O fantomă industrială profitabilă lângă cimitirul municipal Constanța
În fostele hale de unde altă dată își câștigau existența mii de salariați, astăzi vin la program, regulat, doar hoții de fier vechi. Copii și oameni maturi lucrează asiduu la dezmembrarea structurilor de beton ale fostei fabrici Energia, de această dată fără minime măsuri de protecția muncii, în căutarea materialelor ce pot fi valorificate la centrele de reciclare. Ce a fost ușor de demontat a dispărut demult, fără ca vreo instituție a statului sau proprietarii să fie interesați de acest jaf sistematic. În prezent, în fosta fabrică vin doar hoți consecvenți, curajoși și rezistenți, care își utilizează aptitudinile tehnice și calitățile fi-zice pentru a săpa adânc, până în măduva zidurilor de beton, în căutarea rămășițelor de fier. Pericolele de accidente sunt iminente și, zilnic, te poți aștepta la o tragedie.
Dacă faci abstracție de priveliștea de la geamurile blocurilor din apropiere, ce se află la doar câțiva metri distanță de ce a mai rămas din gardul fabricii Energia, ai crede că în fosta fabrică de mase plastice lucrul începe, ca și înainte de Revoluție, la primele ore ale dimineții și se încheie, ca odinioară, după două ture de muncă, odată cu venirea serii. Bocăniturile asurzitoare și regulate, zgomotul specific de fierăstrău, strigătele „maiștrilor“ care conduc echipele de recuperatori și scârțâitul de cauciuc certifică clar faptul că „normele“ sunt îndeplinite ri-guros zi de zi. Supraveghetorii atenți pontează la maxim activitățile minorilor și femeilor.
Activitatea muncitorilor este una extrem de profesionistă din moment ce sunt echipați cu tot ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului final: demolarea fabricii. Dimineața devreme, mașinile (nu mai sunt folosite demult căruțele) parchează printre ruine. Instrumentarul este scos atent din portbagaj: ciocane, baroase, fierăstraie, butelii de gaz, butelii de oxigen și autogene. Evident, pericolele sunt maxime pentru locuitorii zonei deoarece o explozie ar afecta o întinsă zonă de locuințe, cu mulți copii, tineri și bătrâni. Acest aspect a fost semnalat în repetate rânduri autorităților locale, dar nu s-au luat niciodată măsurile necesare. Astfel, o simplă deplasare pe străzile adiacente, în timpul unei zile de „lucru“ pentru hoți, constituie un pericol demn de luat în seamă.
Fiecare dintre muncitori primește, în funcție de specializare și de sarcinile de serviciu uneltele de trebuință. Producția zilnică este adunată și depozitată, cu mare atenție, spre seară, în aceleași mașini burdușite până la pământ, care lasă în urmă fabrica din ce în ce mai golită de conținut.
Mass-media au semnalat în repetate rânduri jafurile siste-matice semnalate și de noi, precum și pericolele iminente ce se pot ivi de pe urma furturilor de materiale reciclabile în condiții deloc sigure . Poliția a avut, în trecut, câteva acțiuni în zonă, însă izolate și fără efecte pe termen mediu și lung.
O tragedie poate să apară în fiecare moment, fie din cauza unei explozii, fie din cauza prăbușirii accidentale a zidurilor rămase fără stabilitate, acest lucru fiind singurul care ar putea atrage atenția autorităților locale.
Fabrica Energia, fosta glorie a industriei constănțene
Construită la începutul anilor `70, fabrica de mase plastice Energia era una dintre cele mai importante platforme industriale ale Constanței, cu mii de muncitori în perioada ei de glorie. Produsele acesteia erau vândute în țară și la export și erau apreciate de consumatori. Numele fabricii a fost dat și cartierului din apropiere, la vremea aceea construindu-se blocuri de locuințe pentru muncitorii veniți din toate zonele țării. Mastodontul industrial finanța echipe sportive și cluburi de agrement ce își desfășurau activitatea în baze de antrenament proprii. De asemenea, Energia dispunea de baze de odihnă și tratament în țară, muncitorii beneficiind de vacanțe la costuri foarte mici. Pe platformă funcționau, de asemenea, cantine care asigurau mesele zilnice pentru salariații din cele două ture de muncă. Ca o dovadă a importanței pe care o dobândise, municipalitatea comunistă a vremii a decis să asigure o linie de transport în comun (troleibuz), până la intrarea în fabrică.
După 1990 a început declinul din cauza importurilor ieftine masive din Turcia și China și a prostului management al conducerilor succesive. Produsele nu au mai avut căutare pe piețele interne și externe, din cauza liberalizării prețurilor, a concurenței și a lipsei de sprijin din partea statului. Privatizată repetat fără succes, cu un patron italian necunoscut, dezinteresat de producție, fa-brica a sfârșit prin a fi închisă. Din acel moment, hoții de fier vechi și de alte materiale reciclabile au devenit clienți fideli ai zonei, reușind în câțiva ani să aducă fosta fabrică la stadiul de ruină.
Nu excludem că această afacere să fi avut un substrat de interes imobiliar, terenul fostei fabrici Energia fiind extrem de valoros, atât prin poziționarea sa într-o zonă de extindere citadină, cât și prin întinderea imensă a acestuia. Lipsa de interes a proprietarului pentru situațiile semnalate repetat poate fi legată de costul foarte mare al unei demolări autorizate și în condiții de siguranță pentru locuitorii zonei. De pe urma hoților de fier vechi, toată lumea câștigă: proprietarul nu plătește nimic, autoritățile nu sunt deranjate cu avize necesare, presa are subiecte de interes pentru comunitatea locală, oamenii trăiesc de pe urma câștigurilor din vânzarea de fier vechi, iar firmele de reciclare au materie primă de rulaj. Într-un cuvânt, fantoma fabricii Energia este profitabilă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
