Tudor Dinu: “Tudor Vladimirescu și-a depășit condiția de unealtă și a încercat să își creeze o cauză proprie, și a fost aproape de a reuși”/ Conferință și lansare de carte la Universitatea “Ovidius” din Constanța

“Eu nu mi-am propus în niciun caz criticarea eroilor, ci constituirea adevărului pe baza cât mai multor surse disponibile” – este scopul, de altfel simplu în aparență, stabilit de către Tudor Dinu pentru cartea sa, “Revoluția greacă de la 1821 pe Teritoriul Moldovei și Tării Românești”, care a fost lansată, joi, la Universitatea Ovidius din Constanța. 

Istoricul și traducătorul Tudor Dinu a prezentat, vreme de peste o oră, evenimentele revoluției grecești de pe teritoriul principatelor române inițiată de către eteriști, membri ai mișcării secretă de emancipare a Greciei de sub dominația otomană. Revolta eteriștilor, care a fost în strânsă legătură cu revoluția românească condusă de Tudor Vladimirescu în același an, a fost prezentată prin prisma faptelor istorice deja bine cunoscute, dar și prin abordarea unor aspecte mai puțin populare sau înțelese.

Conversația a fost începută de o scurtă prezentare realizată de Daniel Citirigă, prodecanul Facultății de istorie și Științe Politice și moderator al discuției.

A preluat apoi cuvântul Florin Anghel, profesor al facultății, care a realizat, pe scurt, o prezentare a începerii revoluției, a importanței influenței grecești în principate, cât și a impresiilor sale asupra cărții din perspectiva cititorului.

“Ideea fundamentală a cărții pe care domnul profesor Tudor Dinu o prezintă astăzi este aceea că perioada fanariotă, greacă, cea care cuprinde întreaga perioadă a secolului al XVIII-lea și primele două decenii ale secolului al XIX-lea este cea în care principatele s-au modernizat în sensul despărțirii istorice definitive de tradițiile și instituțiile imperiului otoman. Influența greacă (…) a condus la schimbări sociale, culturale, lingvistice și instituționale…”, este tema principală identificată de Florin Anghel la începutul dezbaterii.

Notabil este și faptul că dincolo de conținutul cărții, stilul de scriere și folosirea a peste o sută de ilustrații care au completat textul au transformat citirea cărții într-o experiență aproape cinematografică, în opinia profesorului.

Introducerea lui Florin Anghel a fost urmată de discursul lui Tudor Dinu, care a reușit să captureze, în fața a peste 50 de oameni, esența evenimentelor relatate și să aducă în discuție anumite elemente mai puțin cunoscute.

O mare parte a dezbaterii s-a concentrat pe detaliile de natură “personală” ale vieților protagoniștilor. Spre exemplu, o parte însemnată a discursului a fost dedicată explicării deciziilor, procesului de gândire și eșecurilor lui Alexandru Ipsilanti, bărbatul care a condus revoluția greacă. 

Inițial, explicarea detaliată a faptelor precum acela că Ipsilanti nu s-a apropiat vreodată, în realitate, de frontul conflictului în care era implicat, sau a faptului că el și apropiații lui mâncau pe săturate în vreme ce trupele lor flămânzeau, ar putea părea o risipă de timp, dar, pe măsură ce discursul a continuat, sensul acestei decizii a devenit unul clar.

Discursul lui Tudor Dinu a avut ca scop prezentarea revoluției într-o manieră obiectivă și a adresat o serie de concepții greșite, dar populare asupra evenimentelor și ale figurilor istorice care au luat parte la aceasta.

Îndeosebi, Tudor Vladimirescu și Alexandru Ipsilanti, figurile centrale ale relatărilor, beneficiază de descrieri deosebit de detaliate și de nuanțate care contextualizează și, într-o oarecare măsură, explică acțiunile lor și ale oamenilor luate de aceștia, într-o manieră ce nu poate fi replicată de simpla citire a datelor de natură militară sau politică.

În spusele autorului, prezentarea detaliată, spre exemplu, a anumitor decizii pripite ale lui Ipsilanti, ale neajunsurilor și eșecurilor sale au ca scop nu să denigreze imaginea lui Alexandru Ipsilanti (sau ale oricărui alt personaj implicat), ci mai degrabă să ofere o imagine mai apropiată de realitate a unor evenimente care au fost, de-a lungul timpului, dramatizate într-o oarecare măsură.

Descrierea relației dintre armata condusă de Ipsilanti și a pandurilor conduși de Tudor Vladimirescu, și chiar a relațiilor dintre figurile importante ale conflagrației, a permis înțelegerea mult mai profundă a lanțului de evenimente care a condus la executarea liderului român de către eteriști și eșecul final al revoltei.

“Condamnarea lui Tudor a fost cea mai mare greșeală cu putință pe care au fi putut-o face ei. Lupta s-a pierdut nu pe câmpul de bătălie, ci în momentul în care Tudor a fost executat și pandurii nu s-au mai alăturat etereștilor”.

Menționarea faptului că Ipsilanti ar fi vrut inițial să îl grațieze pe Tudor Vladimirescu de la execuție, dar a fost convins să se răzgândească de către Iordache Olimpiotul, alt personaj important al revoluției, a amintit de vorbele anterioare ale lui Florin Anghel. Experiența aproape cinematografică a cărții s-a regășit, într-o măsură, și în discursul captivant al lui Tudor Dinu.

Dezbaterea a fost urmată de o discuție liberă, în care Tudor Dinu a răspuns întrebărilor audienței, și a fost încheiată de o sesiune de autografe.