Proiectul unei ”Strategii Culturale a municipiului Constanța pentru perioada 2021-2031” a fost pus în dezbatere publică în urmă cu două săptămâni. Documentul, care ar trebui să traseze principalele direcții și cele mai importante proiecte și programe culturale pentru următorii 10 ani, a fost creionat cu ajutorul a două comisii distincte, formate din experți din diferite domenii, universitari și oameni de cultură. Tot procesul a fost coordonat de Dorin Popescu, consilierul personal al primarului Vergil Chițac.
Info Sud-Est a analizat documentul și publică poziția ziarului referitoare la modul în care Primăria Constanța vede strategia culturală a municipiului.
Principalele observații generale:
- Demersul construirii unei strategii culturale este unul necesar, iar diagnosticul fenomenului cultural din Constanța propus de Strategie este corect, acela al unei vitalități culturale modeste, precaritatea infrastructurii și al unui patrimoniu istoric și cultural în degradare accelerată. Însă lipsește un inventar al dezastrului din ultimii ani, pentru a vedea unde s-a greșit și ce nu trebuie repetat.
- Proiectele și programele propuse sunt, la o analiză pragmatică, imposibil de realizat într-o proporție mai mare de 20% în următorii 10 ani, perioada asumată de primărie.
- Majoritatea proiectelor sunt slab fundamentate, fără surse de finanțare indicate și fără o evaluare minimală a aportului.
- Componenta digitală nu există: lipsesc proiectele accesibile în mediul online, deși digitalizarea este o prioritate pentru toate zonele societății și, în special, pentru că Strategia are un orizont de 10 ani.
- Se observă o obsesie a înființării mai multor muzee, în timp ce în Constanța majoritatea insituțiilor de cultură existente funcționează în clădiri nereabilitate sau improprii. Fără soluții pentru cele vechi, fără propuneri clare pentru cele noi în ceea ce privește bugetul, resursa umană sau de patrimoniu necesare.
- De asemenea, poetul latin Publius Ovidius Naso revine obsedant în toate capitolele Strategiei, lăsând să se înțeleagă că unul dintre principalele țeluri ale documentului este construirea unei case memoriale a poetului latin. Și în acest caz, informatiile explicative lipsesc, cu atât mai mult cu cât în Constanța există deja o piață, o statuie, un liceu și o universitate care poartă numele poetului.
- Nu în ultimul rând, nu există nici măcar o referire, proiect sau program care să aibă cel puțin o componentă a specificului local al municipiului: marea și plaja.
Proiecte și programe care merită încurajate:
În primul rând, construirea într-un termen cât mai rezonabil a unei infrastructuri culturale: un Palat al Culturii, săli moderne pentru teatrele constănțene, galerii de artă, clădiri pentru muzeele orașului, reabilitarea obiectivelor de patrimoniu.
Este salutară ideea preluării și transformării în obiectiv cultural a Palatului Regal din Mamaia, obiectiv distrus în ultimele două decenii. Singura reședință regală din România care nu este reabilitată – acum o rușine pentru comunitatea locală – poate deveni un factor de interes național și internațional și un centru de mare valoare culturală.
De asemenea, de interes este și proiectul care se referă la “vitalizarea, repararea, renovarea, valorizarea culturală a unor edificii emblematice existente”, fiind nominalizate Casa d’Italia, Teatrul de Vară Soveja, Teatrul de Vară Mamaia, Hanul Balcan.
Și ideea recuperării memoriei Regelui Carol I, ctitorul modern al Constanței, este necesară. Nu doar o statuie ar trebui înscrisă ca obiectiv, ci și redefinirea unei artere importante cu numele suveranului, a unor alte instituții de interes municipal.
Este extrem de benefică viziunea potrivit căreia se urmărește modificarea regulamentelor urbanistice și emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construcție cu direcție spre regenerarea urbană și respectarea arhitecturii zonei.
De asemenea, câteva propuneri venite dinspre Comunitatea Elenă și Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România ar putea fi puse în practică și ar evidenția moștenirea culturală a zonei: Denumirea străzilor dintr-un cartier al Constanței după personalități ale comunităților minoritare, galerie foto a personalităților minorităților etnice, realizarea unei alei a personalităților minorităților, cu amplasarea de busturi.
În capitolele dedicate creativității, manifestările propuse, menite să încurajeze creația tinerilor, pot reprezenta începuturi pentru o reconfigurare a profilului cultural al orașului.
Proiecte și programe improprii, incomplete sau deconectate de la secolul al XXI-lea:
În proiectul Strategiei culturale a Constanței doar Peninsula beneficiază de o atenție majoră. Aceasta pentru că, scrie în document, cea mai mare parte a patrimoniului s-ar localiza în această parte a orașului. Marile orașe ale României, însă, precum și cele europene își propun desfășurări culturale localizate pe întregul teritoriu administrativ, inclusiv prin reglementarea de noi spații publice, cu evenimente și impact.
Ușurința cu care proiectul Strategiei culturale aruncă în spațiul public ideile înființării și gestionării unor muzee (Municipal, al Minorităților Dobrogene, al Sportului Constănțean) este absurdă și lipsită de realism. A întemeia o instituție de cultură de asemenea dimensiuni implică nu doar un buget generos, dar și resurse umane și de patrimoniu considerabile. Or, niciun rând al documentului nu explică sursa finanțării infrastructurii necesare, cum vor funcționa muzeele, unde vor fi localizate etc. Cum de altfel nu apare nicio referire la soluții pe termen mediu și lung referitoare la spațiile muzeale existente, ineficiente și neîncăpătoare.
“Amplasarea de chioșcuri interactive pentru informarea turistică în mai multe puncte din oraș” este un proiect depășit de timp. Astfel de chioșcuri au fost achiziționate în orașele din România, prin fonduri europene, încă de acum 10-15 ani. Majoritatea nu mai funcționează astăzi, în contextul apariției aplicațiilor mobile și a informațiilor accesibile în online. În acest segment, Strategia culturală a municipiului nu prevede niciun proiect.
O propunere halucinantă și în total dezacord cu strategia oricărui oraș cu prestanță este propunerea de mărire a spațiilor de parcare aferente Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, aflat în Piața Ovidiu, în plină zonă pietonală a centrului istoric al orașului.
Construirea Casei lui Ovidius este pusă în centrul Strategiei culturale, fără să știm exact ce înseamnă această casă, ce prevede în mod concret proiectul, cum va arăta, ce va prezenta sau cine o va administra. Singurul lucru cert este că se vrea a fi construită o altă clădire în “Piața Ovidiu sau în imediata vecinătate a acesteia”. Credem că, în locul acestei idei, s-ar fi putut face eforturi pentru promovarea și dezvoltarea ansamblului care găzduiește Edificiul Roman cu Mozaic, un obiectiv turistic deja consacrat și de impact la nivel mondial.
Documentul își propune “completarea galeriei busturilor primarilor Constanței în Parcul Arheologic prin comandarea unor lucrări de artă creatorilor locali”. Însă nicăieri nu este precizat câți primari vor avea busturi sau care din aceștia se vor regăsi în parc: Va fi, spre exemplu, Titus Cănănău, Radu Mazăre sau ambii?
Organizarea unor “tabere sectoriale”, ca formă de interacțiune și de creație, este o idee care aduce aminte mai degrabă de gestionarea fenomenului cultural de dinainte de 1989. În lumea tehnologizată de astăzi, aceste tabere nu mai sunt eficiente, ele consumând timpul de care autorii au nevoie pentru creație și promovare.
În ceea ce privește “cartarea Cimitirului Central”, Strategia ar fi trebuit să înceapă acest capitol cu o recunoaștere a unei situații reale: cimitirele eroilor aflate în subordinea Primăriei sunt batjocorite și neîntreținute, monumentele funerare sunt nerenovate, iar lipsa de respect față de eroi este inadmisibilă.
Înființarea unui Institut de Dobrogenistică la Constanța, “care să funcționeze sub egida Academiei Române, cu posibile secții precum Arheologie, Istorie, Balcanistică, Geopolitica Mării Negre, după modele deja patentate (Centrul de Studii Transilvane) sau chiar a unei filiale regionale în Dobrogea a Academiei Române, după modelul celor din Cluj, Iași și Timișoara” este un proiect care nu se susține științific. Trei chestiuni, sintetic: ce este dobrogenistica? Cum și cine o poate defini și dezvolta? Asta înseamnă, firesc, existența unei oltenistici sau a unui crișanism. Există? Acestei anomalii i se adaugă, în al doilea rând, acoperirea nefirească, de la arheologie la geopolitica Mării Negre. Ceva după un model patentat al unei Universități Populare, sau a unui centru cultural județean. Există, în cadrul Academiei Române, o astfel de situație? Trimiterea la Centrul de Studii Transilvane din Cluj Napoca este neavenită: acolo cercetarea științifică are repere instituționale clar trasate. În al treilea rând, și cel mai important, Academia Română are deja un centru de cercetări la Constanța, deschis în 2020, în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, care se bazează pe cercetările științifice în domeniile arheologiei și istoriei vechi.
O altă idee nefericită și surprinzătoare este angajarea administrației locale în desfășurarea și promovarea unor “acțiuni specifice culturii de securitate, având în vedere profilul geostrategic și relevanța municipiului în plan regional – conferințe, seminarii și mese rotunde care evidențiază relevanța geopolitică a municipiului în regiunea extinsă a Mării Negre”. În Constanța există deja un inventar de instituții de educație, de cultură și de cercetare care acoperă aceste dimensiuni: universități de stat și private, institute și centre de cercetare, muzee. Primăria municipiului Constanța nu are și nu ar trebui să își aroge rol de organizator academic de conferințe științifice – fie și pe teme de geopolitică – ci ar trebui să se oprească asupra a ceea ce face orice municipalitate cu proiecte și obiective.
Ziarul Info Sud-Est a derulat, de-a lungul timpului, mai multe campanii de conștientizare, salvare și promovare a patrimoniului istoric și cultural al municipiului Constanța.
Una dintre cele mai importante campanii a fost cea de salvare a Palatului Regal din Mamaia, în acest moment clădirea de patrimoniu fiind foarte aproape de a reveni comunității. (detalii aici)
De asemenea, o altă campanie care s-a bucurat de atenția publicului a fost cea de prezentare a patrimoniului cultural din Peninsula Constanța, cu plusuri și minusuri, și promovarea unor concepte care au intrat în discursul local, cum ar fi “Octogonul Confesional”. (detalii aici)
Sinagoga așkenază din Constanța a fost un alt obiectiv care a făcut subiectul unei campanii de presă la ISE. (detalii aici)
ISE a demarat campania de reabilitare a cișmelei otomane, ea devenind singurul monument istoric otoman de pe teritoriul municipiului care a fost salvat de la distrugere. (detalii aici)
Nu în ultimul rând, ISE a organizat pentru prima dată la Constanța, în anul 2016, o masă rotundă la care reprezentanții autorităților locale și centrale, ai partidelor politice și societății civile au încercat să găsească soluții pentru patrimoniul local și pentru amendarea legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. La masa rotundă a participat inclusiv actualul primar al orașului, la vremea aceea candidat la alegerile parlamentare din partea PNL, având observații notabile. (detalii aici)
În acest moment, ISE pregătește prima arhivă digitală a patrimoniului istoric din județul Constanța.
