Traian Cliante, directorul MINAC: „Există un obicei să se dea avize pentru cele mai năstrușnice probleme pe care unii le și inventează“

În perioada 21 septembrie – 21 noiembrie s-a desfășurat Campania #RecuperareaPatrimoniuluiPierdut, un demers inițiat de ziarul Info Sud-Est în parteneriat cu Consiliul Județean Constanța, Primăria Municipiului Constanța, Universitatea „Ovidius” din Constanța și Direcția Județeană pentru Cultură Constanța.

Campania a vizat modificarea Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și s-a încheiat cu o conferință publică ce a avut loc în data de 23 noiembrie, în Sala Ovală a Prefecturii Constanța.

Întâlnirea a reprezentat o premieră pentru Constanța pentru că a reușit să îi aducă la aceeași masă pe toți actorii instituționali importanți pentru soarta patrimoniului istoric.

Prezent la eveniment, Traian Cliante, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a declarat:

„Eu am să fiu mai aproape de pământ, ca să spun așa. Sigur, întâlnirea de astăzi este foarte bună, foarte interesantă, sper să avem rezultate, dar nu trebuie să ne oprim aici, asta ca să fie clar de la bun început. La ora asta suntem legați de niște proiecte pe care numai câțiva le știu, cei de la Consiliul Județean, de la serviciul de proiecte. Ceea ce vreau să spun este că la serviciile astea se lucrează într-un ritm infernal și în momentul de față avem documentații pentru proiecte privind clădirea Muzeului, Edificiul Roman cu Mozaic și, acum, mai nou, Mormântul Hypogeu și Carsium, care era început cu un pas mai înainte. Menționez că se lucrează de asemenea la un proiect pentru Histria care este cel puțin tot atât de important și la Adamclisi prin banii pe care Consiliul Județean i-a repartizat muzeului anul acesta începem să refacem clădirea, am început deja să refacem clădirea muzeului, pe etape.

Problema cea mai gravă rămâne însă problema de la Basarabi unde avem acel complex extraordinar care este descoperit în 1957 și nici până în ziua de astăzi nu reușim să-l aducem la o stare minimă privind conservarea. De ce pun problema aceasta? Pentru că aici complexitatea este cu totul și cu totul deosebită. Nu cred că de la nivel de județ se pot rezolva problemele, mai ales în privința părții financiare. În afară de asta, există un obicei, și aici, cum să zic, o să mai încep să trimit și gloanțe către Ministerul Culturii, există un obicei să se dea avize pentru cele mai năstrușnice probleme pe care unii le și inventează. Nu mai vorbesc de pânza freatică, nu mai vorbesc de lucruri care se referă la structura materialelor de acolo în care au fost lucrate peșterile. Dar se studiază microfloră, microfaună, ceva ce nu-ți poți imagina.

Am o listă cu 10 autorizații date de Ministerul Culturii dintre care șase sunt pentru studii. S-au dat niște bani numai pentru acel acoperământ de protecție care era temporar dar între timp a devenit veșnic, ceea ce creează niște probleme pe care nu știu cum le vom rezolva de acum înainte. Acesta este un motiv foarte serios ca noi să atragem atenția celor de la Ministerul Culturii că au o responsabilitate aici pentru că, din punct de vedere teoretic, se implică. Dacă e nevoie, voi pune la dispoziția presei niște documente care vor arăta cât de dornici sunt ei să rezolve aceste probleme. Sunt invidios într-adevăr pe unele regiuni din țară, s-au dat aici niște exemple cu Brașov, Alba Iulia și alte orașe și zone de interes istoric din țară, Sibiul iată, dar pe lângă ce a subliniat colegul nostru de la universitate și pe lângă obiceiul locului de a respecta legea, trebuie să găsim modalitatea de a impulsiona cumva și activitatea asta politică în așa fel încât oamenii care vor merge în Parlament să-i determine pe cei de la Ministerul Culturii să mai lase comisiile la o parte, că au înființat acolo prin ordin de ministru „n“ comisii.

Colegii noștri de la Consiliul Județean se duc și stau acolo și li se resping sau li se amână documentații și zona asta devine zona care nu poate să acceadă fonduri europene. Nu cred că este chiar așa, n-avem noi niște arhitecți și niște proiectanți chiar așa de slabi încât să nu reușească să facă niște proiecte, care la urma urmei sunt de bun simț și trebuie făcute și e normal să treacă“.