Viorel Teliceanu a intrat în magistratură în anul 2012, iar în 2016 a devenit cel mai tânăr prim-procuror din țară, la doar 33 de ani. În 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, pe care îl conduce de doi ani și jumătate, a soluționat 15.000 de dosare și s-a situat pe primul loc în țară, cu o schemă de procurori ocupată în proporție de doar 55%.
CELE MAI IMPORTANTE DECLARAȚII
Despre decizia CRR privind protocoalele SRI-parchete:
–Cred că această decizie a Curţii Constituţionale nu aduce foarte multe lucruri noi/ În mod rezonabil, decizia nu ar trebui să aibă înrâurire asupra proceselor penale.
-Treaba este clară, interceptările au fost autorizate, realizate, puse în executare, potrivit Codului de procedură penală/ Putea să scrie în protocol orice, noi ne bazam şi ne bazăm pe Codul de procedură penală, care permitea până la nivelul anului 2016 implicarea SRI-ului în punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.
– SRI penetra în medii greu de pătruns. Cred că erau profesionişti şi din cauza aceasta au început să şi deranjeze. Nu cunosc o statistică, dar cred că aveau o rată mare de succes. Veneau cu informaţii fiabile.
Despre recursul compensatoriu:
-Au fost doar dezbateri televizate în care participau de cele mai multe ori persoane neavizate şi de cele mai multe ori partizane/ Iar lipsa ori precaritatea spaţiilor de cazare pentru persoanele lipsite de libertate este doar o justificare pentru un asemenea act.
-Eu nu am văzut nici o îmbunătăţire a condiţiilor de cazare şi nici nu am auzit de turnarea fundaţiei vreunui nou penitenciar astfel încât chiar să credem că se doreşte într-adevăr îmbunătăţirea condiţiilor de cazare/ Când se va inaugura vreun nou penitenciar să mă chemaţi şi pe mine.
-Oameni care au fost liberaţi potrivit acestei legi au ajuns în aceeaşi situaţie, tâlhărind, furând din locuinţe, conducând fără permis, sub influenţa alcoolului şi care au produs tragedii etc., iar situaţia deţinutului român tot nu s-a îmbunătăţit.
Despre problemele magistraților după schimbarea legilor Justiției:
-Toate aceste frământări din justiţie au făcut ca, dintre cei 7 procurori stagiari pe care i-am avut anul trecut, 4 să treacă judecători iar consecinţa a fost că schema de personal a fost ocupată 55% în 2018, evident cu consecinţe asupra problemelor cetăţenilor.
-Se acordă în mod cu totul neîntemeiat o prezumţie a bunelor capacităţi profesionale ale magistraţilor ieşiţi din activitate – indiferent cât timp a trecut – în detrimentul celor deja aflaţi în câmpul muncii.
-Legea a fost modificată de aşa manieră încât un fost magistrat poate reintra doar pe baza unui interviu în magistratură, şi apoi, să fie numit, în mod discreţionar de ministrul Justiţiei, şeful Ministerului Public. Poate că a făcut politică, a fost şomer, între timp, nu contează.
ISE: Recursul compensatoriu. O temă extrem de controversată și dezbătută în spațiul public. Era sau nu necesară o astfel de măsură? Ca procuror și șef de parchet, cum apreciați efectele pe care această decizie le produce?
Viorel Teliceanu: Eu aş spune că dimpotrivă, tema nu a fost dezbătută aproape deloc, în mod real, în societate. O dezbatere reală presupunea întâlniri în mediile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, chiar şi ale poliţiştilor, dezbateri cu eventuale asociaţii constituite pentru protecţia victimelor, cu consilieri de probaţiune, cu avocaţi, cu statistici etc., astfel încât fiecare să vină cu idei, cu argumente pro şi contra adoptării unui astfel de act normativ.
Eu nu am auzit de vreo astfel de dezbatere. Au fost doar dezbateri televizate în care participau de cele mai multe ori persoane neavizate şi de cele mai multe ori partizane.
Iar lipsa ori precaritatea spaţiilor de cazare pentru persoanele lipsite de libertate este doar o justificare pentru un asemenea act.
“Oameni care au fost liberaţi potrivit acestei legi au ajuns în aceeaşi situaţie, tâlhărind, furând din locuinţe, conducând fără permis, sub influenţa alcoolului şi care au produs tragedii etc., iar situaţia deţinutului român tot nu s-a îmbunătăţit”
Eu nu am văzut nici o îmbunătăţire a condiţiilor de cazare şi nici nu am auzit de turnarea fundaţiei vreunui nou penitenciar astfel încât chiar să credem că se doreşte într-adevăr îmbunătăţirea condiţiilor de cazare.
Legea acordă nişte beneficii deţinuţilor şi cam atât. Restul sunt poveşti. Când se va inaugura vreun nou penitenciar să mă chemaţi şi pe mine.
De alftel, legea conţine mari inechităţi chiar între deţinuţi, discriminându-i pe unii în favoarea celorlalţi.
ISE: În Constanța avem cazuri de infractori care au beneficiat de recursul compensatoriu și care, apoi, s-au întors după gratii?
V.T.:Da, avem astfel de situaţii în care persoane care au fost liberate condiţionat datorită legii privind recursul compensatoriu s-au întors rapid în închisoare. Deci, cumva legea este inutilă.
Dar tocmai aici este cheia acesteia. Deţinuţii sunt de două categorii. Cei obşinuiţi cu închisoarea şi care ajung din nou la închisoare orice măsuri s-ar lua în beneficiul lor, şi cei mai bine poziţionaţi social; odată ieşiţi din închisoare, aceştia din urmă probabil au învăţat lecţia şi vor face orice să nu mai ajungă într-o astfel de situaţie. Poate aici trebuie căutată raţiunea legii. Măcar să iasă prima dată mai repede din închisoare că după avem grijă să nu mai ajungem. Nu ştiu, este o ipoteză.
Cert este că, oameni care au fost liberaţi potrivit acestei legi au ajuns în aceeaşi situaţie, tâlhărind, furând din locuinţe, conducând fără permis, sub influenţa alcoolului şi care au produs tragedii etc., iar situaţia deţinutului român tot nu s-a îmbunătăţit.
ISE: Protocoalele încheiate între parchete și SRI au fost declarate neconstituționale, însă CCR a plasat această minge fierbinte în mâinile judecătorilor din instanțe. Astfel că decizia CCR va produce efecte în procesele aflate pe rol, în funție de ce va decide fiecare judecător. Cum vedeți dumneavoastră acest lucru? Credeți că va fi aplicată uniform această decizie? Sau, dimpotrivă, va stârni haos în instanțe?
V.T.:Cred că această decizie a Curţii Constituţionale nu aduce foarte multe lucruri noi. Dar trebuie să vedem şi motivarea. Cred că cea mai importantă decizie a fost cea din 2016, în care a fost declarat neconstituţional parţial art. 142 din Codul de procedură penală. Acela a fost momentul în care SRI-ul a fost eliminat din procedura de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.
“Cred că această decizie a Curţii Constituţionale nu aduce foarte multe lucruri noi/ În mod rezonabil, decizia nu ar trebui să aibă înrâurire asupra proceselor penale”
Acum, decizia va fi folosită cu siguranţă în spaţiul public de cei interesaţi să invoce aşa-zisele abuzuri, că e cea mai simplă apărare, evident. Dacă ţine, ţine. Şi sigur, va fi speculată şi de apărare în instanţă. Însă în mod real, n-ar trebuie să producă probleme. Sigur, dacă doreşti să dai o achitare, poate mai ai un argument în plus şi invoci şi această decizie. Dar în mod rezonabil, decizia nu ar trebui să aibă înrâurire asupra proceselor penale.
Cu certitudine va exista şi practică neunitară. Important este în ce procent va fi. Dar vom vedea.
Deja au apărut şi pe la noi tot felul de cereri din acestea, tot felul de minuni, să spunem dacă interceptările au fost realizate potrivit protocolului.
Treaba este clară, interceptările au fost autorizate, realizate, puse în executare, potrivit Codului de procedură penală. Şi atât. Lucrurile sunt foarte clare.
ISE: Ca procuror, ați beneficiat de aceste protocoale? V-au fost de folos în instrumentarea spețelor? Era benefică existența unor astfel de protocoale? Existența acestor protocoale avea și părți negative? Este mai greu pentru un procuror să instrumenteze dosare fără colaborarea cu SRI?
V.T.:În primul rând, noi beneficiam de lege. Putea să scrie în protocol orice, noi ne bazam şi ne bazăm pe Codul de procedură penală, care permitea până la nivelul anului 2016 implicarea SRI-ului în punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.
În general, SRI-ul lucra mai puţin, probabil foarte rar cu parchetele obşinuite, pentru că acestea au o competenţă mai redusă în combaterea infracţiunilor de corupţie.
“SRI penetra în medii greu de pătruns. Cred că erau profesionişti şi din cauza aceasta au început să şi deranjeze”
Dar au fost şi situaţii punctuale, cred că vreo 4-5, în care sesizările au provenit de la SRI. Dosarele au avut diferite soluţii, unele au fost declinate şi apoi au ajuns în instanţa de judecată, unde s-au obţinut condamnări, altele am văzut că sunt în curs de judecată, într-unul am dispus şi o soluţie de clasare.
Poate că delimitarea în mod clar a competenţelor SRI-ului, prin decizia Curţii Constituţionale a României din 2016, nu e neapărat un lucru rău, însă pot să vă spun că informaţiile pe care aceştia le ofereau instituţiilor abilitate erau, într-o proporţie foarte mare, reale. Adică nu veneau cu bazaconii. Sigur, mai erau şi situaţii în care nu se confirmau sau nu se puteau proba cu instrumentele dreptului procesual penal, însă în bună măsură informaţiile erau corecte. Și penetrau în medii greu de pătruns. Cel puţin asta e percepţia mea. Cred că erau profesionişti şi din cauza aceasta au început să şi deranjeze. Nu cunosc o statistică, dar cred că aveau o rată mare de succes. Veneau cu informaţii fiabile.
Chiar şi în dosarul în care am dat clasare, convingerea mea este că în spatele aparenţei de legalitate s-au petrecut nişte fapte de corupţie, dar din motive obiective nu s-a mai putut proba aşa că a trebuit să dau clasare.
Oricum, tablourile infracţionale descoperite şi descrise erau interesante şi erau mult mai ample, mai consistente decât o simplă infracţiune pentru care dispuneai trimiterea în judecată. Dar, doar atât puteai proba.
ISE: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, principalele probleme cu care se confruntă astăzi procurorii din România, fie că sunt de la DNA sau alte parchete? Se confruntă toți cu aceleași probleme sau, în funcție de parchete, ele diferă?
V.T.:Magistraţii şi procurorii, în special, sunt supuşi unei presiuni media absolute încercându-se să se creeze premisele unor modificări legislative care să-i pună cumva într-un dezavantaj. O dată s-a încercat cu modificări aduse carierei acestora şi mai apoi cu privire la posibilităţile legale ale acestora de a opera în procesul penal.
Deşi este evident că problemele au plecat în principal de la DNA, întrucât potrivit competenţei legale această instituţie se cam ocupa de gulere albe şi evident că a deranjat pe mulţi, consecinţele se răsfrâng asupra tuturor.
Spre exemplu, toate aceste frământări din justiţie au făcut ca, dintre cei 7 procurori stagiari pe care i-am avut anul trecut, 4 să treacă judecători iar consecinţa a fost că schema de personal a fost ocupată 55% în 2018, evident cu consecinţe asupra problemelor cetăţenilor. Iată numai una dintre consecinţele concrete ale problemelor din justiţie.
Chiar şi în acest context am reuşit ca în anul 2018 să avem cel mai mare număr de dosare soluţionate, peste 1000 de inculpaţi trimişi în judecată, peste 260 de inculpaţi faţă de care am formulat propuneri de arestare, şi cu un procent de achitări uşor în creştere de 4, 14%.
Să ştiţi că municipiul Constanţa şi localităţile limitrofe sunt relativ liniştite pentru că cineva, cu eforturi mari, îşi face treaba.
“Legea a fost modificată de aşa manieră încât un fost magistrat poate reintra doar pe baza unui interviu în magistratură, şi apoi, să fie numit, în mod discreţionar de ministrul Justiţiei, şeful Ministerului Public. Poate că a făcut politică, a fost şomer, între timp, nu contează”
Însă nu pot sta pasiv când văd că se încearcă prin mijloace legislative amputarea mijloacelor de combatere a infracţionalităţii în toate formele sale.
Să vă dau exmplu de altă aberaţie legislativă care ne-a pus şi ne pune în continuare probleme: poliţiştii debutanţi sau definitivi pot să dispună măsura preventivă a reţinerii, însă procurorii stagiari, care le supraveghează şi conduc activitatea de urmărire penală, care chiar pot să le infirme acte de urmărire penală, nu pot dispune asupra măsurilor preventive, inclusiv reţinerea. Ca să vedeţi ce competenţă profesională au cei care au susţinut, inclusiv la nivel public, şi au adoptat modificările privind legile justiţiei.
Inclusiv modificările aduse promovării în funcţie, de execuţie sau de conducere, chiar constituţionale fiind, vor îngreuna activitatea Ministerului Public, şi de aici tot sistemul de justiţie.
Să vă mai dau un exemplu de inechitate introdusă prin noile modificări la legile justiţiei: dacă eşti în funcţia de magistrat, ca să promovezi trebuie să dai examene, care sunt foarte dure – 5-6 candidaţi/loc ca să-ţi iei un grad, adică să promovezi pe funcţie de execuţie – deşi la alte profesii este o simplă formalitate – însă dacă ai 10 ani vechime poţi ieşi din sistem și poți face orice, poate nici nu mai profesezi în domeniu, eventual intri în politică sau eşti şomer, şi apoi poţi să reintri în magistratură printr-un simplu interviu.
Deci, cei care sunt în activitate nu sunt prezumaţi de lege că sunt pregătiţi profesional şi ca atare trebuie să dea examen pentru a promova, însă cineva care poate nu a mai fost magistrat de 10 ani, poate să reintre în sistem fără examen, printr-un simplu interviu. Poate între timp s-au schimbat şi codurile şi multe alte legi.
Se acordă în mod cu totul neîntemeiat o prezumţie a bunelor capacităţi profesionale ale magistraţilor ieşiţi din activitate – indiferent cât timp a trecut – în detrimentul celor deja aflaţi în câmpul muncii. Ca să vedeţi ce absurditate.
Legea a fost modificată de aşa manieră încât un fost magistrat poate reintra doar pe baza unui interviu în magistratură, şi apoi, să fie numit, în mod discreţionar de ministrul justiţiei, şeful Ministerului Public. Poate că a făcut politică, a fost şomer, între timp, nu contează.
Ce capacităţi profesionale mai poţi să dovedeşti după ce nu ai mai funcţionat în cadrul acestuia, ce independenţă faţă de factorul politic mai poţi să ai când ai fost luat din afara magistraturii şi cocoţat direct procuror general sau într-o altă funcţie înaltă.
Lucrul acesta nu este de neimaginat, s-a mai întâmplat în istoria Ministerului Public, iar rezultatul a fost că era o epocă în care nimeni nu răspundea pentru nimic. Se discuta prin şedinţe de partid despre cui să i se facă dosar şi cui nu, procurorul general de pe la Cluj bătea din palme la întâlniri de partid şi totul era bine şi frumos. Acestea sunt chestiuni publice care au apărut în presă la vremea lor.
Şi acelaşi lucru se poate întâmpla şi la judecători.
Aceste aspecte relatate pot fi consecinţele modificărilor aduse legilor justiţiei.
Totuşi, procurorii, chiar şi cei tineri, sunt oameni echilibraţi, maturi, buni cunoscători de carte, foarte buni profesionişti şi sunt condamnaţi să facă faţă presiunilor de orice natură.
ISE: Sunteți tânăr, dar aveți o experiență profesională bogată și conduceți Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța din 2016. Din această postură, ce le transmiteți colegilor dumneavoastră magistrați și mai tineri, aflați la debutul carierei? Mai ales procurorilor cărora se simt descurajați să ancheteze anumite spețe sau judecătorilor cărora le este teamă să emită sentințe curajoasă?
V.T.: Deşi am fost unul dintre cei mai tineri prim-procurori din ţară îmi place să cred şi sper că nu am dezamăgit. Am mândria să vă spun că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a soluţionat aproximativ 15.000 dosare în anul 2018, este pe primul loc în ţară, are peste 1000 de inculpaţi trimişi în judecată, vreo 260 de arestaţi preventiv, şi asta în contextul în care schema de procurori era ocupată 55%, iar din aceştia jumătate erau stagiari, fără drept de a dispune măsuri preventive. Vă daţi seama cam în ce situaţie am fost. Şi cu toate acestea am reuşit să obţinem printre cele mai bune rezultate din ţară la toţi indicatorii statistici. Eu zic că este o mare performanţă. Dar asta a fost posibil prin efortul colegilor şi al meu personal.
Credeţi că astfel de oameni pot fi descurajaţi? Eu cred că nu, mai ales că am o părere formidabilă despre colegii tineri. Ştiu ce examene dau să intre în profesie, cele mai dure dintre toate profesiile – să mă ierte ceilalţi profesionişti dar cam asta este realitatea – în mod constant ori intră în profesie la a 3-4 a încercare, după nişte teste de cunoştinţe juridice şi de interviu la cel mai înalt nivel, aşa încât mi-e greu să cred că pot fi descurajaţi prea uşor. Nu mai e ca pe vremuri când din avocat ajungeai procuror general peste noapte – episod care s-a întâmplat – şi aveai obligaţii faţă de cei care te-au numit, aşa încât şi oamenii sunt mult mai rezistenţi la stres.
Doar că trebuie să fim uniţi şi dacă punctual unii au tendinţe să interfereze cu activitatea noastră trebuie să le arătăm limitele în mod ferm.
- 14 case și terenuri, păduri, șalupă, rulotă, mașini și zeci de mii de euro, averea lui Dumitru Buzatu, absolventul de Filosofie, bugetar de 30 de ani și șeful celui mai sărac județ, cu pensie specială de fost parlamentar - 22 septembrie 2023
- Poliția Constanța face sondaj în rândul populației pentru a aflat câtă încredere mai au oamenii în instituție și ce imagine are aceasta după tragedia rutieră din 2 Mai - 22 septembrie 2023
- DIICOT refuză să vorbească despre lipsa activității din ultimii doi ani în Portul Constanța, motivând că ”nu sunt informații de interes public”/ Procurorii recunosc că nu au evidențe despre combaterea traficului de droguri în Port - 22 septembrie 2023
