- Alegerile parlamentare din 8 septembrie 2021 din Maroc au scos Partidul Justiției și Dezvoltării (islamist) de pe scena politică: de la 125 de mandate în 2016 la doar 12 în 2021.
- Paranteza islamistă din Maroc, instalată în 2011 după Primăvara Arabă, a luat sfârșit. Aflați un deceniu în fruntea guvernului, islamiștii au pierdut în alegeri 90% din locurile câștigate în 2016.
- Înfrângerea islamiștilor este cu atât mai șocantă cu cât cele mai mari trei orașe ale Marocului, inclusiv capitala, vor avea primari femei: Asmaa Rhalou (Rabat), Nabila Rmili (Casablanca) și Fatima Zahra Mansouri (Marrakech).
- Regele Mohamed al VI-lea a dat o lovitură fără precedent Islamului politic și anunță noi reforme, care vor aduce Marocul mai aproape de Europa. Marocul este prima țară unde Islamul politic pierde în fața urnelor atât de categoric.
Partidul Justiției și Dezvoltării, care conducea Marocul din 2011, a fost spulberat la alegerile parlamentare din 8 septembrie 2021. Islamiștii au reușit să obțină abia 12 mandate din cele 395 de locuri ale Camerei Reprezentanților, față de 125 câștigate în 2016, la precedentele alegeri.
Participarea la vot a fost una istorică, de 50, 35%, față de 43% în 2016.
Victoria în alegeri a fost obținută de două partide liberale, apropiate Regelui Mohamed al VI-lea (care conduce Marocul din 1999): Adunarea Națională a Independenților (102 locuri) și Partidul Autenticității și Modernității (82 de locuri). Lor li alătură cel mai vechi partid politic al Marocului, Partidul Independenței (Istiqlal), care deține 78 de mandate parlamentare. Împreună, noua coaliție liberală controlează o majoritate parlamentară de 269 de locuri, în vreme ce opoziția deține 126 de mandate. Regele Mohamed al VI-lea l-a însărcinat deja pe miliardarul Aziz Akhannoach, liderul Adunării Naționale a Independenților, să formeze guvernul.
Cea mai mare lovitură dată Islamului politic: femeile conduc cele mai mari orașe ale Marocului
La 16 septembrie, în urma alegerilor din Consiliul Municipal al orașului Rabat, capitala Marocului, Asmaa Rhalou a fost aleasă primar. Este pentru prima dată în istorie când o femeie conduce destinele unei capitale din lumea arabă după ce a fost aleasă în mod liber.
Asmaa Rhalou, de 52 de ani, este jurnalistă la cotidianul marocan “L’Opinion”, are un doctorat în economie la Universitatea franceză din Perpignan și face politică de când islamiștii au preluat puterea în Maroc, în 2011. Acum 10 ani a devenit deputată din partea Adunării Naționale a Independenților. “Este o zi istorică, o zi în care o femeie a devenit primarul Rabatului”, declara Asmaa Rhalou după alegerea în funcția de edil al capitalei.
La 20 septembrie, alte două femei spulberau candidații islamiști în alegerile prntru primăriile marilor orașe. La Casablanca, oraș cu 3,5 milioane de locuitori, Nabila Rmili, de 47 de ani, obținea victoria, din partea Adunării Naționale a Independenților, iar la Marrakech, capitala turistică a Marocului, oraș cu aproape 1,5 milioane de locuitori, Fatima Zahra Mansouri, din partea Partidului Autenticității și Modernității, își învingea contracandidații.
Acum, cele mai mari trei orașe ale țării sunt conduse de femei, o premieră fără precedent în istoria Regatului și în cea a lumii arabe.
“Alegerea a trei femei în fruntea consiliilor celor trei mari orașe este o dovadă cât se poate de clară că suntem o țară dezvoltată și că respectăm regulile Constituției”, declara noul primar de Rabat, Asmaa Rhalou pentru cotidianul marocan “Aujourd’hui”. Ea a asigurat pe cei aproape 2 milioane de locuitori ai orașului că proiectele de modernizare a infrastructurii, anunțate recent de Regele Mohamed al VI-lea, vor fi puse în practică. Rabatul va avea o infrastructură modernă de transport urban, mai multe clădiri publice, vor fi construite mai multe muzee pentru a pune în valoare patrimoniul istoric, o clădire a Marelui Teatru (cea mai mare din lumea arabă) și multe parcuri, grădini și scuaruri.
Cum a arătat lovitura dată Islamului politic? Ce va urma?
Înainte de alegerile parlamentare, mass-media marocane insistau asupra nemulțumirilor generalizate în legătură cu proiectele guvernului islamist, aflat la putere din 2011. Cotidianul “Les Eco” scria, la 17 august, că din populația totală de 33 milioane de locuitori a Regatului, mai bine de 33% este reprezentată de tineri între 15 și 34 de ani, 4,5 milioane dintre aceștia nefiind înscriși nici în vreo formă de educație și nici pe piața muncii. O treime dintre ei își exprimau dezacordul față de guvernul islamist, 42% anunțau că nu au încredere în guvern, 55% în partidele politice și 60% în administrația locală. Prin urmare, semnele unei schimbări erau anunțate dar ceea ce a șocat a fost amploarea dezastrului Partidului islamist al Justiției și Dezvoltării.
După alegeri, urmate de demisia prim-ministrului islamist Saad Eddine Al Othmani, reprezentanții Partidului Justiției și Dezvoltării au acceptat, într-un comunicat, că rezultatele scrutinului din 8 septembrie sunt ”de neînțeles, ilogice și fără să reflecte poziția partidului pe eșichierul politic”. Eșecul electoral a fost atât de mare încât nici măcar prim-ministrul islamist nu a reușit să fie ales, în circumscripția din Rabat.
Dezastrul suferit de islamiști a venit din inconsistența actului guvernării, a neputinței de a stinge nemulțumirile sociale majore și de a aduce mai rapid reformele anunțate de Primăvara Arabă în 2011. Modernizarea rapidă a țării nu a găsit încă soluții pentru resorbirea unei forte de muncă tinere și educate și nici pentru rezolvarea contradicțiilor sociale. De pildă, islamiștii și-au asumat anularea subvențiilor de stat pentru produsele de bază (regulă în toate statele arabe) sau înlocuirea în funcțiile administrației a vechilor funcționari cu noi angajați contractuali, pe bază de concurs. Acestor neajunsuri s-a mai alăturat actul reluării relațiilor diplomatice dintre Maroc și Israel, ca urmare a presiunilor președintelui SUA, Donald Trump, și în consens cu forțele liberale și cu Regele Mohamed al VI-lea. Cum Islamul politic revendică tocmai excluderea statului Israel din sistemul relațiilor internaționale, decizia din 2020, pusă în aplicare de guvernul de la Rabat a deteriorat și mai mult poziția Partidului Justiției și Dezvoltării.
Sistemul politic marocan este bazat pe principiile Constituției din 2011, care acordă largi prerogative guvernului și Parlamentului dar în textul căreia se regăsesc puteri decizionale foarte importante pentru Rege. Practic, suveranul este cel care conduce, în cele din urmă, într-un sistem de guvernare unde statul este omnipresent și omnipotent. Regele Mohamed al VI-lea a adunat în jurul său lideri liberali și susținere populară pentru demantelarea puterii islamiste la urne. Este pentru prima data în istorie când islamiștii pierd puterea în alegeri iar acest eveniment va avea, cel mai sigur, repercusiuni în întreaga Africă de Nord arabă, acolo unde regimurile din Algeria, Tunisia, Libia și Egipt nu au reușit nici liberalizarea, nici dezvoltarea după Primăvara din 2011.
De când se află pe tronul Marocului (1999), Regele Mohamed al VI-lea a impus o dezvoltare fără precedent a infrastructurii țării, într-un efort de modernizare, dezvoltare și lichidare a inegalităților sociale și analfabetismului. Dacă în 1999 Regatul dispunea de o singură autostradă, de 100 de kilometri, două decenii mai târziu rețeaua depășește 2.000 de kilometri, mai bine de 70% din populația țării având acces imediat la aceste rute. În 2019, a fost înregistrat primul million de pasageri pe calea ferată ultrarapidă Tanger-Kenitra, tot atunci a început construirea celui mai mare port al Marocului și al Africii, la Tanger, iar de mai mulți ani Marocul deține prima poziție în Africa la construcția de automobile. O dezvoltare liberală controlată, dar fără precedent în istoria țării, a asigurat o creștere exponențială a clasei mijlocii și a numărului de locuri de muncă, desi șomajul încă face ravagii, cu un procentaj care se ridică la 25% în rândul tinerilor.
Maroc a intrat în cea mai rapidă etapă de dezvoltare economică și instituțională din istoria sa. Liderii noii coaliții guvernamentale au anunțat deja că vor continua programul de reforme și de investiții în infrastructură. Schimbările politice, inclusiv prin preluarea puterii de către femei în orașele decidente ale țării, vor avea impact atât în vecinătatea imediată, cât și în lumea politică arabă în general. Cel mai sigur verdict acum este că, după un deceniu, paranteza islamistă a Marocului s-a închis.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
