Salvăm Roșia Montană la o bere, în Constanța?

Pe 6 februarie, Clubul Doors din Constanţa a fost gazda unui eveniment ce a marcat sărbătorirea a 1882 de ani de atestare documentară a celebrei localităţi Roşia Montană. 

Organizatorul a fost nimeni altul decât Cosmin Bârzan, un tânăr simpatic, în permanenţă ocupat de protejarea mediului şi a drepturilor omului şi de implicarea membrilor comu-nităţii în activităţi de voluntariat. În fapt, acestea sunt doar câteva din lista lungă de obiective pe care şi le propune asociaţia, fondată în 2006, al cărui preşedinte este: Centrul pentru Resurse Civice. Până nu demult, Cosmin era preocupat de Marea Neagră şi zona costieră, de protejarea litoralului şi, evident, voia să salveze Vama Veche etc. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, s-au aşezat altfel, Cosmin a lăsat delfinii deoparte, iar în prezent îşi consumă toate resursele pentru salvarea Apusenilor, implicit a Roşiei Montane. Aşa se face că la Doors, alături de alţi tineri, acesta a încercat să explice publicului prezent de ce Roşia Montană Gold Corporation, compania canadiană investitoare care ar urma să extragă aurul din Apuseni, nu trebuie să înceapă exploatarea. Argumentele au constat într-un documentar şi discuţii pe marginea celor vizionate. Organizatorii nu au ezitat să mediatizeze filmul pe Facebook ca fiind „ceea ce nu se vede la televizor”, deşi cele mai multe dintre persoanele care apăreau în documentar vorbeau despre cât de bine este că există firma investitoare şi cât de mult îi ajută cu orice au nevoie, despre cât de bine este că s-au mutat din Roşia într-un cartier modern din Alba Iulia şi despre cât şi-ar dori ca mineritul să fie repornit, ca să aibă unde munci. Adică exact ce vedem şi la televizor şi exact opusul a ceea ce susţin „salvatorii”. Şi atunci înţeleg de ce la sfârşitul filmului Cosmin ne-a întrebat: „Să risc să vă întreb ce aţi înţeles din film şi ce credeţi că simt oamenii din Roşia?”.

Printre organizatori s-a numărat şi un tânăr de 18 ani, elev al Liceului George Călinescu, din Constanţa. Întrebat fiind dacă i s-ar părea în regulă ca ardelenii să decidă cu privire la viitorul zonei Vama Veche-2 Mai, acesta ne-a spus că „nu, nu ar fi ok”. Apoi l-am întrebat de ce este împotriva exploatării şi ne-a enumerat argumente cu privire la „distrugerea siturilor arheologice (de zeci de kilometri pe care nu le-ar vizita nimeni în veci, n.red.) care ar trebui să rămână acolo” şi la „distrugerea faunei şi a florei”, susţinând că „nu crede că investitorul poate renatura zona conform peisajului iniţial”. Este conştient că cei care au plecat din Roşia au făcut-o pentru a-şi asigura un viitor mai bun, dar „n-ar vrea ca cei care au rămas să fie obligaţi să se mute, dacă nu vor”. În final, şi-a argumentat poziţia faţă de proiect astfel: „Sunt împotrivă şi pentru că fac parte din multe ONG-uri care protejează mediul şi dacă tot sunt membru, să ajut şi eu la ceva…”.

Pentru ce sumă de bani ar susține „salvatorii“ exploatarea?

     Am stat de vorbă cu Cosmin Bârzan despre motivul organizării în Dobrogea a unui eveniment referitor la Apuseni şi despre mesajul acestuia pentru cei care au plecat din Roşia Montană. Acesta ne-a declarat că şi constănţenii au nevoie de informare corectă şi că şi opinia lor contează. De parcă le-am cerut părerea moţilor atunci când aceiaşi salvatori mai aveau puţin şi se-aruncau în malaxorul cu ciment care urma să asfalteze fâşii din Vamă. Liderul ONG-ului susţine de asemenea că cei care sunt de acord cu exploatarea reprezintă o minoritate şi nu o majoritate, deşi o listă întocmită de primărie cu cei care au ales să îşi vândă casele şi să plece din Roşia ne arată o cu totul altă realitate: Au mai rămas doar 5% în loca-litatea minieră. Acestora, Cosmin Bârzan le transmite „să nu îşi părăsească locurile natale şi să nu se vândă pentru o sumă de bani, care oricum va fi cheltuită imediat”. Adică îi roagă pe oamenii care n-au ce mânca, n-au locuri de muncă şi nici un viitor pentru copii să nu accepte 80.000-100.000 de euro, ci să fie eroi de carton până la moarte, într-un sat oricum părăsit. Şi încearcă să le explice că nu e bine să plece din Roşia, că există şi alte forme ca să facă bani: agricultura, creşterea animalelor, tu-rismul etc. E ca şi cum i-ai ruga pe medici, profesori şi pe muncitorii necalificaţi să nu mai plece în Occident, ci să moară de foame în România. E drept, e uşor să fii Captain Planet când nu-ţi lipseşte nimic. Mesajul către RMGC este unul şi mai de impact: Tinerii organizatori îndeamnă investitorul canadian „să sape după aur ca pe vremea romanilor”. Întrebat fiind ce părere are de faptul că nordicii extrag aurul ca în secolul XXI, folosind cianura fără să afecteze mediul înconjurător, şi nu ca pe vremea vikingilor, Cosmin Bârzan ne-a explicat faptul că „zonele respective sunt nepopulate, iar clima din Finlanda e altfel…”. Cât despre cei care susţin exploatarea aurului de la Roşia Montană, fostul reprezentant al Mare Nostrum este de părere că toţi, dar absolut toţi au primit bani de la companie, sau sunt manipulaţi de presă. Răspunsul acesta mi-a amintit de o zicală: „E ceva în neregulă dacă ai întotdeauna dreptate”. Pornind de la teoria lui, conform căreia toţi cei care nu sunt de acord cu „salvatorii” au primit bani, l-am întrebat pe Cosmin Bârzan pentru ce sumă ar trece şi el în „cealaltă tabără” şi ar susţine exploatarea. Răspunsul a venit rapid: „Unele lucruri vin din convingere. Pentru nici o sumă, pentru că eu susţin asta din convingere”. Atunci, cădem de comun acord că şi în „cealaltă tabără” există oameni cu convingeri?