Nathalie Loiseau, ministrul francez al Afacerilor Europene (foto: www.paris.mae.ro)
După ce în prima zi a Anului Nou ambasadorii României şi Austriei s-au plimbat simbolic prin Paris cu trotineta, pentru a-şi preda mandatele la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, în capitala Franţei s-a produs un eveniment diplomatic spectaculos.
La 13 februarie, într-un cadru oficial, ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu, a fost ales în unanimitate preşedinte al Grupului Ambasadorilor Francofoni acreditaţi în Republica Franceză, organizaţie care reuneşte peste 40 de şefi de misiuni diplomatice din state membre, asociate şi observatori la Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Luca Niculescu a preluat funcţia de la ambasadoarea Republicii Haiti, Vanessa Lamothe, rechemată la Port-au-Prince. Organizaţia Internaţională a Francofoniei este un grup de 88 de state, de pe toate continentele, dintre care 61 cu drepturi depline iar 27 cu statut de observator. România a devenit membru în anul 1993 şi este pentru prima dată când accede la o astfel de poziţie diplomatică.
La Palais Béhague, Franţa anunţă satisfacţia ei pentru preşedinţia română a Consiliului Uniunii Europene
În acest context al succesului, ambasadorul Luca Niculescu a organizat în saloanele superbului Palais Béhague, din centrul Parisului, reşedinţa Ambasadei României, o reuniune oficială a ambasadorilor tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, eveniment la care a participat şi ministrul francez al Afacerilor Europene, Nathalie Loiseau.
Este pentru a doua oară în doar câteva săptămâni când Luca Niculescu profită de poziţia României şi reuşeşte o astfel de întâlnire în capitala Franţei. La 25 ianuarie, cei 27 de ambasadori au fost oaspeţii diplomatului român împreună cu ministrul de Externe Jean-Yves Le Drian.
De această dată, ministrul Nathalie Loiseau a ţinut să explice reprezentanţilor tuturor statelor membre, dar şi mediei internaţionale, că „preşedinţia română a Consiliului Uniunii Europene a reuşit, de o manieră eficientă şi consensuală, la numai câteva săptămâni de la preluarea mandatului, să obţină rezultate notabile în avansarea unor dosare de interes: directiva privind regulile comune pentru piaţa internă a gazelor naturale, directiva privind drepturile de autor în Piaţa Unică Digitală şi acordul privind regulamentul de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii”.
Ce a vrut să spună Franţa la reuniunea de la Ambasada României?
De fapt, ministrul Nathalie Loiseau a spus în limbaj diplomatic un lucru relevant: la începutul lunii februarie, România a obţinut unul dintre cele mai importante succese diplomatice din istoria prezenţei sale în Uniunea Europeană. Este vorba despre un dosar unde predecesoarele sale, Bulgaria şi Austria, nu au reuşit să facă absolut nimic.
Proiectul gazoductului Nord Stream 2 urmează să lege porturile rusesc Vîborg şi german Greifswald, de la Marea Baltică. Proiectul ocoleşte conductele de pe teritoriul Ucrainei, sporind problemele energetice şi financiare ale acesteia. În acelaşi timp, gazoductul a fost acuzat ca fiind un act politic de forţă, de alianţă între Germania şi Rusia, sub auspiciile fostului cancelar Gerhardt Schroeder, acum angajat al companiei Gazprom. Cele mai îndârjite poziţii la acest gazoduct vin din România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia şi Marea Britanie. Lor li s-au alăturat şi aliatul strategic, SUA. Sprijinitorii cei mai importanţi ai Nord Stream 2 sunt Germania, Austria şi Olanda.
La 25 ianuarie 2019, preşedinţia română a Consiliului Europei, susţinută total de Polonia şi de cele trei state baltice, dar şi încurajată de atitudinea public ostilă a Administraţiei Donald Trump faţă de Nord Stream 2, a venit cu propunerea ca toate gazoductele de pe teritoriul Uniunii Europene (înţelegând şi apele teritoriale) să ţină de competenţa legislaţiei europene. Nord Stream 2 fusese gândit drept un proiect ruso-german, care nu se supunea niciunei legislaţii vecine sau ale Bruxelles-ului. Dacă la început, România a fost privită cu rezerve de o bună parte a blocului comunitar, la 7 februarie 2019 Franţa a anunţat că se raliază propunerii venite de la Bucureşti. În câteva ore, Germania a deschis negocieri în vederea unui compromis care să salveze gazoductul. Aşa s-a ajuns ca Angela Merkel să o sune pe prim-ministrul Viorica Dăncilă, să converseze jumătate de oră despre probleme ţinute secret şi să nu obţină nici un fel de sprijin din partea şefei guvernului de la Bucureşti.
Nord Stream 2 este un proiect ce urmează a fi finalizat în 2019 şi în care sunt implicate cele mai importante companii energetice de pe continent: Gazprom (Rusia), Uniper, Wintershall (Germania), Shell (Marea Britanie-Olanda), OMV (Austria) şi Engie (Franţa). Costurile sunt estimate la aproximativ 9 miliarde euro şi, la final, pe cele două tronsoane, se vor scurge în jur de 100 miliarde metri cubi de gaz rusesc spre Germania şi Austria.
La 8 februarie, după refuzul prim-ministrului Dăncilă de a ceda Angelei Merkel, Franţa a găsit un compromis cu Germania: distribuţia gazului rusesc va fi separată de administrarea conductei. În plus, minim 10% din capacitatea Nord Stream 2 va fi la dispoziţia unor alte companii, terţe, care nu fac parte din proiect. Mai mult, cancelarul Angela Merkel a promis că Germania va deschide un terminal de gaz lichefiat, importat din SUA, care va acoperi o parte din importurile de gaz rusesc.
Poziţia tranşantă a României în această situaţie a ajutat: Franţa a găsit o soluţie de compromis care reduce semnificativ influenţa Gazprom asupra administrării gazoductului şi linişteşte temerile aliaţilor americani de pe frontul de Est al NATO şi UE. Se poate suspecta şi un joc diplomatic performant executat de partenerii români şi francezi. Exact la acest lucru se referea, la recepţia de la Palais Béhague, ministrul Nathalie Loiseau sub privirile ambasadorului Luca Niculescu.
Acest articol face parte din campania
”România conduce Uniunea Europeană”,
un demers Info Sud-Est în care urmărim și analizăm cele mai importante evenimente de pe agenda blocului comunitar, în perioada în care acesta va fi condus de autoritățile de la București.
- Alegeri în Grecia: Cum a ajuns prim-ministrul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, imaginea Dreptei europene. Bunul simț politic a învins crizele majore - 22 mai 2023
- De ce e aproape imposibil ca România și Polonia să rupă relațiile diplomatice cu Moscova/ Datoriile istorice pe care cele două state le au de recuperat de la Rusia - 14 mai 2023
- ANALIZĂ De ce sunt importante rezistența și victoria în Bahmut, la fel ca la Verdun sau Stalingrad. Istoria arată că cine câștigă astfel de bătălii are cele mai multe șanse să câștige războiul - 26 aprilie 2023
