Tema săptămânii: Când scoatem satele din noroaie? Birocrație, lipsa banilor sau a voinței?

INVITAȚI: Gabriela Iacobici, primarul comunei Grădina și Viorel Bălan, primarul comunei Nicolae Bălcescu

Una dintre principalele priorități ale primarilor din mediul rural este, cu siguranță, asfaltarea drumurilor comunale. Cu toate acestea, norocoși sunt cei care, la un moment dat, reușesc măcar să pietruiască toate ulițele satelor pe care le administrează.

În nenumărate cazuri până și drumurile naționale și europene, ca să nu mai spunem de cele județene, sunt „căptușite” cu gropi sau denivelări care fie îți distrug autoturismul, fie se numără printre cauzele depășirilor și, uneori, a accidentelor rutiere.

În luna martie a anului 2014, presa anunța demararea unui proiect inedit, îndrăzneț și ieftin în urma căruia toate drumurile județene și naționale ar fi urmat să fie reabilitate și modernizate până în anul 2020, cu doar 200.000 de euro/km.

Noua metodă, denumită reciclarea in situ, presupunea folosirea unui utilaj, denumit tren de reciclare in situ, care ar fi urmat să execute frezarea straturilor deteriorate, pe care le-ar fi amestecat cu diverse alte materiale, pentru ca mai apoi, materialul astfel obținut să fie turnat pe drum.

Cel care a propus pentru prima oară utilizarea acestei metode, Relu Fenechiu, nu a mai apucat să demareze ceea ce se dorea a fi proiectul cu cel mai mare impact în infrastructura românească. Nici Dan Șova, cel care a preluat ideea predecesorului său, nu a pornit „marea asfaltare”. La un an de la marele tam-tam al presei, mega-proiectul a rămas la stadiu de propunere. O fi de vină prețul prea mic?

În județul Constanța, promisiunea asfaltării drumurilor, cu precădere a celor comunale, a fost cartea câștigătoare în campania electorală din 2012, sub sloganul „Scoatem județul din noroaie”. Un mic procent din electoratul din mediul rural știe că nici primăriile, nici consiliile județene nu pot acoperi, din bugetele proprii, asfaltarea tuturor drumurilor și că, pentru o infrastructură consolidată și modernă, este nevoie de fonduri europene sau guvernamentale.
Invitații acestei ediții sunt edilii Gabriela Iacobici și Viorel Bălan, ambii aflați la al doilea mandat în fruntea administrațiilor locale.

Gabriela Iacobici, primarul comunei Grădina: „Până în 2020 sperăm să fie toată infrastructura României pusă la punct. Nu poți să faci drumuri bătând din palme”

„Noi, în localitate, am urmărit demararea proiectelor în ordine logică: adică nu poți asfalta drumurile și apoi să implementezi sistemul de canalizare și apă, iar apoi să asfaltezi din nou. În România nu trebuie să mai funcționeze lucrurile așa pentru că înseamnă risiparea banilor. Noi avem toate drumurile pietruite, deci nu sunt probleme majore. Într-adevăr, nu avem asfalt, dar ne descurcăm foarte bine și așa, cu drumurile pietruite, nu rămâi înțepenit cu mașina în noroaie, nu sunt probleme. Normal că ne dorim și noi să ne asfaltăm toate drumurile, dar trebuie să avem răbdare și să găsim soluții de finanțare pentru că din bugetul local nu se poate. Și nu sunt bani nici la nivel central, deci de unde să ne dea și nouă? Oricum, am încredere în Guvern că va reuși să găsească o soluție viabilă pentru asfaltarea drumurilor din mediul rural. La un moment dat vor fi toate drumurile asfaltate. Eu cred, și să sperăm că așa va fi, că până în 2020 toată infrastructura României va fi pusă la punct. Dar e normal să fie un proces care durează mult pentru că nu poți să faci chiar totul bătând din palme. Mai ales asfaltarea, asta nu se face așa cu una cu două, este un proiect amplu și anevoios, chiar și din punct de vedere al birocrației pentru că astfel de proiecte sunt verificate și răsverificate. Mai ales acum, când nu stăm pe roze cu banii, lucrurile merg și mai greu, și din acest motiv. Eu cred foarte mult în proiectele europene, chiar dacă sunt aprobate greu și cu întârzieri. Fondurile europene și investitorii străini reprezintă două soluții bune și viabile pentru comunitățile din mediul rural. În comunitățile acestea principala problemă e lipsa banilor și la nivel central este aceeași problemă momentan. Dacă erau doldora conturile Statului, aveam și noi bani și de asfaltări, și de alte proiecte. Dar până atunci, trebuie să ne zbatem cu proiectele europene și să păstrăm o relație bună și o comunicare eficientă cu investitorii. Noi am avut multe realizări până acum și avem multe proiecte și pentru viitorul apropiat! Doar dacă ai voință și te zbați foarte mult pentru proiecte și pentru comunitate reușești într-un final!”

Viorel Bălan, primarul comunei Nicolae Bălcescu: „Drumurile comunale nu pot fi asfaltate din bugetul unei primării din mediul rural. Este nevoie de finanțări guvernamentale sau europene”

„Din punctul nostru de vedere, asfaltarea drumurilor reprezintă cea mai importantă problemă la care încercăm să găsim rezolvare. Pentru că reabilitarea și modernizarea infrastructurii contează foarte mult pentru dezvoltarea întregii comunități. Pe de altă parte, disconfortul este foarte mare toamna și iarna, când sunt ploi și ninsori și se face mizerie, dar și vara, când e foarte mult praf. Cred că din foarte multe motive asfaltarea reprezintă prioritatea zero a tuturor primarilor. Din păcate este și proiectul cel mai puțin realizabil pentru că asfaltarea reprezintă un proces lung și foarte costisitor care nu poate fi acoperit din bugetul local al unei primării din mediul rural. Noi am reușit să ducem la bun sfârșit proiecte importante cum ar fi decolmatarea derelelor, asigurarea, reabilitarea și extinderea iluminatului public, sistemul de apă și canalizare, reabilitarea instituțiilor școlare și preșcolare, am reușit să punem la punct cam toate proiectele, în ordine logică. Acum, în capul listei de priorități, au rămas drumurile. Nu avem încă o soluție pentru că avem aceeași problemă ca aproape toate primăriile din mediul rural: lipsa banilor. Am încercat, în trecut, să accesăm fonduri europene pe Măsura 322, dar proiectul a fost declarat eligibil, dar nefinanțabil, deci nu am primit banii necesari. Iar din bugetul local nu putem acoperi asfaltarea întregii localități. E drept, asfaltarea unui kilometru de drum comunal este mai ieftin decât un kilometru de drum județean sau național, dar chiar și așa, bugetul unei primării din mediul rural nu poate acoperi asfaltarea drumurilor comunale decât, poate, cu mici excepții. Avem nevoie de sprijin guvernamental sau european. Pe de altă parte, un alt obstacol este birocrația excesivă și schimbarea legilor și a regulamentelor peste noapte. Și în tot județul situația este aceeași, este un dezechilibru foarte mare în ce privește orice tip de drum: unele drumuri sunt foarte proaste, altele sunt foarte bune. Nu există o infrastructură omogenă, un echilibru în modernizarea drumurilor sau o logică după care acestea se reabilitează. Noi am reușit, până acum, să pietruim toate drumurile. Este un prim pas pe care am reușit să-l facem. Din primăvară vom asfalta, din bugetul local, strada Mihai Eminescu, pentru că atât ne permitem momentan și, evident, căutăm în continuare soluții și finanțări pentru asfaltarea a cât mai multor drumuri din comuna noastră”.