ISE: În calitate de rector al celei mai importante instituții academice din sud-estul României, cât de important este, în viziunea dumneavoastră, patrimoniul istoric și cultural pentru o comunitate?
Sorin Rugină: Patrimoniul istoric și cultural face parte integrantă din însăși existența unei comunități, fără de care evoluția acesteia nu ar fi posibilă. Cultura a catalizat forța omului în a crea valorile care au dezvoltat comunitatea, au permis evoluția în timp, care „a scris” istoria fiecărei cetăți. În fond, istoria reprezintă o „trecere“ în timp a unei comunități, care prin cultură, rod al educației și mijloc de civilizație, s-a dezvoltat permanent până în zilele noastre. Patrimoniul istoric și cultural asigură identitatea unei comunități. Universitățile au apărut pe acest fond al necesității permanente a comunităților de a evolua spre civilizație printr-o cultură dezvoltată, prin educația la cel mai înalt nivel. Ele reprezintă permanent liantul dintre trecutul, prezentul și viitorul unei comunități. De aceea, instituțiile academice, prin „transferul de cunoaștere” pe care îl produc, trebuie să cultive permanent interesul pentru conservarea patrimoniului istoric și cultural al umanității.
„Timpul, lipsa fondurilor dar și lipsa de implicare a autorităților și reacția palidă a comunității au permis degradarea continuă a patrimoniului cultural și istoric“
ISE: Cum apreciați starea actuală a patrimoniului cultural și istoric al județului Constanța?
S.R.: Sigur, este într-o permanentă degradare. În anii studenției, când veneam la Constanța, era această atracție, partea de monumente istorice, cum ar fi Mozaicul sau șantierele arheologice. Pentru că este evident că la Constanța există o preocupare pentru reactualizarea istoriei. Am avut un vecin care mi-a cultivat pasiunea, practic era extrem de pasionat și săpa la Histria, și am văzut ce interesant poate să fie și ce impact internațional are o activitate pe care unii o trec oarecum cu vederea, ce impact poate să aibă prin publicațiile recunoscute internațional care atestă, știu eu, o bucățică, un ciob. Percepția este cu totul alta când vorbești de istorie, mai ales în țările din vest. Pentru că fiecare din marile orașe, să zicem, are o parte veche, o parte istorică, iar fiecare se mândrește cu această trecere în istorie. Or la momentul acesta spuneam că suntem într-o perioadă de degradare din varii motive.
Timpul, lipsa fondurilor dar și lipsa de implicare a autorităților și reacția palidă a comunității au permis degradarea continuă a patrimoniului cultural și istoric al Dobrogei în general și al Constanței în special.
Obiectele de patrimoniu sunt parte din existența noastră, ca și comunitate. Parțial sau intempestiv, dacă vreți, s-au făcut diverse renovări, diverse amenajări, dar, una peste alta, ele nu sunt toate la forma la care să fie integrate în viața actuală. Pentru că, încă o dată, sigur că vremurile s-au schimbat, dar oamenii în sine apreciază acest lucru. Când eram student eram impresionat. Era Teatrul Antic, erau toate aceste vestigii ale trecutului funcționale, inclusiv Palatul Regal din Mamaia, chiar dacă avea o altă destinație, dar era funcțional, erau oameni. Fără oameni nu-și arată valoarea și nici nu transmit mesajul. Pentru că avem și această valență turistică, turiștii vin pentru o zonă în care a existat o cultură. Dacă varianta patrimoniului este oarecum tratată cu indiferență, practic și preocuparea pentru cultură trece în plan secund și, desigur, este un lucru pe care nu ni-l dorim.
„Facultatea de Istorie și Științe Politice rămâne în continuare <<vârful de lance>> cu care luptăm împotriva indiferenței și birocrației“
ISE: A existat, la nivelul societăţii civile constănţene, o firavă opoziţie la devastarea, înstrăinarea sau furtul patrimoniului istoric şi cultural din judeţul Constanţa. Există o preocupare a Universității ”Ovidius” pentru pregătirea generaţiilor de studenţi în spiritul cunoaşterii valorii patrimoniului din jurul nostru, a căilor de salvare a lui şi de punere în valoare a sa? A fost consultată UOC în vreunul dintre proiectele majore demarate de Consiliul Judeţean sau de Primăria Constanţa în legătură cu activităţi de salvare sau de punere în valoare a patrimoniului istoric?
S.R.: Desigur că a existat o opoziție la devastarea, înstrăinarea sau furtul patrimoniului istoric şi cultural din judeţul Constanţa, dar ea a fost cu adevărat firavă. Neputința de a combate „viziunea” autorităților vremii asupra importanței culturii și identității istorice a „cetății”, birocrația în obținerea finanțărilor necesare conservării patrimoniului istoric și cultural, a fost năpădită rapid de indiferență și lamentare perpetuă.
Chiar dacă UOC a fost consultată uneori în puținele proiecte majore demarate de Consiliul Judeţean sau de Primăria Constanţa în legătură cu activităţi de salvare sau de punere în valoare a patrimoniului istoric, există o preocupare permanentă a Universității „Ovidius” pentru pregătirea generaţiilor de studenţi în spiritul cunoaşterii valorii patrimoniului din jurul nostru, a căilor de salvare a lui şi de punere în valoare a sa. Sigur, indiscutabil, universitatea noastră, după cum știți, este o universitate comprehensivă care are 16 specializări și, sigur, ne mândrim cu una dintre facultăți, care este Facultatea de Istorie și Științe Politice. Facultatea de Istorie și Științe Politice rămâne în continuare „vârful de lance” cu care noi, împreună cu autoritățile locale, luptăm împotriva indiferenței și birocrației, ce așterne praful și uitarea asupra trecutului devenirii noastre. Componenta asta de istorie, sigur, ne-am dori să o dezvoltăm foarte mult, inclusiv componenta asta de a pregăti, deși nu cred că din punct de vedere al managementului universitar ar fi foarte atractivă, dar ar fi foarte utilă. Trebuie să avem niște specializări care nu există. Inclusiv în zona submarină. S-a discutat despre arheologia submarină, apropo de vechi vestigii care sunt acoperite. Dar asta este o chestie care pare de foarte mare viitor.
Însă Facultatea de Istorie este cea care ține trează atenția celor care urmează și sunt încă suficienți studenți care vor dori, cred, mai puțin să devină profesori de istorie cât mai mult istorici, să poată tocmai aborda acest trecut al nostru care încă mai are multe de spus și care trebuie să ne completeze imaginea, sau să anihileze imaginea proastă pe care o dăm în comunitatea europeană și să ne arate că totuși suntem o comunitate care a avut o evoluție stabilă, o evoluție care a presupus tocmai premise pentru o cultură bună. Suntem o populație educată și, sigur, facem parte integral din tot ce s-a întâmplat în Europa în ultimii 2000 de ani. Și din acest punct de vedere, după cum bine știți, Facultatea de Istorie a avut niște inițiative, participă la proiecte. Am văzut, nu, proiectul Oamenii Timpului, apropo de Cazinoul deschis pentru o zi. A fost o inițiativă deosebită și sigur, chiar dacă rezultate nu au fost imediate, a retrezit interesul oamenilor pentru diverse opere de artă, monumente unice, care dau, repet, unicitatea. Constanța este singurul port la Marea Neagră din România, este singurul loc unde a stat Ovidius, este cel mai vechi oraș, Cazinoul este o piesă unică… sunt lucruri care nu se regăsesc în altă parte, or dacă reușești să le armonizezi și în contextul vieții actuale, deja îi dai o altă valoare. Anul viitor ne va da posibilitatea tocmai de a corela toți acești parametri pe care să-i armonizăm în așa fel încât imaginea Constanței să fie cu totul și cu totul alta. Mult mai atractivă, nu din punct de vedere economic sau turistic, ci mult mai atractivă din punct de vedere cultural și academic. Pentru că aceste valențe au fost estompate în timp.
Spuneam de indiferență, de lipsa fondurilor, dar și de o gestionare proastă a actului cultural în sine. Pentru că au fost perioade în care autoritățile nu s-au implicat foarte mult, din varii motive, sau au avut o altfel de viziune asupra integrării trecutului în prezent. Aici este chestiunea. Identitatea este asigurată în principal de trecut, în rest, prezentul nu poate decât să prevină sau să prezică ce se va întâmpla în viitor, dar și aia depinde de oamenii cetății, modul în care sunt educați. Și totuși, noi suntem un popor civilizat, dincolo de faptul că, sigur, viața de zi cu zi ne arată mici fisuri în acest sistem. Însă trebuie un efort comun. Sunt oameni care au această vocație a respectării istoriei, a respectării patrimoniului.
„Legea va veni, dar va trebui dublată de bani și de aplicarea ei riguroasă“
ISE: Considerați că o lege privind protejarea monumentelor istorice actualizată la problemele patrimoniului de astăzi poate elimina această birocrație și poate crea cadrul potrivit pentru ca patrimoniul să nu mai fie distrus, să se conserve mai bine?
S.R.: Teoretic, da, practic, din experiența de-o viață, sunt o serie de legi care nu se respectă. Ideea nu este neapărat de a face o lege, ideea este de a găsi și finanțare. Legea va avea o importanță, poate de a responsabiliza oamenii, poate ar reuși să combată nepăsarea. Deci, repet, trebuie găsite resursele. Legea va veni, dar va trebui dublată de bani și de aplicarea ei riguroasă. Pentru că oamenii sunt nerăbdători, dincolo de a avea vestigiile trecutului, să le vadă că le și apreciem. Or dacă stau în degradare este un semn, încă o dată, dincolo de nepăsare, de involuție.
„Ministerul Culturii din Germania ne-a invitat într-un parteneriat pentru comemorarea poetului Ovidius (…) Începe o nouă etapă în dezvoltarea Constanței”
ISE: Ați declarat că, în anul 2017, universitatea va organiza ”Anul Ovidius”, o serie de evenimente științifice și culturale dedicate memoriei poetului latin. Putem privi aceste manifestații drept piatra de temelie a unei noi viziuni asupra patrimoniului istoric și cultural din Constanța?
S.R.: Indiscutabil. Și voi argumenta acest lucru prin faptul că prima ofertă pentru a fi parteneri într-un proiect „Ovidius“ a venit de la Ministerul Culturii din Germania. Acum un an, ambasadorul nostru la Berlin, domnul Emil Hurezeanu, m-a sunat și a zis: „Domnule rector, Ministerul Culturii, la inițiativa unui ONG, are inițiativa de a face un proiect, să-l comemorăm pe Ovidius, iar dumneavoastră sunteți singura instituție academică din lume care îi purtați numele și automat că deveniți parteneri“. De aici plecând, sigur, din discuția cu autoritățile locale, ne-am propus ca tot anul să fie dedicat, într-un parteneriat care să apropie, fenomen care a început deja și se simte, să apropie universitatea, mediul academic, de comunitate, de cetate. Pentru că în general, așa cum ați văzut, cetatea este puțin disparată. Portul este izolat, vechiul oraș are viața lui iar universitățile sunt la periferie cumva. Sau au fost la periferie. Din acest punct de vedere, iată că începe o nouă etapă și ne dăm mâna pentru a da această identitate Constanței.
Cu siguranță, dincolo de aspectul comemorativ al evenimentului, 2000 de ani de la moartea poetului, anul 2017 reprezintă ocazia unică ca împreună cu autoritățile locale în principal, dar și cu cele naționale și internaționale, să valorificăm șansa de a consacra prin Publius Ovidius Naso cetatea Tomisului în istoria universală și a da Constanței de mâine strălucirea unui puternic centru deopotrivă cultural și economic.
Din punctul acesta de vedere, împreună cu autoritățile sperăm să reușim să dezvoltăm astfel de proiecte, încât Constanța să intre pe lângă harta istoriei universale, prin Ovidius și istoria veche a Tomisului, în constelația marilor centre și economice, dar în același timp culturale și academice.
„Constanța este un oraș de trecut, dar și un oraș de viitor“
ISE: Cum ați caracteriza relațiile dintre Universitatea Ovidius și administrația locală de până acum și cum previzionați că vor evolua acestea în viitor?
S.R.: Acum, sincer să fiu, nu am cunoștință de foarte multe proiecte comune. Eu am fost membru al comunității academice de la înființare, pentru că sunt unul dintre cei care au semnat actul de înființare al Universității. În timp, universitățile din Constanța au avut o evoluție mare, care pe plan național a fost mai mult apreciată decât pe plan local. Aici, ele au fost tot timpul în umbra altor valențe ale orașului. Or acum deja am plecat împreună cu autoritățile actuale cu ideea de a schimba ceva, de a da o altă tentă. Sigur, eu în misiunea pe care o am de a arăta că învățământul academic este farul călăuzitor, să folosim această formulare, pentru că transferăm cunoașterea. Noi asta încercăm să facem, creăm viitorii specialiști. Deci universitatea nu poate fi departe de cetate, de comunitate, și nici de autorități, pentru că împreună, sigur, armonizăm relația de așa natură ca această comunitate să beneficieze că existăm aici. Ori deja suntem într-o serie de proiecte. Când cineva vine la Constanța trebuie să spună: „Domnule, am venit la Constanța care este oraș universitar, cultural, turistic, economic“. Deci avem patru valențe, dintr-o dată, care deja ne propulsează într-o sferă, pe care o dorește fiecare, ca și Constanța să fie cândva capitală culturală europeană. Este un vis. Mai apropiat de acest lucru este această menire a învățământului academic, care de fapt a întinerit orașul. Deci vin studenți și din altă parte. Întinerirea asta a orașului a creat și o altă față, o altă evoluție. Deci deja sunt orașe mult mai vii, mult mai dedicate spre o modernizare, și a vieții sociale, și a vieții culturale. Ați văzut, Constanța crește. Au fost manifestările acestea cu teatrul independent, niște evenimente aparte în care au venit marile valori. Este o chestiune de care trebuie să profităm. Anul viitor va fi o șansă unică pentru noi tocmai de a intra în istoria universală și de a intra în percepția generală europeană. Suntem foarte optimiști că și această deschidere va da mesajul că municipiul Constanța este un oraș de viitor. Este un oraș de trecut, dar și un oraș de viitor.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
