La 30 noiembrie, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare. Scrutinul pentru Legislativul de la Chişinău se desfăşoară la o lună după alegerile din Ucraina şi în contextul în care relaţiile Federaţiei Ruse cu Europa şi S.U.A. nu dau semne de destindere. De asemenea, mesajele partidelor politice par a fi fost înlocuite de acţiunile cu iz electoral promovate de Moscova, Bucureşti şi Bruxelles, toate trei puternic implicate în a obţine succesul partenerilor interni pe care îi susţin.
Republica Moldova se află la o răscruce decizională într-un context geopolitic care suportă tulburări majore în Estul Europei (prin conflictul militar şi diplomatic ruso- ucrainean) şi în regiunea Mării Negre. Un stat cu instituţii slabe, cu o identitate nelămurită, cu mai mult de jumătate din populaţie emigrată sau cu dublă cetăţenie (română, rusă, ucraineană), cu serioase probleme legate de garantarea suveranităţii interne şi incapabil să le rezolve decisiv (autonomia Găgăuziei şi independenţa nerecunoscută a Transnistriei).
Chişinăul va rămâne asistat internaţional şi după aceste alegeri: singura problemă ar fi aceea dacă, după 30 noiembrie, direcţia va fi schimbată, poate decisiv, înspre Bucureşti şi Bruxelles şi dacă, după un sfert de secol de independenţă, se va despărţi definitiv de influenţele Moscovei.
Coaliţia pro-europeană condusă de Iurie Leancă a obţinut, recent, victorii politice şi morale de necontestat, care ar putea avea un impact favorabil în sondaje şi în rezultatele finale. Astfel, pe 13 noiembrie, Parlamentul European a ratificat, cu 529 voturi pentru şi 96 împotrivă, Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, moment extrem de important în procesul aderării ţării la structurile instituţionale conduse de la Bruxelles.
Autorităţile de la Chişinău au primit, astfel, un semnal robust în ceea ce priveşte susţinerea politică şi economică a Uniunii Europene. Mai mult, raportorul special al documentului, lituanianul Petras Austrevicius, a scos în evidenţă ceea ce atât europarlamentarii cât şi opinia publică dintre Prut şi Nistru aşteptau să audă: documentul şi demararea procesului propriu-zis privesc, la fel de special, şi relaţiile dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă.
„Procesul de asociere nu este o ameninţare la adresa intereselor politice şi economice ale Rusiei şi este regretabil că liderii ruşi înţeleg în felul acesta”, a subliniat Austrevicius. Europenii dau asigurări că aderarea nu este departe şi că singură voinţa clasei politice de la Chişinău poate decide momentul. Respectarea independenţei instituţiilor statului de drept, măsuri ferme împotriva corupţiei, transparenţa decizională şi o politică externă de apropiere de idealurile europene şi euro-atlantice reprezintă setul minimal de cerinţe obligatorii pe care viitoarea guvernare ar trebui să şi le asume.
Votul din Parlamentul European limitează sensibil posibilităţile Rusiei de a influenţa major rezultatele votului din 30 noiembrie. Înfrângerea categorică de luna trecută a partidelor pro-ruse în Ucraina a pus Moscova într-o situaţie de alertă în ceea ce priveşte celălalt stat-captiv din regiune. Declaraţiile liderilor de la Tiraspol potrivit cărora Transnistria ar dori să organizeze un nou referendum privind independenţa auto-proclamatei republici fac parte din registrul de intimidare şi de tac politic la adresa suveranităţii moldovene. Încălzirea bruscă a conflictului îngheţat de pe malurile Nistrului ar complica în mod evident eforturile de integrare în structurile europene şi ar lăsa guvernului de la Chişinău responsabilităţi uriaşe în ceea ce priveşte gestionarea situaţiei.
Kremlinul mizează pe tulburarea majoră a peisajului politic din Ucraina şi a relaţiilor dintre Kiev şi Moscova. În felul acesta, s-ar putea obţine din partea electoratului din Moldova, format în special din persoane cu venituri modeste şi de vârstă mijlocie, o decizie de revenire la relaţiile tradiţional bune cu Rusia şi la o îndepărtare de proiectele europene.
Nu este o perioadă favorabilă pentru o politică activă a Rusiei în spaţiul statelor pe care le-a dominat categoric ani în şir după destrămarea Uniunii Sovietice. Izolarea internaţională fără precedent, boicotul economic şi diplomatic, criticile virulente la adresa politicilor lui Vladimir Putin venite din partea statelor europene sau din afara continentului au făcut din Federaţia Rusă un actor geopolitic nefrecventabil în sistemul relaţiilor internaţionale.
Eforturile Kremlinului de a câştiga prietenii politice pe baza ofertelor generoase privind resursele energetice s-au făcut simţite doar în câteva dintre statele din regiune (Ungaria, Serbia, Bulgaria), şi acelea destul de prudente, pentru a evita reacţii ostile din partea instituţiilor Uniunii Europene şi, mai ales, ale S.U.A. Un câştig politic pentru Rusia în Republica Moldova ar asigura o întărire confortabilă a politicilor de presiune asupra Ucrainei, de a renunţa la parcursul declarat spre Vest, şi ar înconjura România, stat cu un parteneriat strategic cu S.U.A., de forţe mai degrabă prietenoase Moscovei. Ar anula, în bună măsură, şi eforturile depuse de la Bucureşti, până acum, de susţinere a integrării europene a Moldovei şi de obţinere a unui statut mai vizibil pentru aceasta în relaţile internaţionale.
Gesturile făcute de Moscova în plină campanie electorală sunt fără echivoc. La Chişinău, ministrul Economiei, Adrian Candu, şi vicepreşedintele companiei ruse Gazprom, Aleksandr Medvedev, au semnat un acord prin care Republica Moldova a primit cadou o reducere substanţială, de 45 de dolari la o mie de metri cubi de gaze (un preţ de 332 dolari), începând cu anul 2015. La rândul ei, Moldova se angajează să asigure tranzitul în bune condiţii a gazului către statele din Balcani, în special Bulgaria şi Serbia, cunoscute ca tradiţional filoruse.
Acţiunea gigantului energetic rus are clare conotaţii electorale şi este menită a sprijini, pe cât posibil, acele forţe politice care se opun atât unei integrări rapide a statului în structurile europene dar care solicită şi o relaţie mai avantajoasă cu Rusia. Principalul beneficiar ar fi Partidul Democrat, condus de Marian Lupu, cel care a criticat dur toate „măsurile unioniste” transmise dinspre Bucureşti şi care a cerut un respect mai mare din partea tuturor vecinilor pentru independenţa, integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova.
Filantropia concernului Gazprom soseşte la câteva luni după ce Federaţia Rusă a oprit importurile moldoveneşti de fructe şi legume proaspete, de carne, conserve şi vinuri, tocmai ca reacţie la decizia Executivului de la Chişinău de a continua procedura de asociere la Uniunea Europeană. Moscova a pierdut nu doar produsele moldoveneşti de pe pieţele sale ci, mai serios, politic şi economic a cedat poziţia de lider în favoarea României vecine, stat membru U.E. Acum, Kremlinul speră la o recupe-rare rapidă a acestor înfrângeri.
În repetate rânduri, în ultima perioadă, preşedintele Traian Băsescu şi prim ministrul Victor Ponta şi-au anunţat public interesul pentru integrarea Moldovei în structurile europene. Vizitele celor doi la Chişinău, proiectele de susţinere a economiei de peste Prut, continuarea lobby-ului internaţional în favoarea măsurilor luate de guvernul Leancă au înviorat relaţiile dintre cele două state româneşti. Încălzirea fără precedent a relaţiilor politice (Parlamentul de la Bucureşti a fost primul legislativ din Uniunea Europeană care a ratificat Acordul de asociere) a fost continuată, ca niciodată până acum, de o creştere fără precedent a relaţiilor economice şi comerciale.
Unul dintre mesajele electorale ale lui Victor Ponta, candidat PSD la alegerile prezidenţiale din România, a avut în vedere şi „Marea Unire” şi a privit Moldova ca pe o prioritate a politicii externe. Preşedintele Traian Băsescu, aflat la finalul unui deceniu de mandate la Cotroceni, a anunţat public că va cere obţinerea cetăţeniei moldoveneşti şi că în acest sens a discutat chiar cu omologul său, Nicolae Timofti. Pe de altă parte, aplicarea întocmai a sancţiunilor impuse Rusiei de Uniunea Europeană şi S.U.A. din partea autorităţilor moldoveneşti şi o schimbare radicală a viziunii strategice faţă de Chişinău din partea Bucureştilor au condus la o situaţie fără precedent.
Înaintea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, pentru prima dată în existenţa sa independentă, Republica Moldova are drept principal partener comercial chiar pe vecina sa, România, care a scos Rusia din cursa pentru primul loc. La începutul lunii octombrie 2014, schimburile economice dintre cele două state româneşti se ridicau la aproape un miliard de dolari şi, ceea ce este foarte important, în aceste sume sunt incluse şi tranzacţii care privesc resurse energetice. De altfel, România a dat asigurări ferme că îşi poate asuma, singură, securitatea energetică a Moldovei, prin atragerea de fonduri europene şi dezvoltarea infrastructurii specifice.
La 30 noiembrie cetăţenii Republicii Moldova vor alege componenţa noului Parlament. În spatele mesajelor electorale ale partidelor aşteaptă, însă, forţe externe care vor decide soarta ţării pe termen mediu şi lung. Un pariu teribil cu istoria şi, mai ales, cu viitorul.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
