„Campanie fără savoare, alegeri fără surprize”: aşa titra, la 15 octombrie, cel mai popular cotidian din Luxemburg, „L’Essentiel”, după alegerile parlamentare care au stabilit că 31 din cele 60 de locuri ale Parlamentului vor fi ocupate de coaliţia guvernamentală condusă de prim-ministrul Xavier Bettel.
Peste 256.000 de persoane (43% dintre electori) au votat pe 14 octombrie într-o ţară unde votul este obligatoriu iar alegerile parlamentare sunt ultimele programate înaintea marelui scrutin continental pentru Parlamentul Europei.
Partidul Creştin Social, condus de Claude Wiseler, a câştigat cele mai multe voturi, 28% dintre opţiunile electoratului, fără însă să poată contura o majoritate care să îl convingă pe Marele Duce Henri al Luxemburgului.
Asta şi pentru că principalii câştigători de mandate suplimentare, faţă de scrutinul din 2013, sunt ecologiştii: „Le Quotidien” titra, a doua zi după anunţarea alegerilor, că Luxemburgul a făcut „un viraj spre verde”. Nu e puţin lucru într-o ţară unde Partidul Creştin Social a dominat scena politică decenii de-a rândul, de-ar fi să amintim doar pe premierii Jacques Santer (1984-1994) şi Jean Claude Juncker (1995-2013).
După eliberarea Luxemburgului de sub ocupaţia germană (1944), toate guvernele Marelui Ducat au fost conduse de liderii Partidului Creştin Social, cu excepţia democratului (liberal) Gaston Thorn, între 1974 şi 1979.
Prim-ministrul liberal Xavier Bettel şi-a construit campania electorală pe nevoia continuării amplelor reforme sociale şi economice din Marele Ducat şi, chiar, pe nevoia de a păstra o identitate luxemburgheză. „Majoritatea noastră parlamentară nu a fost contestată” – declara Bettel imediat după anunţarea rezultatelor pentru agenţia naţională belgiană de ştiri Belga – iar scorul obţinut de coaliţie este „fantastic”. Acest lucru era completat şi de intervenţia în direct a preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, la postul naţional de televiziune RTL, prin care atrăgea atenţia asupra celui mai important aspect al scrutinului din 14 octombrie 2018: „Marele Ducat a spus Nu partidelor extremiste”.
Aşa este. În Luxemburg, după alegerile parlamentare, Partidul Creştin Social a rămas principala forţă politică a ţării, coaliţia condusă de Xavier Bettel (liberali, social-democraţi, ecologişti) a câştigat majoritatea fragilă în Parlament (31 de locuri din 60) iar electorii nu au ales nicio formaţiune politică extremistă în Legislativ.
„Nu am terminat încă. Vreau să continui”, afirma prim-ministrul Xavier Bettel reporterilor cotidianului „Luxemburger Wort”, întrebat în legătură cu viitorul politic al Ducatului.
La rândul său, un reportaj al postului public de televiziune din Belgia, RTBF, semnala că nu a înregistrat, de-a lungul campaniei electorale, nici un fel de mesaj antiimigraţionist şi nici un discurs împotriva Uniunii Europene.
Aceste lucruri sunt imposibile în Luxemburg atâta vreme cât Marele Ducat îşi trăieşte prosperitatea extraordinară de pe urma apartenenţei la instituţiile europene, a liberalizării circulaţiei transfrontaliere şi a mâinii de lucru ieftine din Uniunea Europeană. Principalele sectoare economice ale ţării sunt reprezentate de serviciile bancare şi de chiriile asigurate pentru instituţiile Uniunii Europene.
Marele Ducat al Luxemburgului este singurul stat din Uniunea Europeană în care populaţia nativă este în curs de a fi depăşită numeric de rezidenţii străini aşezaţi aici: 45% dintre cei 600.000 de locuitori ai ţării provin din toată Europa, şi din afara ei, şi însumează nu mai puţin de 170 de naţionalităţi. În sectorul privat al Luxemburgului, mai bine de 90% dintre lucrători sunt străini: cei mai mulţi dintre cei peste 190.000 care sosesc zilnic în Ducat provin din Franţa (98.000), Belgia (46.000) şi Germania (45.000). Lor li se adaugă importante comunităţi provenite din Portugalia, Spania şi Italia. „Fără această mână de lucru străină – recunoştea prim-ministrul Xavier Bettel săptămânalului „Le Jeudi”, la 4 octombrie – Luxemburgul nu ar putea să fie ce este astăzi”. Cu alte cuvinte, în timpul zilei, în Luxemburg în nici un magazin nu ţi se vor adresa întrebări în luxemburgheză deoarece majoritatea celor din spatele tejghelei sau biroului au sosit în acea dimineaţă din Franţa sau Belgia.
Luxemburg este ţara unde salariul minim pe economie este cel mai ridicat din Europa (2048 de euro lunar pentru un muncitor necalificat), cu un Produs Intern Brut de peste 100.000 de dolari pe locuitor şi cu o speranţă de viaţă de 82 de ani, între primele zece din lume.
Pentru aceasta, la pauza de prânz din Luxemburg, Ducatul numără peste 800.000 de locuitori, majoritatea fiind formată din străini, iar seara nativii revin din instituţiile publice sau din serviciile obţinute în Germania, Franţa, Belgia şi Olanda şi obţin majoritatea subţire etnică în propria ţară.
Prim-ministrul Xavier Bettel conduce coaliţia guvernamentală de la Luxembourg din 2013 şi, în cei cinci ani de mandat, a demarat ample reforme sociale, instituţionale şi de infrastructură în Marele Ducat.
În iulie 2016, la decenii sau secole distanţă de alte state europene, în Luxemburg a fost legiferată separarea Bisericii de Stat: într-o ţară catolică extrem de tradiţionalistă, decizia este revoluţionară, în direcţia progresistă. Acelaşi premier reuşise să treacă, prin referendum, în 2015, decizia de adoptare a căsătoriilor LGBT, el însuşi formând un cuplu cu arhitectul belgian Gauthier Destenay. Acela despre care presa franceză scrie că Brigitte Macron, soţia preşedintelui Emmanuel Macron, declară mereu că ar fi „preferatul între primele doamne ale Europei”. Comparat cel mai adesea cu preşedintele Franţei, Xavier Bettel, prim-ministrul luxemburghez, este un gay revendicat într-o ţară cu rădăcini profund tradiţionale, catolice. Cotidianul francez de stânga „Libération” scria la 8 aprilie 2018, sub semnătura lui Jean Quatremer, că „Xavier Bettel este o ruptură epistemologică în istoria politică a Luxemburgului”.
Liderul guvernului de la Luxembourg este şi autorul revitalizării relaţiilor amorţite şi nu tocmai bune pe cara ţara sa le avea cu Franţa: în martie 2018, pentru prima dată după 40 de ani, un suveran luxemburghez sosea într-o vizită oficială la Paris. Marele Duce Henri a fost primit de preşedintele Emmanuel Macron şi, drept recompensă, Xavier Bettel a primit de la compania franceză Engie un sold de 300 de milioane de euro, depuşi în băncile Ducatului pentru a nu fi impozitaţi de nemiloasele legi din Hexagon.
De ce au obţinut Xavier Bettel şi coaliţia lui guvernamentală mai multe locuri în Parlament decât cel mai mare partid al ţării, Partidul Creştin Social?
Liderul acestora din urmă, Claude Wiseler, nu are nici pe departe carisma şi puterea de convingere a predecesorului său, Jean Claude Juncker. Cum, se pare, nici principalul lui proiect nu a fost chiar interesant pentru locuitorii îmbuibaţi ai Marelui Ducat. „Vreau ca Luxemburgul să devină un health hub” – explica Wiseler cotidianului „Le Quotidien” la 3 octombrie, adică o interconectare a cercetărilor medicale, a medicinei şi industriei pentru înfiinţarea unui alt „pilon al economiei naţionale”.
Prim-ministrul Xavier Bettel a atras, în cei cinci ani de mandat, reforme fără precedent în ultimele decenii. Toţi şcolarii din Ducat au obţinut dreptul la manuale gratuite iar creşele au devenit instituţii de educaţie unde părinţii nu mai plătesc nici un fel de taxe şcolare. Încurajarea legilor de transparenţă a sistemului bancar a accelerat dezvoltarea şi a evitat sancţiuni şi măsuri care ar fi condus la un cataclism financiar al ţării. În acelaşi timp, fondurile au fost investite în cele mai ample lucrări de infrastructură de transport din istorie: construirea unei reţele de tramvai în Luxembourg, peste 1,6 miliarde euro pentru modernizarea căilor ferate, peste 20 de milioane de euro pentru piste de biciclete care să străbată Ducatul şi instituirea de borne electrice pe toate drumurile naţionale. Rezultatele: o creştere sporită a companiilor din toată lumea în viitorul ţării şi o sporire cu peste 5% a Produsului Intern Brut, prognozată pentru 2018. Aliaţii săi social-democraţi au plusat cu promisiuni populiste, de la reducerea săptămânii de lucru la 38 de ore la creşterea concediului plătit de odihnă la şase săptămâni şi a salariului minim cu încă 100 de euro de la 1 ianuarie 2019.
Iar la alegerile parlamentare, această diferenţă s-a conturat şi la votul uninominal: Xavier Bettel (30.774) a obţinut cu peste 3.000 de voturi peste contracandidatul său direct, creştin-socialul Claude Wiseler (27.388).
Indiferent de soluţia guvernamentală de care va dispune Marele Duce Henri de Luxembourg – cu Xavier Bettel şi coaliţia lui liberală-social democrată – ecologistă sau cu Claude Wieseler şi Partidul Creştin Social – această ţară a dovedit că este modelul perfect al politicii tradiţionale europene şi că, singular în cazul vechilor state ale Uniunii Europene, este ferită de sindromul radicalismelor în politică şi în discurs. Prin urmare, stabilitatea politică va aduce o sporire a mărimii depozitelor bancare din Ducat, a bogăţiei şi a performanţelor în ierarhiile celor mai avute state din lume.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
