”Putin pare atât de disperat încât este dispus să pescuiască în ape tulburi, iar în Moldova are toate condițiile/ Regimul Orban seamănă din ce în ce mai bine cu al lui Putin/ Asistăm la prăbușirea sistemului organizat de Rusia în fosta URSS” – interviu cu istoricul Cosmin Popa

Vladimir Putin pare atât de disperat încât este dispus să pescuiască în ape tulburi, iar în Moldova are toate condițiile, susține istoricul Cosmin Popa într-un interviu acordat pentru G4Media. Popa mai spune că asistăm la prăbușirea sistemului de securitate organizat de Rusia în fosta URSS, iar Rusia nu va putea supraviețui ca mare putere decât dacă trece prin schimbări compatibile cu Occidentul. Totodată, între Moscova și Budapesta funcționează cel puțin o alianță ideologică, iar regimul lui Viktor Orban seamănă din ce în ce mai bine cu cel al lui Vladimir Putin, mai apreciază Cosmin Popa, specialist în probleme ruse și sovietice și cercetător științific la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”. 

Principalele declarații:

• ”În momentul de față, asistăm la prăbușirea sistemului de securitate organizat de Rusia pe teritoriul fostei URSS, menit nu atât să asigure apărarea acestor țări, cât mai ales controlul politic și militar al Rusiei asupra lor.
• Rusia nu mai este capabilă, politic și militar, să joace rolul de garant al securității membrilor organizației politico-militară pe care o patronează, anume Tratatul Colectiv de Securitate.
• Când rușii vor înțelege că propria libertate și prosperitate sunt mai importante decât prestigiul imperial, când nu vor mai confunda voit respectul cu frica, și vor accepta că statutul de mare putere nu trebuie să excludă practicarea libertăților cetățenești, atunci Rusia își va găsi drumul către comunitatea internațională.
• concepția cu privire la menținerea statu-quoului între Chișinău și Tiraspol are nevoie de forme noi de exprimare, care măcar să poziționeze clar lucrurile, în noul context politic și militar.
• Transnistria nu mai poate cere „negocieri” cu Chișinăul, fără să țină cont de schimbările aduse de război.
• Vechile cadre de „rezolvare” a problemei transnistrene nu mai sunt valabile, pe de-o parte, iar pe de alta, Chișinăul trebuie să se pregătească pentru închiderea acestui referendum, în contextul războiului din Ucraina, nelăsând ca totul să depindă de rezultatul acestuia.
• Regimul premierului Viktor Orban începe să semene din ce în ce mai bine, cel puțin în declarațiile sale, cu cel al lui Putin.
• Ungaria îmi pare că se află în stadiul în care se afla Rusia, în urmă cu un deceniu, când regimul Putin părea că vrea doar să modernizeze Rusia, restaurând mândria națională a rușilor, dar fără a prezenta un pericol pentru lumea exterioară.
• În momentul de față, între Moscova și Budapesta funcționează cel puțin o alianță ideologică, susținută de o componentă energetică, ce are un substrat politic evident.
• Ungaria pare că dorește să schimbe contextul în care evoluează.
• Punctul nevralgic al strategiei lui Viktor Orban este că a pus toate mizele strategice pe un lider politic ce se află în conflict permanent cu rațiunea și realitatea; Putin.
• Rusia poate deveni puternică doar pe un fond european dominat de frici, dificultăți economice și conflicte sociale. Iarna care va veni va aduce cu sine un adevărat război al nervilor, însemnând un adevărat test de anduranță pentru economiile și societățile europene.
• .Lovitura pe care Moscova lui Putin vrea să o dea lumii trebuie să fie rapidă și devastatoare, dar dacă lumea va rezista, regimul său se va prăbuși ca un castel de cărți de joc”.

Reporter: După contraofensiva ucraineană din Harkov suntem martorii redeschiderii unor conflicte în spațiul fostei URSS și, desigur, a unei armate rusești aparent confuză și haotică. Ce vedem, deci, în aceste zile?

Cosmin Popa: Aveți perfectă dreptate, iar cele două procese sunt strâns legate unul de altul. Succesul ofensivei ucrainene s-a datorat unei planificări mai mult decât inteligente, care a ținut cont nu doar de situația concretă de pe teren, dar și de o serie de factori de natură culturală și mentală, specifici celor două armate care se înfruntă pe câmpul de bătălie. Ucrainenii știu exact că așa-zisa operațiune militară specială a rușilor este doar un eufemism care denotă precaritatea organizatorică a aparatului militar rusesc și premisele politice fragile ale acestei decizii catastrofale luate de Putin la sfârșitul anului trecut.

Deși montajul imagistic imaginat de Putin și oamenii săi de încredere părea că dă Kremlinului posibilitatea să acutizeze acest război sau să-i scadă intensitatea, în funcție de circumstanțele politice, „operațiunea specială militară” generează pentru Rusia efecte politice, militare, economice și geostrategice similare cu acelea ale unui război pierdut, indiferent de situația tactică de pe teren. De aceea, în momentul de față, asistăm la prăbușirea sistemului de securitate organizat de Rusia pe teritoriul fostei URSS, menit nu atât să asigure apărarea acestor țări, cât mai ales controlul politic și militar al Rusiei asupra lor. Reluarea conflictului din Nagorno-Karabah, a celui de graniță dintre Kirghizia și Tadjikistan arată că Rusia nu mai este capabilă, politic și militar, să joace rolul de garant al securității membrilor organizației politico-militară pe care o patronează, anume Tratatul Colectiv de Securitate.

Politica economică pe care o aplică în ultima perioadă președintele Tokaev, fondată pe ideea unui acces independent al gazelor și petrolului Kazahstanului la piața occidentală, dar și apropierea diplomatică și politică accelerată față de China, arată clar că Rusia a început să-și piardă influența într-un spațiu pe care credea că-l controlează ferm. Astfel de transformări vor avea urmări structurale pentru Rusia, de natură să-i impună acestei țări regândirea radicală a rolului și a locului său în lume. Regimul Putin este total nepregătit pentru abordarea unor astfel de provocări, căci și dacă le înțelege, sunt convins că nu le acceptă.

Interviul complet pe G4Media