În ultimii șase ani, naționala de dezbateri de liceu a României a participat de șase ori la campionatul mondial, tot de atâtea ori la cea mai mare competiție din Europa (echivalentă campionatului european), a ajuns în cinci optimi de finală, un sfert de finală, o finală și deține un titlu de campioni, notază PressOne.
Un meci de dezbateri, în formatul practicat în România, este disputat între două echipe a câte trei persoane, una care susține tema dată (numită și „moțiune”) și una care i se opune; participanții nu aleg partea pe care sunt, alocarea e aleatorie, prin tragere la sorți.
Dezbaterile sunt structurate după modelul din parlamentul britanic, atunci când se discută un proiect nou de lege, de unde a și început tradiția acum câteva secole. Discursurile curg alternativ, ca un meci de ping-pong, și fiecare vorbitor are atribuții diferite: unii vorbitori sunt constructivi (aduc argumente), alții sunt destructivi (contraargumentează, demontează argumentele celeilalte echipe), iar alții sumarizează. Echipele se pot întrerupe una pe alta în anumite momente ale meciului pentru a pune întrebări scurte; ridicatul în picioare pentru a „pune bețe în roate” celorlalți e activitatea preferată a debaterilor începători, care trebuie să învețe să se oprească din chicotit când o fac.
Câștigătorul este decis de un pannel de arbitri, care ia în considerare trei criterii: conținut (ce se spune), stil (cum se spune) și strategie (de ce se spune și în ce fel e poziționat în interiorul dezbaterii). Există o grilă de punctare, o aplicație care centralizează rezultatele și determină meciul următor pe baza acestora.
- Citește articolul complet pe PressOne
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
