La 15 ianuarie, prim-ministrul Viorica Dăncilă a mers în Parlamentul European pentru a prezenta la Strasbourg, în mod oficial, programul preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene.
Mai bine nu mergea.
Europa socialiştilor şi ALDE s-au dezlănţuit la adresa României. Cât de compromise sunt obiectivele preşedinţiei Consiliului UE?
Opoziţia categorică în Europa la adresa guvernului condus de Viorica Dăncilă vine din interiorul celor două familii politice şi ideologice care compun coaliţia de la Bucureşti: socialiştii şi liberalii.
Pretextul este legat de rumorile publice, întreţinute de preşedintele PSD, Liviu Dragnea, şi transmise zilnic de media româneşti afiliate guvernului, legate de o iminentă ordonanţă de urgenţă care să privească amnistia şi graţierea. Şi în Europa, şi în România acest act legislativ este privit drept o reabilitare nemeritată a unor lideri politici corupţi şi cu influenţe nesănătoase în actul de decizie.
Fără sprijinul socialiştilor europeni şi a ALDE Europa preşedinţia română a Consiliului Uniunii Europene nu are nicio şansă de reuşită: niciuna. Demnitarii de la Bucureşti şi diplomaţia română ar fi trebuit să cureţe serios nemulţumirile înainte de a scrie textul programului de conducere a Europei. Lipsită de carismă şi experienţă politică, Viorica Dăncilă este victima sigură a instituţiilor şi liderilor continentului iar atitudinea ţâfnoasă, lipsită de soluţii pragmatice, va conduce în câteva săptămâni la blocarea definitivă a preşedinţiei României.
Că este aşa a dovedit-o şedinţa plenară a Parlamentului Europei din 15 ianuarie, întrunită la Strasbourg, pentru a audia obiectivele Bucureştilor în cele şase luni de conducere. Programul prim-ministrului Viorica Dăncilă a fost rostit dar nu ascultat.
De ce?
În primul rând pentru că liderul parlamentarilor socialişti europeni, germanul Udo Bullmann, a atacat fără cruţare guvernul de la Bucureşti. O mai făcuse şi la 11 ianuarie, la Palatul Victoria, dar media româneşti nu au vrut să scrie nimic despre luarea de poziţie a lui Bullmann de acum câteva zile, când a cerut explicit că aşteaptă cu nerăbdare ca Guvernul Dăncilă să pună în aplicare în totalitate recomandările Comisiei de la Veneţia şi să audă planurile Guvernului român privind finalizarea negocierilor privind viitorul buget multianual al Uniunii Europene.
La Strasbourg, Udo Bullmann a fost la fel de incisiv: statul de drept nu poate fi manipulat pentru a servi unor decizii politice. Cât despre buget, socialiştii europeni au pierdut cursa deoarece este greu de crezut că ministrul român al Finanţelor, Eugen Teodorovici, va găsi resursele să scrie, să negocieze şi să adopte în timpul mandatului său la Consiliul UE bugetul continentului pe 2021-2027.
Celălalt partener al Bucureştilor este un politician imbatabil al Europei. Fost prim-ministru al Belgiei şi lider al ALDE Europa, Guy Verhofstadt a fost, în timpul suspendării din 2012 a preşedintelui Traian Băsescu, alături de Uniunea Social Liberală (PSD şi PNL), aproape unica voce europeană care a susţinut, atunci, pe prim-ministrul Victor Ponta şi pe liderii liberali conduşi de Crin Antonescu.
Acum, Verhofstatdt a ameninţat pe prim-ministrul social democrat Viorica Dăncilă cu declanşarea procedurii de aplicare a articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene, acela care restrânge drepturile unui stat membru, inclusiv dreptul de vot. „Sper – a spus liderul ALDE Europa – ca în timpul preşedinţiei dumneavoastră nu va fi un nou articol 7, al treilea caz (acum sunt discuţii referitoare la Ungaria şi Polonia- n.red.). Un caz împotriva guvernului dumneavoastră. Şi trebuie să vă spun, nu sunteţi foarte departe de asta. Vă apropiaţi tot mai mult de procedura de declanşare a articolului 7 ignorând recomandările Comisiei de la Veneţia”.
Aproape că nici nu au mai contat recomandările Partidului Popular European, prin vocea lui Theodor Stolojan, de deschidere a negocierilor cu Austria, Germania, Franţa şi Olanda pentru accederea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen.
Ce a făcut Viorica Dăncilă la Strasbourg?
În primul rând a acceptat o cină cu preşedintele Parlamentului european, Antonio Tajani, într-un restaurant cochet din centrul Strasbourg-ului, în seara de 14 ianuarie, cu un meniu cam sărăcăcios dar cu mulţi prieteni în jur. Alături de prim-ministrul Dăncilă au mai venit Ioan Mircea Paşcu, vicepreşedintele Parlamentului European, şi europarlamentari din toate grupurile mari: Marian Jean Marinescu, Norica Nicolai, Adina Vălean, Theodor Stolojan, Dan Nica. Lor li s-au alăturat liderul socialiştilor europeni, Udo Bullmann, şi secretarul general al Parlamentului European, Klaus Welle.
Degeaba a fost această reuniune informală pentru că, fie prim-ministrul României nu a înţeles nimic din mesajele transmise în timpul fripturii obişnuite, fie experţii Preşedinţiei române sunt neobişnuiţi cu astfel de proceduri cum, la fel, pare să fie şi mediocra diplomaţie românească condusă de Teodor Meleşcanu. Căci, cina cu Antonio Tajani ar fi putut atenua considerabil catastrofa de imagine din plenul Parlamentului european.
Nu a fost să fie.
Deşi prim-ministrul Viorica Dăncilă a promis la Strasbourg că „România va fi un partener de încredere în procesul decizional la nivelul Uniunii Europene pe durata exercitării de către ţara noastră a Preşedinţiei Consiliului UE”, aceasta nu a convins pe aproape nimeni. Nici măcar europarlamentarii socialişti români, precum Claudia Ţapardel sau Maria Grapini, nu au mai găsit resurse de discurs pentru a atenua deficitul de organizare, de proiect şi de imagine al Preşedinţiei române. Practic, Viorica Dăncilă s-a plasat la Strasbourg în faţa Parlamentului european fără nicio şansă.
Veştile rele pentru România nu se opresc aici pentru că pe 17 ianuarie Parlamentul de la Strasbourg decide prin vot reguli de îngheţare a plăţilor Uniunii Europene către statele membre care pun în pericol statul de drept prin acţiuni precum intervenţia în instanţele judecătoreşti sau lipsa măsurilor împotriva fraudei şi corupţiei.
Şi nu e doar atât: cotidianul belgian „L’Echo” scrie pe 16 ianuarie că şeful guvernului de la Bucureşti ar fi declarat textual că „România nu trebuie aruncată în acelaşi coş cu Ungaria şi Polonia”.
Nu este vorba aici despre grosolănie ci, de-a dreptul, de evaluarea unor şanse: are România acum, în mandatul de preşedinte, voturi într-atât de consistente încât să renunţe la acela acordat de Polonia, de pildă? A numărat Viorica Dăncilă şi suntem cu opţiuni majoritare în proiectele româneşti?
Sigur: aceasta este şi o veste bună, în sensul că guvernul de la Bucureşti se delimitează public, din nou, de iliberalism. Cum se delimitează şi prim-ministrul Viorica Dăncilă de acuzele privind promovarea unei legi a amnistiei şi graţierii: „nu am nici un act normativ pe masa guvernului referitor la amnistie şi graţiere”.
Catastrofa de imagine de la Strasbourg este vârful unor acumulări în timp din interiorul partidelor şi instituţiilor de decizie de la Bucureşti. Lipsa de viziune, incultura, indiferenţa faţă de vocile continentului şi faţă de legăturile cu familiile politice, ideologice, culturale ale Europei se decontează acum. Viorica Dăncilă şi guvernul ei, ales de români în decembrie 2016, sunt rezultatul exact al acelei Românii fără repere, fără multe dintre regulile de fier ale civilizaţiei europene, fără criteriile exacte ale meritocraţiei.
Mai precis: catastrofa de imagine de la Strasbourg seamănă cu desemnarea duduii care a picat toate examenele de la ANAF în chiar fruntea ANAF.
- Alegeri în Grecia: Cum a ajuns prim-ministrul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, imaginea Dreptei europene. Bunul simț politic a învins crizele majore - 22 mai 2023
- De ce e aproape imposibil ca România și Polonia să rupă relațiile diplomatice cu Moscova/ Datoriile istorice pe care cele două state le au de recuperat de la Rusia - 14 mai 2023
- ANALIZĂ De ce sunt importante rezistența și victoria în Bahmut, la fel ca la Verdun sau Stalingrad. Istoria arată că cine câștigă astfel de bătălii are cele mai multe șanse să câștige războiul - 26 aprilie 2023
