov de a crea o dinastie politică sau dacă este pur și simplu efectul natural al nepotismului endemic practicat în Cecenia, dar conducerea republicii este practic o afacere de familie care nu îl include doar pe liderul suprem și pe copiii săi – peste 100 de rude de membri ai familiei Kadîrov ocupă funcții importante în cadrul guvernului cecen, amintește The Times.

Odată cu trecerea timpului, se pare că liderul cecen a început să favorizeze tot mai mult aceste alianțe noi bazate pe legături familiale, iar majoritatea analiștilor sunt de acord că dictatorul urmărește să extindă acest sistem de alianțe prin intermediul fiilor săi. După cum arată o analiză a Institutului Carnegie, există inclusiv speculații că soțiile lui Adam și Ahmat, ambii căsătoriți la vârsta de 17 ani, sunt fiice ale unora dintre noii parteneri de afaceri ai tatălui lor. În mod notabil, el pare să se distanțeze tot mai mult de susținătorii săi originali, mulți dintre ei veterani ai războaielor din anii ‘90 și vehiculați ca potențiali succesori.

Dar ce s-ar putea întâmpla dacă liderul suprem dispare din peisaj înainte ca urmașii săi, încă extrem de tineri, să fie pregătiți pentru preluare puterii și acest nou sistem de alianțe nu este suficient de bine pus la punct?

Istoria recentă a Ceceniei arată o tendință pentru lupte interne și conflicte pentru putere. Între 1996 și 1999, după retragerea inițială a trupelor ruse din Cecenia, liderii militari ceceni au început aproape imediat să se lupte între ei, iar doi dintre ei, Shamil Basayev și Omar Ibn al Khattab, considerat a fi un asociat iordanian al lui Osama bin Laden și un mujahedin care a luptat împotriva sovieticilor în Afganistan, au hotărât să invadeze Daghestanul, aminteșe PBS.

Președintele ales al Ceceniei la acea vreme, Aslan Maskadov, a fost practic neputincios în fața acestor conflicte interne.

Ahmad Kadîrov a fost un element stabilizator din acest punct de vedere, dar perioada de tranziție care a urmat nu a fost una simplă. După ce a moștenit “coroana”, Ramzan Kadyrov a avut nevoie de trei ani de zile pentru a-și consolida puterea și nu ar fi reușit acest fapt fără susținerea Kremlinului. 

Dacă unul din fii săi nu va reuși să demonstreze Kremlinului că poate menține stabilitatea în schimbul căreia Moscova a tolerat până acum comportamentul lui Kadîrov, există o listă lungă de asociați ai lui dictatorului, majoritatea dintre ei susținători ai regimului încă din primii ani, despre care presa și analiștii au afirmat în ultimii ani că ar putea prelua puterea:

• Magomed Daudov: Unul dintre locotenenții cei mai experimentați al lui Kadîrov, poreclit „Lord” și văzut drept “câinele de atac” al președintelui cecen. A fost președinte al parlamentului timp de aproape un deceniu și, din mai 2024, ocupă funcția de prim-ministru, scrie Novaya Gazeta.
• Adam Delimkhanov: Este probabil al doilea cel mai cunoscut politician cecenși este adesea numit în mod eronat „vărul” lui Ramzan, scrie Ponars Eurasia. Delimkhanov reprezintă Cecenia în Duma de Stat din 2007, dar se implică rar în activități legislative. În schimb, a fost implicat în repetate rânduri în asasinarea criticilor și rivalilor regimului cecen și a jucat un rol important în operațiunile serviciilor de securitate cecene în Ucraina.
• Api Aludinov: Un nume rostit din ce în ce mai des de când starea de sănătate a lui Kadîrov a început să se agraveze. Ocupă funcția de adjunct al Direcției Militare și Politice a Forțelor Armate ale Federației Ruse, dat în urmărire generală în Ucraina din iunie 2025 și, conform The Times, unul dintre candidații favorizați de Kremlin.